Biblia enigmatică din mâna politicienilor

140

„Biblia a fost și rămâne cartea cu cea mai mare influenţă asupra gândirii mele”. Această declaraţie recentă a fost rostită nu de un teolog și nici de cineva din spaţiul fundamentalismului religios. Ci de un politician de calibru mondial: Hillary Clinton. Poziţionarea ei faţă de cartea sfântă a creștinismului poate genera o serie de întrebări referitoare la maniera în care politicienii utilizează în general Biblia dincolo de viaţa privată.

Fostul secretar de Stat american a afirmat într-un interviu acordat The New York Times că este o avidă cititoare de cărţi, iar gusturile de lectură îi sunt destul de variate. Unii pot să fie surprinși să afle că biblioteca ei include chiar memorii ale unor republicani (adversari ai taberei democrate pe care ea o reprezintă), cum ar fi cele ale lui George W. Bush sau „Credinţa părinţilor mei”, a senatorului John McCain.

Printre cărţile recomandate studenţilor pentru lectură, ea s-a referit la „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen sau „Lista lui Schindler”, cartea care a stat la baza ecranizării de succes a lui Spielberg.

Însă jurnaliștii nu și-au limitat întrebările doar la acest gen de lectură. Una dintre cerinţele lor a fost ca fosta prima doamnă a SUA să numească cartea care a făcut-o „să fie ceea ce este astăzi”. Hilarry Clinton a menţionat fără ezitare alegerea: Biblia. „Am crescut citind-o, am memorat pasaje din ea și am fost ghidată de ea. Mi se pare încă o sursă de înţelepciune, mângâiere și încurajare”, a spus fostul secretar de Stat american.

Dragoste faţă de Biblie, în campanie electorală

Pentru o înţelegere corectă a atitudinii pe care Hillary Clinton o are faţă de Biblie este necesar ca declaraţiile să fie puse în corelaţie cu anumite gesturi sau opinii exprimate și în alte conjuncturi.

În 2013, şi-a anunţat sprijinul pentru căsătoriile gay. Decizia sa a venit ca urmare a „modelării propriilor convingeri de către persoane pe care le-a întâlnit de-a lungul timpului şi care i-au devenit apropiate”. Cu ceva timp înainte, în 2010, doamna Clinton i-a încurajat pe angajaţii Departamentului de Stat american să le spună tinerilor că a fi homosexual este OK.

Însă, cea mai evident poziţie faţă de principiile biblice a fost în anul 2011, când a sugerat că convingerile culturale și religioase sunt obstacole în calea drepturilor homosexualilor. Este convinsă că problema cea mai dificilă apare „atunci când oamenii fac trimitere la valori religioase sau culturale, ca un motiv pentru a încălca sau pentru a nu proteja drepturile omului în privinţa persoanelor LGBT”.

Ceea ce poate părea ca o contradicţii de orientare poate fi înţeles într-un context mai larg. Interviul lui Hillary Clinton acordat ziarului american a fost ca urmare a lansării volumului de memorii intitulat „Alegeri dificile”. 

Lansarea cărţii este însoţită de un turneu de promovare care seamănă mai degrabă cu o precampanie pentru prezidenţialele din 2016. Fiindcă memoriile au un conţinut eminamente politic. Și aceasta în condiţiile în care Hillary Clinton este considerată ca având cele mai mari şanse pentru a câştiga mandat din partea democraţilor pentru a candida la următoarele alegeri prezidenţiale.

În această privinţă nu este de mirare că încep să fie rostite mesaje cu tentă religioasă. Este un fapt cunoscut că tabăra adversă, cea a democraţilor, mizează de regulă pe un candidat care să aibă un impact asupra mediului profund religios american. Așa a fost contracandidatul lui Obama, mormonul Mitt Romney. Acum presa vehiculează candidatura adventistului Ben Carson. Devine evident că marea bătălie se va da pe acest segment electoral, deloc nesemnificativ în peisajul politic american. Orice invocare a Bibliei poate aduce voturi. Aproape că nici nu mai contează motivaţia apelului la Biblie.

Biblia, arbitru în disputele politice

Aceasta nu înseamnă că toţi politicienii americani invocă Biblia din interese electorale. Unul dintre președinţii cei mai exemplari în privinţa relaţiei sale cu religia a fost Jimmy Carter. Deşi nu a pretins niciodată că că poate constitui un model în experienţa creștină, nu a negat că a găsit reasigurare în rugăciune când a fost „dezamăgit, tentat sau trist. Cred în Dumnezeu şi ştiu că dacă am o dezamăgire mare, El este acolo”.

Nici Barack Obama nu face excepţie. El a vorbit deschis despre credinţa sa, descriindu-se ca un om care nu a fost crescut în biserică ci a ales creștinismul la maturitate. Rolul pe care l-a jucat pastoral penticostal Joshua DuBoisîn exerciţiul spiritual al președintelui a fost mult timp în atenţia presei. Acesta a fost omul care îi trimitea zilnic mesaje devoţionale preşedintelui.

În ciuda acestor evidenţe, onestitatea religioasă a președintelui este contestată vehement, considerându-se că legile pe care le-a promovat distrug fibra creștină a naţiunii americane. Ben Carson este doar unul dintre cei mai acizi opozanţi ai lui Obama plecând chiar de la probleme religioase.

Au fost chiar cercetători preocupaţi să studieze conţinutul mesajelor cu iz religios ale președintelui. S-a constatat că Obama citează Biblia selectiv, în special din Vechiul Testament. Astfel, agenda politică este susţinută prin texte biblice. Aceeași abordare selectivă apare și la Hillary Clinton. Însă la fel a procedat și Reagan care a folosit Scriptura declarând că Biblia e „de partea noastră”, în special în războiul cu forţele răului. Bush jr. a considerat președinţia lui ca o chemare din partea lui Dumnezeu pentru a răspândi democraţia în lume. Drept urmare, a implicat SUA în războiul din Irak.

Biblia în spaţiul politic autohton

Pe plaiuri mioritice lucrurile sunt diferite. În primul rând, fiindcă Biblia nu apare atât de des în discursurile publice asemenea spaţiului american. În al doilea rând, fiindcă nici populaţia nu are acest gen de așteptări, oferindu-și fără rezerve votul politicienilor care nu au nicio orientare religioasă. Decât doar în termini declarativi. Și nu în ultimul rând, fiindcă aproape singurul contact pe care politicienii îl au cu Biblia în spaţiul public se rezumă în general la jurământul pe care îl depun la investirea în funcţie.

Și aceasta chiar constituie o problemă. Este semnalată și într-un material realizat de Rafael Udriște în cadrul emisiunii Semne difuzată la TVR1 (aici video). În cadrul documentarului, realizatorul a utilizat un citat atribuit lui Bartolomeu Anania în care se menţiona că „este inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie și să faci legi împotriva Bibliei”.

Cunoscutul teolog ortodox atrăgea atenţia asupra unei rupturi existente între credinţa afișată și cea experimentată la nivel politic. Această discrepanţă ar putea constitui o posibilă enigmă, însă a fost ușor demontată de profesorul și teologul ortodox Radu Preda. Acesta a afirmat că „dacă Biblia nu se regăsește în faptele politice nu se datorează faptului că ea nu ar fi destul de clară, ci fiindcă politicienii sunt confuzi”. Adică prestează un jurământ fără a ști ce conţine Sfânta Scriptură, este concluzia teologului clujean.

Nu pot fi puse sub semnul îndoielii atitudinile oneste ale unor politicieni, fie americani sau români. Însă nu poate fi ignorat faptul că de prea multe ori Biblia și credinţa au devenit agenţi electorali. Că se mizează pe acestea pentru a crește numărul votanţilor. Este o formulă a succesului politic care și-a arătat de prea multe ori eficienţa. De ce nu ar deveni Biblia o sursă de inspiraţie care să determine întreg spectrul politic să fie mai aproape de valorile creștinismului? Iar declaraţiile cu temă religioasă să aibă un suport real și în afara campaniei electorale?