Unde se duce tot gunoiul electronic?!

570

Te-ai întrebat vreodată unde se duc bateriile după ce „mor”? Probabil știi că nu este recomandat să fie aruncate decât în spaţii special amenajate. Dar care este totuși destinaţia finală? Una mult vânată pentru excursii exotice: Thailanda.

Lângă o fabrică părăsită de lângă Bangkok se înalţă zgârie-nori formaţi din blocuri de imprimante, televizoare și console de jocuri video, zdrobite. Este un peisaj desprins parcă din filmul animat Wall-E, descrie The Guardian după o vizită la faţa locului. Totuși acești munţi electronici nu sunt decât o fărâmă din cele 50 de milioane de tone de gunoi electronic creat anual în Uniunea Europeană, gunoi exportat, alături de cel din America și din Japonia, în Asia de sud-est.

Până recent, China era campioană la comercializarea electronicelor, dar campioană și la reciclarea lor. Conform datelor ONU, China era destinaţia pentru 70% din tot gunoiul electronic din lume. De fapt, pentru 28 de ani ţara a fost cel mai mare importator și reciclator de deșeuri de plastic, metal și hârtie din lume. Însă, de anul acesta, China și-a închis porţile faţă de orice fel de gunoi străin, nu doar de tip electronic.

Iniţial, calculele erau roz. Pentru ţările exportatoare de gunoi, China era varianta cea mai ieftină de a scăpa de deșeuri. Pentru China, era o afacere – importa gunoi, îl recicla, îl transforma în materii prime și îl exporta la loc. În prezent însă, China își dorește să fie lider global în cursa pentru trecerea la energie regenerabilă și rezolvarea problemei poluării, care este deosebit de gravă la nivel local, tocmai din cauza emisiilor provenite din prelucrarea atâtor milioane de tone de deșeuri. De asemenea, își dorește să fie o economie tot mai puternică, or asta nu se poate când mai bine de 1,6 milioane de persoane mor anual doar din cauza problemelor de sănătate derivate din poluarea aerului. Din aceste motive, China a renunţat la importarea gunoiului străin, ceea ce înseamnă că, de acum, ţările exportatoare trebuie să găsească alte soluţii.

Cea mai la îndemână soluţie este exportarea în alte ţări asiatice, unde legile pentru protejarea mediului și combaterea poluării sunt încă laxe – Filipine, Vietnam, Laos, Thailanda. Oameni de afaceri din China au încercat să deschidă 100 de centre de reciclare a deșeurilor electronice și de plastic în Thailanda doar de la începutul anului. Problema este că aceste ţări nu au infrastructura necesară pentru a gestiona asemenea cantităţi de deșeuri, ceea ce înseamnă că aici există și un risc mai mare de contaminare și poluare.

Wirachai Songmetta, șeful poliţiei thailandeze, a organizat raiduri în mai bine de 26 de gropi de gunoi electronic ilegale și susţine că metodele folosite pentru a extrage metalul valoros din deșeuri sunt „primitive” și poluează solul, apa și aerul. Centrul vizitat de redactorii The Guardian a fost unul dintre cele închise după raidurile poliţiei. Se afla în mijlocul a sute de ferme de creveţi, iar oamenii erau îngrijoraţi că substanţe toxice se vor scurge în apă.

Pentru moment, ofiţerii vamali trimit fiecare înapoi câte 20 de containere cu gunoi electronic care ajung în porturile thailandeze pe zi, așteptând ca, în următoarele două luni, guvernul să treacă o legislaţie care să interzică importul de orice fel de gunoi străin în ţară. Dacă ţările din Asia de sud-est nu vor mai prelua gunoiul ţărilor dezvoltate, atunci nu mai există niciun alt loc unde ar putea fi trimis. „America și Europa trebuie să realizeze că trebuie să înceapă urgent să își recicleze propriul gunoi electronic și să nu mai împingă efectele negative ale acestui proces de la nord spre sud. Dacă vor intra într-o criză, măcar se vor gândi mai bine la cum să scape curat și eficient de gunoiul pe care îl produc în așa cantităţi enorme și să își asume într-un final responsabilităţi”, explică Jim Puckett, de la organizaţia Basel Action Network, care luptă pentru combaterea exportului de deșeuri toxice și alte produse de către ţările industrializate spre ţările în curs de dezvoltare.

Problema se va acutiza odată cu trecerea la automobile care funcţionează pe baterii. În aceste condiţii, ţările vor căuta se mute o parte din responsabilitate pe umerii companiilor. China, care acum comercializează jumătate din bateriile pentru mașinile electrice, va implementa luna viitoare noi legi care vor obliga companiile producătoare de mașini să se ocupe de problema bateriilor consumate. Se preconizează că alte ţări vor lua măsuri similare, anunţă Bloomberg.

Deocamdată, companii din industrie se concentrează pe ideea de „economie circulară”, explică Cecile Sobole, manager pe segmentul de business cu mașini electrice Renault. Aceasta ar însemna de fapt crearea unei pieţe de desfacere pentru baterii la mâna a doua, care să poată fi refolosite și în alte scopuri. Aceste baterii ar trebui schimbate cam la zece ani pentru o mașină de familie, la patru ani pentru transportul în comun, însă ele mai pot funcţiona cu performanţe scăzute încă câţiva ani. „O baterie Li-Ion nu moare niciodată. E ca atunci când o iei de la lanternă, o pui la telecomandă și încă e destul de bună”, explică Hans Eric Melin, fondatorul unei companii de cercetare și consultanţă în domeniu. Previziunile sale sunt ca, până în 2025, trei sferturi din bateriile scoase la pensionare să fie refolosite și apoi reciclate pentru materii prime. Dacă ideea refolosirii lor va funcţiona, se va investi masiv în tehnologia automobilelor electrice, din moment ce companiile vor putea profita de mai multe ori de pe urma fiecărei baterii.

Niciun articol afișat