Când suntem izolaţi împreună cu familia, probleme cândva ușor de ignorat se acutizează, iar nevoia de a primi și de a le oferi celor de lângă noi iertare devine tot mai evidentă.
Allison Flowler (Waters) a crescut într-o familie care și-a dorit să dedice cât mai mult timp dezvoltării sănătoase fizice, emoţionale și spirituale a celor trei copii ai săi.
Când nu era acasă, în peisajul de vis al munţilor statului american Montana, familia Waters se afla de obicei în taberele pentru familii pe care le organiza pentru cei care doreau să-și refacă relaţia și să-și dezvolte viaţa spirituală. Acest parcurs al vieţii i-a întipărit lui Allison convingeri puternice. Prezenţa ei este mereu o dovadă de autenticitate și o sursă de încurajare pentru mulţi. Am rugat-o să ne împărtășească din experienţa ei, ce a înţeles despre iertare, prin rugăciune.
E posibil uneori să ne simţim împovăraţi de propriile păcate chiar și după ce ne-am rugat pentru iertarea lor. Cum putem fi siguri că Dumnezeu ne-a iertat?
Sentimentele noastre nu sunt întotdeauna demne de încredere. Dacă paraliticul de la Betesda, din relatarea evanghelistului Ioan (5:1-18) ar fi așteptat să fie vindecat înainte să creadă, nu ar fi primit binecuvântarea cea bogată a refacerii. Totuși, el L-a crezut pe Iisus pe cuvânt și s-a comportat în consecinţă. Credinţa lui și-a asumat proprietatea asupra promisiunii pe care i-o făcuse Mântuitorul și realizarea ei nu s-a lăsat așteptată.
Iisus spune: „Să vi se facă după credinţa voastră!” (Matei 9:29). „Oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă ne-am mărturisit și abandonat păcatele, avem asigurarea deplină din partea Cuvântului lui Dumnezeu că El ne va ierta deplin (Isaia 55:7). În 1 Ioan 1:9 ni se spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.” Dumnezeu promite că, „Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deşi sunt roşii ca purpura, ele se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Dacă vedem că greșim din nou, nu este cazul să renunţăm. Să ne ridicăm și să ne întoarcem la Dumnezeu la fel ca fiul risipitor (Luca 15). Să ne mărturisim păcatul, să ne căim pentru el, să cerem iertare și, prin harul Lui, să mergem din nou!
Pe toţi cei care au nevoie de mai mult sprijin și încurajare pe acest subiect îi invit să citească cuvinte inspirate ale autoarei Ellen White, care se găsesc în cartea Calea către Hristos, capitolele 3-6. Sunt foarte încurajatoare.
Care este rolul rugăciunii în micile decizii ale vieţii? Nu ar trebui ca unele lucruri să le rezolvăm singuri? Ce înseamnă să Îi cerem lui Dumnezeu ajutorul în orice?
Dumnezeu vrea să fim conștienţi de privilegiul uimitor pe care îl avem cu toţii de a cultiva o relaţie sau o prietenie reală cu El. Dumnezeu este întotdeauna aproape de noi, însă, din nefericire, noi ne purtăm adesea ca și cum nu ar exista nimeni cu care să împărţim poverile, grijile și necazurile acestei vieţi. Prin Biblie, El ne spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28).
Dumnezeu nu dorește ca noi să ne îngrijorăm și să ne stresăm cu privire la nevoile noastre. Vrea să vorbim cu El cum am vorbi cu un prieten și să ne lăsăm grijile la picioarele Lui. Nu doar că Își dorește enorm să ne ajute la schimbările mari sau mici din vieţile noastre, ci Îi place să audă despre lucrurile de care ne bucurăm și despre cele pentru care suntem mulţumitori. Așa că noi putem să vorbim cu El nu doar prin rugăciuni formale, ci și când lucrăm, mergem, ne jucăm, călătorim – orice avem de făcut poate fi făcut înălţând spre El nevoile și laudele noastre prin cuvinte și cântare.
Cu cât ne destăinuim Lui mai mult, cu atât mai conectaţi vom fi și cu atât mai multe soluţii vom avea, chiar și la cele mai mici încurcături. Eu una am descoperit frumuseţea posibilităţii de a veni la El cu grijile mele de zi cu zi, în loc de a sta trează toată noaptea frământându-mă cu privire la cum se va rezolva o problemă.
Care este legătura care există între rugăciune, un spirit iertător și relaţiile bune în familie?
Rugăciunea și relaţiile sănătoase sunt inseparabile. Prin rugăciune găsim pace și iertare pentru vieţile noastre. Trăind aceste lucruri, ele se vor revărsa asupra familiilor noastre. Atunci când avem pace cu Dumnezeu este mult mai ușor să fim împăcaţi unii cu alţii. Nu mai dăm vina pe ceilalţi pentru reacţiile noastre greșite sau acţiunile noastre nepotrivite, ci ne asumăm responsabilitatea, cerându-ne iertare de la cei faţă de care am greșit și de la Dumnezeu.
Ne amintim că aceeași iertare de care am avut nevoie în viaţa noastră este cea pe care e nevoie să o oferim familiei noastre. Rugăciunea este o sursă de putere, care ne ajută să avem înţelepciunea de a ști cum să gestionăm circumstanţele vieţii noastre și cum să iubim și să îi încurajăm mai bine pe ai noștri.
Noi am descoperit binecuvântări copleșitoare pe care le primim atunci când ne rugăm împreună, ca familie, pentru nevoile noastre, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru nevoile altora și atunci când ne exprimăm recunoștinţa faţă de Dumnezeu pentru darurile Lui generoase. Atunci când familia este unită prin puterea pe care o primim de la Dumnezeu prin rugăciune și prin Cuvântul Său, suntem indestructibili și fericiţi, indiferent în ce împrejurări ne găsim.
