„Trăiește acum întrebările. Poate că treptat, fără să-ţi dai seama cum, într-o zi vei trăi și răspunsurile.” (Rainer Maria Rilke)
Verifică întreaga noastră colecţie de articole despre DIVORŢ
Cuvintele poetului austriac au devenit o adevărată filosofie de viaţă pentru scriitoarea creștină Kimberly Penrod Pelletier, după șocul produs de pierderea credinţei soţului ei. Fusese un creștin activ, implicat în slujirea semenilor, dar după 10 ani de căsnicie a anunţat-o pe Kimberly că nu mai era sigur nici măcar că Dumnezeu există.
După ce creștinismul fusese centrul vieţii lor, Kimberly simţea că soţul ei o abandonase și pe ea odată cu credinţa și nu avea idee cum să se descurce în năvodul de întrebări ţesut de schimbarea lui: Cum de nu observase că îndoiala începuse să muște din convingerile robuste ale soţului ei? Ce le va spune copiilor și cum îi va afecta această veste? Cum avea să fie relaţia lor acum, când toate lucrurile pe care le aveau în comun păleau în faţa zidului uriaș ridicat între ei?
Pentru ca relaţia lor în agonie să supravieţuiască și să-și regăsească stabilitatea de altădată, Kimberly și soţul ei aveau nevoie să găsească o cale de a reclădi totul, și mai ales o fundaţie pe care s-o facă.
Similaritate religioasă și satisfacţie/stabilitate conjugală
De-a lungul timpului, mai multe studii au arătat că există o legătură între homogamia religioasă, pe de o parte, și calitatea relaţiei de cuplu pe de altă parte.
Deși angajamentul religios nu reprezintă o barieră sigură împotriva divorţului, cei care sunt dedicaţi viziunii biblice despre căsătorie ca legământ pe viaţă se bucură de o calitate mai bună a relaţiei.
Astfel, cercetătorii israelieni au constatat că, deși angajamentul religios nu reprezintă o barieră sigură împotriva divorţului, cei care sunt dedicaţi viziunii biblice despre căsătorie ca legământ pe viaţă se bucură de o calitate mai bună a relaţiei, precum și de o stabilitate mai mare a acesteia.
Certitudinea că relaţia de căsătorie este una sacră și că mariajul face parte din planul lui Dumnezeu are ca rezultat căsnicii mai stabile, care se dezvoltă, își menţin motivaţia și sunt mai fericite – au descoperit cercetătorii Michael Goodman și David Dollahite.
Un studiu din 2016 condus de cercetătorul David Mullins a arătat că majoritatea partenerilor care s-au rugat împreună și au participat la servicii de cult au raportat o creștere a intimităţii și unităţii.
Adulţii din căsătorii mixte religios sunt, în general, mai puţin religioși decât omologii lor căsătoriţi cu persoane care le împărtășesc credinţa; ei se roagă mai puţin, frecventează biserica mai rar și sunt mai puţin înclinaţi să considere religia o parte foarte importantă din viaţa lor – a constatat un studiu al Centrului de Cercetare Pew. Aproape două treimi dintre subiecţii afiliaţi religios și cu parteneri care le împărtășeau credinţa au declarat că similaritatea convingerilor religioase reprezintă o condiţie esenţială a unei căsătorii de succes. În timp ce 19% dintre cei afiliaţi religios și cu aceeași religie ca partenerul raportează că au dispute pe teme religioase, procentul aproape se dublează în cuplurile în care un partener este afiliat religios, iar celălalt, nu.
O diferenţă subestimată
Ideea căsătoriei între persoane care nu împărtășesc valori religioase comune ar trebui evaluată cu mult mai profund decât se obișnuiește în general, scrie jurnalista Naomi Schaefer Riley în cartea sa Til Faith Do Us Part: How Interfaith Marriage is Transforming America.
Valorile religioase diferite afectează deciziile cu privire la bani, petrecerea timpului liber și, mai ales, creșterea copiilor.
Cartea se bazează pe un sondaj comandat de Riley, care compară cuplurile în care partenerii au aceeași confesiune cu cele mixte. Potrivit sondajului, căsătoriile mixte religios înregistrează o creștere în SUA, mormonii fiind cel mai puţin susceptibili, iar evreii, cei mai predispuși la încheierea unui astfel de mariaj. Heterogamia religioasă crește însă riscul disoluţiei mariajului, datele arătând că evanghelicii care se căsătoresc cu persoane de alte credinţe au un risc cu 50% mai mare de divorţ, iar în cazul evreilor riscul este de două ori mai mare. În plus, nivelul de satisfacţie maritală raportat de cuplurile mixte religios este mai scăzut decât în cazul celor care împărtășesc aceeași credinţă.
„Trăim într-o epocă în care oamenii vor să știe totul despre persoana cu care se vor căsători. Această problemă majoră pare însă a fi trecută cu vederea”, spune Riley, subliniind că valorile religioase afectează acele domenii în care partenerii luptă cel mai mult pentru a avea ultimul cuvânt: bani, timp liber și, mai ales, creșterea copiilor.
În ciuda miturilor care circulă, nu există nimic care să scoată la lumină „ideile și idealurile cele mai ascunse despre identitate, cultură și familie” decât apariţia copiilor, subliniază psihologul Joshua Coleman. Atunci când devenim părinţi, noul statut declanșează amintiri din copilăria noastră, atât din registrul pozitiv, cât și din cel negativ, iar acest lucru reprezintă o oportunitate de „a contribui la dezvoltarea identităţii copiilor noștri, dar este, de asemenea, o oportunitate de a ne îmbogăţi și însufleţi propriile identităţi, iar religia este parte din identitatea noastră”.
Aceasta este o realitate pe care o cunosc foarte bine cuplurile în care unul dintre parteneri a abandonat harta valorilor religioase cu care au pornit iniţial la drum. Doar că, în acest scenariu, cel puţin unul dintre parteneri se simte trădat, înșelat în alegerile și așteptările sale de la începutul căsniciei, dar și confuz cu privire la modul în care relaţia poate rezista unei schimbări radicale, cum e aceasta.
Privind lucrurile prin ochii partenerului „trădat”
„Îmi amintesc că m-am gândit că ar fi fost mai ușor să fac faţă morţii soţului meu decât pierderii credinţei lui. Niciodată nu am avut vreun prieten apropiat necreștin și nu cunoșteam personal niciun ateu – iar acum eram căsătorită cu unul”, povestește Hope, rezumând drama pe care o trăia după ce David, soţul ei, a renunţat la creștinism.
Fuseseră amândoi baptiști, iar David chiar se pregătise să devină pastor, dar și-a pierdut credinţa în învăţăturile Bibliei, ascunzând acest lucru o vreme, de teamă să nu-și piardă familia.
„Îmi amintesc că m-am gândit că ar fi fost mai ușor să fac faţă morţii soţului meu decât pierderii credinţei lui.”
Pentru Hope, vestea a echivalat cu o apocalipsă a vieţii și căsniciei ei. Nimic nu mai funcţiona după vechile tipare ale relaţiei, iar deciziile simple până atunci erau acum negociate la sânge, mai ales dacă erau legate de copii. „Schimbarea a agravat fiecare punct vulnerabil care exista în relaţia noastră”, spune Hope, admiţând că nu se simţise niciodată atât de singură.
Devastare – acesta e cuvântul care revine în fiecare istorie de acest gen. Partenerul care rămâne fidel convingerilor sale despre viaţă, despre Dumnezeu și religie nu știe cum să gestioneze noua și înfricoșătoarea realitate. Cea mai apropiată persoană devine, dintr-odată, un străin, gama preocupărilor comune se îngustează brusc, iar subiecte obișnuite provoacă acum discuţii în contradictoriu.
„El nu este bărbatul de care m-am îndrăgostit și nu m-aș fi căsătorit niciodată cu el dacă aș fi știut că se va întâmpla una ca asta”, îi scrie unui psiholog creștin o femeie care semnează cu pseudonimul „Singură în biserică”.
Sentimentul de izolare se adâncește atunci când cei în cauză încearcă să ascundă, măcar pentru o vreme, dezinteresul religios al partenerului, sperând că nu este vorba decât de un derapaj provizoriu. „Când (soţul meu, n.r.) s-a distanţat de biserică și de Evanghelie, am intrat într-un anotimp de izolare emoţională și spirituală”, povestește Rachel Joy Welcher, redactor la Fathom Magazine. Nu era pregătită să le împărtășească noutăţile membrilor bisericii ei și nici să vorbească despre acest subiect fără să izbucnească în plâns, așa că a dat răspunsuri străvezii legate de absenţa soţului ei și chiar a mers la început într-o biserică unde nu o cunoștea nimeni.
Uneori, nici apropiaţii nu reacţionează prea bine la astfel de vești. Hope povestește că unii dintre prieteni și dintre membrii familiei i-au întors spatele soţului ei, pedepsindu-l astfel pentru alegerea lui.
După ce schimbarea viziunii despre viaţă a unui partener își face resimţite undele seismice în toate ungherele vieţii de familie, partenerii trebuie să înveţe să se adapteze la noua realitate. Recalibrarea relaţiei costă timp și energie, însă partenerii rămași ancoraţi în credinţele lor religioase spun că tot acest efort merită dacă, la final, reușesc să renunţe la visele și așteptările lor, învăţând să reconstruiască totul cu răbdare și iubire.
Punct și de la capăt
„Oricât de dificil ar putea fi, este încă posibil să-ţi iubești soţul chiar dacă alege un drum diferit în ce privește credinţa”, îi scrie terapeutul Geoff Steure unei soţii marcate de schimbările din viaţa soţului ei. Ea povestește, între altele, că soţul ei și-a schimbat comportamentul foarte mult și chiar a început să flirteze cu alte femei.
Există mai multe tipuri de trădări și este important să se facă distincţia dintre ele, subliniază Steure, admiţând că, deși toate sunt încălcări ale promisiunilor iniţiale, unele pot fi acceptate, pe când altele, nu. În situaţia aceasta, este important de clarificat dacă, după ce și-a pierdut încrederea în religie, partenerul mai crede încă în căsătorie și în fidelitatea conjugală, iar dacă răspunsul este unul pozitiv, majoritatea căsniciilor pot rezista diferenţelor religioase.
Căsătoria este un legământ făcut înaintea lui Dumnezeu, iar faptul că un partener renunţă la credinţa lui nu schimbă cu nimic această realitate.
Procesul de readaptare a cuplului este unul de lungă durată, iar partenerii au nevoie să își caute acele domenii în care sunt încă de acord, în loc de a se concentra doar pe dezacorduri. Fiecare trebuie să înveţe să ofere spaţiu credinţelor celuilalt și, de asemenea, să asculte îngrijorările partenerului. În final, este esenţial pentru cuplu să petreacă timp liber împreună, consolidând preocupările comune și prietenia dintre parteneri, conchide terapeutul.
Chiar și o căsătorie (care a devenit) mixtă religios poate fi fericită, susţine Hope, deși admite că ea și soţul ei mai au încă luptele lor de purtat. Încrederea în Dumnezeu și practicarea dragostei necondiţionate au ajutat-o pe Hope de-a lungul acestui proces, iar ea crede că acum reușesc să-și respecte mai mult alegerile și să ajungă mai ușor la un compromis. Deși speră că David își va reconsidera decizia în viitor, Hope spune că, și dacă ar ști că acest lucru nu se va întâmpla niciodată, nu ar schimba nimic în relaţia ei, pentru că își iubește soţul, iar „adevărata dragoste nu acţionează iubitor din cauza a ceea ce speră să obţină de la cealaltă persoană. Adevărata dragoste rămâne deschisă.”
Oricât de dureroase sunt alegerile unui partener care se îndepărtează de Dumnezeu, celălalt poate încă alege să privească mariajul ca pe un triunghi, din care Dumnezeu nu a dispărut, fie că partenerul recunoaște acest lucru, fie că nu; căsătoria este un legământ făcut înaintea lui Dumnezeu, iar faptul că un partener renunţă la credinţa lui nu schimbă cu nimic această realitate.
Deși admite că mulţi ani a scris un adevărat manual despre cum să îţi faci partenerul să refuze credinţa ta (împachetându-i prânzul în broșuri biblice, încheind bileţelele de dragoste cu versete din Biblie, cicălindu-l continuu), autoarea creștină Nancy Kennedy a găsit o cale mai bună de a-și gestiona relaţia. Nu se mai lasă absorbită de convertirea soţului ca mijloc de a ajunge la împlinire maritală, ci este recunoscătoare pentru aspectele frumoase ale relaţiei și se roagă pentru cele care șchiopătează. Și-a imaginat de mii de ori ziua în care soţul ei îi va spune că L-a descoperit pe Dumnezeu. Și se roagă pentru acest vis, însă dacă această schimbare ar dura 80 de ani, spune ea, va face din ei cei mai frumoși ani posibili.
Chiar dacă un partener care schimbă din mers regula jocului poate fi o provocare dificil de gestionat, realitatea este că fiecare căsătorie se confruntă cu problemele ei, așa că este nevoie de răbdarea și înţelepciunea de a construi poduri care să reziste intemperiilor. Iar în acest demers laborios, creștinul poate conta pe ajutorul Celui care a croit pod trainic peste abisul dintre cer și pământ, folosindu-Și carnea, sângele și viaţa.
Verifică întreaga noastră colecţie de articole despre DIVORŢ
