Lumea se schimbă din nou într-o singură zi. Alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite este evenimentul cu cel mai mare impact asupra lumii de la 9/11 încoace.

Lumea s-a schimbat în 2001 într-o singură zi, când turnurile WTC s-au prăbușit. La 15 ani distanţă, se întâmplă din nou – după data de 8 noiembrie 2016, lumea nu va mai fi niciodată la fel.

Unii tocmai asta au sperat și de aceea au votat așa cum au votat, convinși în exasperarea sau în ignoranţa lor că de asta are nevoie America. Asemenea atitudini incoerente s-au mai văzut în istorie. Retrospectiv, le-am putut clasifica pe toate ca mari greșeli – acele momente din istorie când frustrarea sau confuzia membrilor unei societăţi a dus la luarea unor decizii care au produs sfârșitul unei ere, fie prin implozie, fie prin conflicte internaţionale escaladate.

Alţii vor spune că sistemul e mai mare decât un om și că echilibrul se va menţine în acest fel. Sau că tocmai opoziţia faţă de Trump va coaliza și uni forţe de bun-simţ care să menţină lucrurile în echilibru. Mai realistă însă este speranţa că Trump va fi incapabil să-și urmeze planurile până la sfârșit. Iar dacă scenariul din urmă vă pare puţin probabil, realizaţi unde ne aflăm de fapt.

Noutatea pe care majoritatea americanilor au dorit-o și au făcut-o posibilă înseamnă de fapt că, brusc, orice scenariu devine posibil în lume. Trump nu se încadrează în limitele pe care le poţi intui prin bun-simţ și logică. Din partea lui, ne așteptăm la orice. Istoria s-a deschis ca o carte nouă, cu pagini albe, însetate de cerneala neprevăzutului, de spargerea tiparelor și de ruperea monotoniei gândirii raţionale, cu orice preţ. Iar perspectivele, din nefericire, sunt extrem de promiţătoare în acest sens – o lume cu Trump și Putin lideri ai principalilor poli ai puterii globale va fi oricum numai nu monotonă sau ușor de anticipat, prin comparaţie cu tiparele ultimelor decenii. Alături de China comunistă și de un Orient Mijlociu neliniștit, Rusia și SUA vor forma noul careu de regi impetuoși și nechibzuiţi.

Dacă Brexitul i-a luat pe toţi prin surprindere, victoria lui Trump e un șoc infinit mai mare. În contextul altor șocuri mai mici, premergătoare, din ţările europene unde naţionalismul se ridică vârtos la putere, nu ar fi timpul să ne dăm seama că noul tipar e spargerea tiparelor?

Pentru cei care credeau că istoria și-a stabilit cursul și nu mai poate decât să meargă înainte spre tot mai multă stabilitate și predictibilitate, spre tot mai mult echilibru, prezentul reprezintă o palmă grea. Pentru cei care consideră că să fii îngrijorat înseamnă să nu înţelegi mersul istoriei, să negi realitatea care ne înconjoară, rămâne o singură întrebare: Dacă nici acum nu ar trebui să ne îngrijorăm pentru viitor, atunci când? Într-o zi ca aceasta, să fii raţional înseamnă să te îngrijorezi.

Vor fi, din păcate, destui în dezacord cu ce scriu. Dacă o majoritate americană a votat pentru Trump, atunci printr-o analogie, în acord cu legile sociologiei și statisticii, rezultă că există mulţi susţinători reali sau potenţiali ai unuia ca Trump în întreaga lume. Dar există un adevăr istoric important de pus în această ecuaţie: majorităţile nu au reflectat decizia bună, istoric vorbind, decât incidental. Nu Binele, ca principiu înţeles și susţinut, au urmărit în istorie majorităţile. De obicei, motive de natură practică și anumiţi factori contextuali au determinat deciziile care au coincis cu Binele ca principiu (după un război, majoritatea vrea pace…), dar în multe alte situaţii, majorităţile nu au putut recunoaște binele și răul decât târziu, după ce timpul le-a arătat limpede care au fost consecinţele.

Dacă nici acum nu ar trebui să ne îngrijorăm pentru viitor, atunci când? Într-o zi ca aceasta, să fii raţional înseamnă să te îngrijorezi.

O majoritate americană a decis astăzi nu doar pentru SUA, ci pentru noi toţi. De astăzi, cea mai mare putere mondială va fi condusă de un personaj fără scrupule, impulsiv, complet diferit de ceea ce am numi om de încredere, om pe care să te bazezi. Pe Trump ţi-l poţi imagina în mai multe nuanţe decât pe oricare alt președinte american. Nimic șocant nu pare de nefăcut în cazul lui. Și, în timp ce unii speră că tocmai această personalitate neomogenă va genera binele mult așteptat, realitatea e că, mai mult decât oricând, acum ne putem aștepta de la SUA la aproape orice scenariu rău.

La un secol după Primul Război Mondial, lumea a devenit la fel de instabilă ca în alte momente critice ale istoriei ei. Că ne place sau nu, adevărul e că ne-am urcat într-un montagne russe care ar trebui să ne sperie pe toţi. Măcar pentru că, mai mult ca oricând în ultimele decenii, nu vedem traseul și nici unde, când sau cum se termină.

Actualizare (10.11.2016, ora 10:00 a.m.): În conformitate cu rezultatele numărării a 92% dintre voturi, se pare că Hillary Clinton va avea la final mai multe voturi populare decât Donald Trump, dar sistemul electoral american (bazat pe votul electorilor) a dus la victoria lui Trump. La ora publicarii articolului de faţă, aceste informaţii nu erau disponibile.
Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.