Portretul credinţei la români pare semnat de Picasso

76

Credinţa religioasă este o culoare nelipsită din orice portret al românului obișnuit. Însă nuanţa pe care ar trebui să o capete această culoare, pentru realismul portretului, nu este una așa de flatantă cum ne-am dori. Cel puţin asta reiese din cea mai recentă statistică de profil publicată de Monitor Social.

La nivel declarativ, majoritatea covârșitoare a românilor sunt persoane religioase. Monitor Social, care își bazează statisticile pe cele mai actuale informaţii publicate de Eurostat, arată că la ultimul recensământ doar 4 zecimi îi lipseau României, cândva comunist-atee, pentru a fi o ţară alcătuită 100% din oameni adepţi ai unei religii. Nu mai puţin de 99,6% dintre români declarau că aparţin unei religii. Însă pe măsură ce indicatorii încep să urmărească detalierea acestei apartenenţe, lucrurile se complică puţin câte puţin. Deși 99,6% dintre români au declarat că aparţin unei religii, doar 95% dintre români cred în Dumnezeu.

„Apartenenţa la o religie creştină, de orice tip de confesiune – ortodoxă, catolică, protestantă, neoprotestantă – implică un botez, fie în primele luni de viaţă, fie la adolescenţă, fie la maturitate. Aşa s-ar explica cifra ridicată. Sunt creştin pentru că m-am botezat”, comentează psihologul Mihai Copăceanu, citat de Adevărul.

Credinţa nu le este suficientă însă tuturor pentru a se considera pe ei înșiși „religioși”, pentru că doar 89% pot spune lucrul acesta cu privire la propria persoană. Ciudat însă, atunci când au fost întrebaţi dacă se consideră „religioși practicanţi”, doar 33% dintre români au putut răspunde afirmativ.

Statistica din Monitorul Social arată discrepanţa pe care o întreţin românii și între a crede în Dumnezeu și a fi de acord cu ideea că această credinţă este necesară pentru a fi moral și pentru a avea valori corecte. Doar 79% dintre respondenţi cred acest lucru.

Mulţi români au, așadar, convingerea că pot fi morali și fără să creadă în Dumnezeu. Să fie aceasta o explicaţie pentru faptul că foarte puţini dintre ei se roagă? Deși 95% dintre români cred în Dumnezeu, doar 44% afirmă că se roagă zilnic. Mult mai puţini – 21% – își practică religia mergând în mod regulat la biserică.

„Creştinii din România practică religia la modul superficial”, e de părere Copăceanu. „Dacă s-ar calcula numărul celor care merg la biserică săptămânal, cifra reală ar fi undeva sub 10%. Mulţi dintre cei 99% declaraţi nu-şi cunosc credinţa la nivel elementar, nu frecventează biserica decât la Paşte şi Crăciun, nu cunosc adevăruri de credinţă, nici Cele Zece Porunci, nici rugăciuni şi nici cine a scris Biblia.”

Datele, care au fost actualizate la începutul acestui an, măsoară și acordul/dezacordul românilor faţă de relaţia dintre homosexualitate și societate. Majoritatea românilor – 67% – cred că „homosexualitatea trebuie descurajată de societate”. Un procent mult mai mic – 27% – consideră însă că un referendum privind definirea căsătoriei ca fiind rezervată exclusiv persoanelor de sexe diferite ar fi necesar sau foarte necesar.

Și alte statistici conturează un portret al credinciosului-hibrid, care nu are probleme să reconcilieze credinţa monoteistă cu superstiţii – precum deochiul, în care cred 31,2%, blestemele, în care cred 25,5%, horoscopul, în care cred 23,8% – ori cu convingeri privind existenţa extratereștrilor (15,6%) sau cu încrederea în puterea vrăjitoriei (15,3%). Despre ce îi motivează pe români în superficialitatea faţă de credinţa pe care o declară, dar și în adoptarea celor mai obscure credinţe, am scris un material, încă foarte actual, aici. Instructivă va fi însă și lectura articolului pe care îl semnează pastorul Nicu Butoi pe tema moralităţii în absenţa credinţei: Sunt un om bun, de ce mi-ar mai trebui credinţă?

Unii s-ar putea întreba, în acest context, dacă România este o ţară în curs de secularizare sau în proces de reviriment religios? Și una, și alta, răspunde contraintuitiv Norel Iacob, care explica acest paradox într-un editorial publicat în ediţia tipărită ST.