Ziua de 3 martie 2017: o așteptam cu nerăbdare de luni de zile. De fapt, de ani de zile, dar data fusese confirmată cu doar câteva luni înainte. Dacă această dată îţi spune ceva, probabil că împărtășim aceeași pasiune, ceea ce e cu adevărat extraordinar.
Pe 3 martie 2017 a fost lansat mult așteptatul nou titlu din franciza Nintendo, The Legend of Zelda. Această apariţie, intitulată Breath of the Wild, promitea să schimbe radical formula seriei. Chiar dacă nu toată lumea este interesată de jocuri video, Zelda este extrem de popular. Dacă tu nu ai auzit niciodată de acest joc, este foarte probabil ca un membru al familiei tale să fi auzit.
Nu am timp pentru jocuri video, dar Zelda este excepţia. Eram hotărât să mă cufund din nou în această lume. Nu are rost să povestesc toată istoria seriei, dar aici era o diferenţă crucială faţă de titlurile anterioare: coloana sonoră.
Fiecare joc Zelda are o coloană sonoră distinctă, dar Breath of the Wild a avut curajul să facă ceva diferit — să folosească tăcerea. De multe ori, în timp ce joci, tot ce se aude e o melodie liniștită, interpretată la pian atât de discret, încât poţi distinge pașii personajului prin iarbă, clinchetul sabiei și al scutului care se ating, ciripitul păsărilor din copaci sau vântul care suflă peste câmpuri.
Mă obișnuisem să trăiesc pe un val continuu de adrenalină și dopamină și am adus acest model și în viaţa de zi cu zi.
Motivul pentru care Nintendo a ales această direcţie pentru coloana sonoră este că acţiunea se desfășoară într-un spaţiu vast – în mare parte, sălbăticie și ruine. Este interesant că, pe măsură ce intri în zone mai populate, coloana sonoră se schimbă – devine mai vie, mai optimistă, orchestrală. Iar în timpul unei bătălii, muzica redă foarte bine starea de tensiune.
În timpul jocului, mi-am dat seama că Breath of the Wild avea un ritm mai bun decât propria mea viaţă. Eram atât de obișnuit să trag de mine, să alerg dintr-o parte în alta, încât mă simţeam adesea incomodat în faţa liniștii în care coloana sonoră mă obliga să intru. Mă obișnuisem cu coloanele sonore tradiţionale, care mă împingeau permanent să avansez, să trăiesc pe un val continuu de adrenalină și dopamină și am adus acest model și în viaţa de zi cu zi. Încercam mereu să strecor tot mai multe în program, să fiu mai productiv, să bifez realizări. Nu puteam nici măcar să conduc, să mă plimb sau să merg la cumpărături fără să ascult un podcast sau o carte audio – aveam nevoie de senzaţia că folosesc eficient chiar și pauzele.
Capcana productivităţii
Dorinţa de a fi productiv nu este rea, dar poate scăpa foarte ușor de sub control. Pot să efectuez tranzacţii bancare, să îmi verific e-mailurile, să merg la cumpărături, să vorbesc cu prietenii și să mă uit la filme sau seriale la orice oră din zi. Pot să merg la sală sau la cumpărături în orice moment – ziua sau noaptea. Chiar în apropierea locuinţei mele s-a deschis un solar care funcţionează 24 de ore din 24. Nu m-aș fi gândit că lumea are nevoie de un asemenea serviciu, dar se pare că există oameni care își doresc ședinţe de bronzare la ora 2 dimineaţa.
Lumea trebuie să înveţe să ia o pauză. Eu trebuie să învăţ să iau o pauză. O practică străveche care m-a ajutat în acest sens este Sabatul. Termenul vine din ebraică și înseamnă literalmente „a te opri”. După ce israeliţii au fost eliberaţi din sclavia Egiptului, Dumnezeu a trebuit să-i înveţe din nou să trăiască ca oameni liberi. Parte din această învăţare a fost disciplina opririi – o schimbare radicală pentru un popor obișnuit toată viaţa cu munca forţată.
Sabatul, o poruncă străveche
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” (Exodul 20:8-11)
Porunca lui Dumnezeu pentru israeliţi era să nu facă nicio lucrare de la apusul soarelui de vineri până la apusul soarelui de sâmbătă. Nici măcar slujitorii sau animalele lor nu aveau voie să muncească. Pentru niște oameni care nu se opriseră niciodată din lucru, aceasta trebuie să fi fost o veste bună.
Mă simt binecuvântat că am crescut într-o familie în care am fost învăţat să respect Sabatul, dar este ceva ce am reînvăţat în fiecare etapă a vieţii. În timpul școlii, era ușor să păzesc Sabatul. Nu aveam prea multe de făcut și nu aveam nevoie de o scuză pentru a nu-mi face temele în weekend. Când am ajuns la facultate, am început să învăţ cu adevărat ce înseamnă să mă opresc timp de 24 de ore. Acum am copii și o slujbă solicitantă, iar a-mi face timp pentru a respecta cu adevărat Sabatul este posibil numai dacă îl integrez în mod intenţionat în viaţa mea.
Sabatul, mai mult decât o pauză binevenită
Pentru a simplifica, iată ce încerc să fac în aceasta perioadă de 24 de ore în fiecare săptămână:
Oprire: Nu fac nimic din ceea ce consider că este muncă, decât dacă e absolut necesar sau dacă poate fi o binecuvântare pentru altcineva.
Odihnă: Pe lângă faptul că mă opresc din muncă, chiar încerc să mă odihnesc. Încerc să nu mă gândesc deloc la muncă, la bani sau la alte lucruri care fac parte din viaţa de zi cu zi.
Închinare: Îmi iau timp să mă conectez cu Dumnezeu, să-L onorez pe Iisus și să-mi amintesc ce a făcut El pentru mine. Îmi reamintesc că sunt iubit și că El este un Dumnezeu bun.
Bucurie: Sabatul nu e o corvoadă, ci un dar. Așa că mă bucur de el – mănânc ceva bun, ies în natură, fac ceva ce-mi aduce plăcere.
Părtășie: Îmi rezerv timp să fiu cu oamenii – cu familia, cu prietenii și comunitatea mea de credinţă. Sabatul e mai frumos când îl petreci împreună cu alţii.
Într-o lume care ne îndeamnă constant să „mergem mai departe”, fără oprire, poate că este momentul pentru a ne opri suficient cât să ascultăm din nou glasul lumii din jurul nostru. Inspiră-te din Breath of the Wild și lasă tăcerea să facă parte din coloana sonoră a vieţii tale!
Dacă ai nevoie de un motiv în plus, te las cu unul dintre citatele mele preferate despre Sabat, scris de pastorul și autorul Eugene Peterson:
„Sabatul este timpul pus deoparte pentru a nu face nimic, ca să putem primi totul; timpul
pentru a lăsa deoparte încercările noastre fremătânde de a ne arăta utilitatea; timpul
pentru a ne elibera de agitaţia interioară, pentru a ne desprinde de plictiseala adâncită de excesul de media. Sabatul este timpul pentru a primi tăcerea și a o lăsa să se transforme în recunoștinţă; timpul pentru a primi liniștea în care feţele și vocile uitate își fac în mod discret apariţia; timpul pentru a primi zilele săptămânii care tocmai s-a încheiat și pentru a sorbi miracolul ce încă mai vibrează în ele. Sabatul este timpul de a primi harul uimitor al Domnului nostru.”
Joshua Stothers este muzician, realizator de podcasturi și pastor. Locuiește și slujește în Sydney, Australia. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
