De vorbă cu pastorul Cristian Modan, profesor de religie și capelan la Școala „Mihai Ionescu” din București, am vrut să aflăm cum îi învăţăm pe cei mici să comunice cu Dumnezeu.

A.K.: Când este cel mai bine să începem să ne învăţăm copiii să se roage?

C.M: Atunci când ne rugăm zilnic, copiii noștri observă acest lucru încă de când sunt bebeluși. Chiar dacă nu înţeleg, ei observă atitudinea, poziţia și tonul vocii noastre și înţeleg că se întâmplă ceva important. Apoi, pe măsură ce înţeleg tot mai multe cuvinte pot participa și ei la rugăciune. La început pot fi încurajaţi să spună „Amin” apoi să repete rugăciuni simple după părinţi. Mai târziu pot repeta după părinţi anumite idei dar în propriile cuvinte până când reușesc să se roage singuri.

Să nu uităm să îi încurajăm să se roage și singuri nu doar cu familia. Deși pentru unii ar putea părea surprinzător, se poate observa cu ușurinţă că, pentru copii, rugăciunea este ceva firesc, un moment așteptat și dorit.

Ce să le spunem copiilor despre rugăciune, astfel încât să le transmitem o primă învăţătură sănătoasă despre semnificaţia ei?

Le putem spune că rugăciunea este un mod de a vorbi cu Dumnezeu, un mod în care Îi arătăm că Îl iubim și că Îl respectăm. Isus i-a învăţat pe ucenici să folosească apelativul „Tată” de aceea nu este greșit să îi încurajăm pe copii să vorbească cu Dumnezeu așa cum vorbesc cu noi, părinţii lor. Putem adapta rugăciunile noastre în cuvinte simple spunându-i cu sinceritate lui Dumnezeu bucuriile, îngrijorările și dorinţele noastre iar rugăciunea noastră va fi un model pentru ei.

Care este, în experienţa dumneavoastră îndelungată cu copiii, lucrul cel mai important pe care aceștia trebuie să îl știe despre Dumnezeul Căruia îi învăţăm să se roage?

Este important să le transmitem copiilor convingerea că Dumnezeu îi iubește. El este mereu lângă noi și ne ajută să învăţăm să fim cetăţenii ai Împărăţiei Sale. Viaţa de credinţă nu va fi întotdeauna ușoară însă Dumnezeu nu ne respinge dacă uneori greșim sau dacă avem nelămuriri sau îndoieli. El este desăvârșit dar oamenii, chiar cei credincioși, nu sunt perfecţi, de aceea exemplul nostru trebuie să fie Isus Hristos.

E bine să învăţăm copilașii să se roage mereu aceeași rugăciune? Care sunt avantajele/dezavantajele?

„Rugăciunea Domnească” sau rugăciunea „Tatăl nostru” este răspunsul lui Isus la solicitarea ucenicilor care I-au cerut să îi înveţe să se roage. Însă, atât ucenicii cât și creștinii de mai târziu au înţeles că această rugăciune este un model și nu o formulă pe care să o repete mereu. Totuși pentru că nu toţi copiii se pot ruga liber în public este preferabil ca ei să rostească o rugăciune învăţată decât să nu se roage deloc. Pe de altă parte, copiii mai mici nu înţeleg unele cuvinte și idei din „Rugăciunea Domnească” . Din acest motiv, vă sugerez că am putea să concepem și să îi învăţăm câteva rugăciuni simple, inclusiv o parafrazare a rugăciunii „Tatăl nostru” adaptată la vârsta lor. Cu timpul se vor obișnui să se roage și în public și nu va mai fi necesară rostirea unei rugăciuni învăţate.

Ce să evităm atunci când îi învăţăm pe copii să se roage?

Copiii greșesc mai des decât adulţii însă sunt sensibili la reacţiile noastre. Cred că ar trebui să evităm să îi ironizăm sau să comentăm negativ rugăciunile lor. Aprecierea și încurajarea sunt două ingrediente esenţiale în educaţie așa că vă îndemn să le folosiţi din plin.

Pe de altă parte, consider că este greșit să îi obligăm să se roage atunci când ei nu doresc să o facă. Mai grav ar fi să îi obligăm să se roage în public când sunt prezente persoane care îi intimidează.

Cum incurajăm un copil care crede că Dumnezeu nu-i răspunde la rugăciune?

Cred că cea mai bună încurajare pentru ei ar putea fi o relatare a experienţei noastre de rugăciune. Putem să îi povestim despre răspunsuri la rugăciune pe care le-am primit mai târziu decât ne așteptam sau răspunsuri diferite de ceea ce am cerut noi, dar care s-au dovedit mult mai bune decât ceea ce doream. Dacă vom alege acele răspunsuri în care am văzut Mâna lui Dumnezeu și vom afirma convingerea noastră că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune îi vom putea ajuta să se încreadă fără rezerve în El. Dacă sunt mai mari să le amintim de răspunsurile pe care ei le-au primit de la Dumnezeu și de care au uitat.

Merită încurajat un copil să se roage pentru cineva drag care este bolnav: o bunică/un bunic, un prieten de la grădiniţă/școală, un animăluţ în suferinţă? Sau rugăciunea de mijlocire este doar pentru adulţi? Cum ajuţi un copil să nu fie dezamăgit dacă primește un răspuns diferit de cel dorit?

Isus a avut numai cuvinte de laudă pentru credinţa copiilor și chiar i-a îndemnat pe ucenici să le urmeze exemplul. Copiilor li se pare firesc să se roage pentru cei bolnavi și chiar pentru animale. Din experienţa mea, copiii nu au le fel de multe frământări cu privire la motivele pentru care Dumnezeu nu acţionează întotdeauna după așteptările și conform rugăciunilor noastre.

Ei sunt mult mai dispuși să accepte răspunsul Său, indiferent dacă acesta se concretizează în vindecarea totală sau parţială a celui bolnav sau dacă acesta nu se vindecă. Rolul nostru poate fi acela de a-i asigura că Dumnezeu dorește binele cel mai mare al tuturor oamenilor și că uneori acest lucru se va realiza doar în Împărăţia Sa. Să îi încurajăm să se roage în orice circumstanţă iar ei vor vedea multe dintre răspunsurile Sale miraculoase. Astfel vor învăţa să se încreadă în Dumnezeu și atunci când răspunsul Său este diferit de cel așteptat iar credinţa lor va crește.