Chiar avem nevoie de vitamine şi suplimente?

253

Chiar avem nevoie de suplimente alimentare? Pe de-o parte, reprezentanţii industriei de suplimente alimentare susţin că oamenii au nevoie de aceste produse pentru a completa necesarul zilnic de vitamine pe care alimentele nu le conţin.

Pe de altă parte, nutriţioniştii sunt de părere că o alimentaţie echilibrată ne asigură aportul necesar, notează The Atlantic. Iată rezultatele câtorva studii care ar putea răspunde întrebării din debutul materialului.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Minnesota a descoperit că numărul deceselor înregistrate în rândul femeilor care consumau suplimente cu multivitamine era mult mai mare decât în cazul femeilor care nu luau astfel de pilule.

De asemenea, două zile mai târziu, oamenii de ştiinţă de la Clinica Cleveland notau că vitamina E ar putea creşte riscul de dezvoltare a cancerului de prostată în cazul bărbaţilor.

Alte şapte studii realizate anterior au arătat că vitaminele conduc la creşterea dezvoltării cancerului şi a bolilor de inimă, contribuind la micşorarea speranţei de viaţă.

În jurul vitaminei C există o adevărată istorie care porneşte de la notiţa primită de Linus Pauling, reputat cercetător, distins cu numeroase premii pentru munca sa, precum Langmuir Prize, două Premii Nobel, Medalia Naţională pentru Ştiinţă, Medalia de Merit acordată de preşedintele SUA sau Medalia Carl Neuberg. În bileţelul primit de la biochimistul dr. Irwin Stone se găsea sfatul de a consuma 3.000 de miligrame de vitamina C care îi va oferi cel puţin încă 25 de ani de viaţă. Pauling a urmat sfatul oferit de dr. Stone și a observat o îmbunătăţire a stării sale, în special atunci când contacta vreo răceală, mărturisește el. În câţiva ani a mărit doza de vitamina C „de 10 ori, apoi de 20 şi apoi de 300 de ori faţă de doza zilnică recomandată: până la 18.000 de miligrame zilnic”, adaugă Pauling. Mai mult, în 1970, el a publicat cartea Vitamina C şi Răceala, în care sfătuia cititorii să consume o cantitate de 50 de ori mai mare de vitamina C, faţă de doza zilnică recomandată, circa 3.000 de miligrame.

Cercetătorul credea că vitamina C ar putea deveni leacul pentru răceală, dar un studiu realizat cu 30 de ani înainte de publicarea cărţii lui Pauling ajungea la concluzia că, în condiţii controlate, „nu există indicii că doar vitamina C, un singur antihistaminic, vitamina C împreună cu un antihistaminic au vreun efect important asupra duratei, ori severităţii infectiei din tractul respirator superior “. Alte studii care au urmat, legate de efectele vitaminei C asupra răcelii, nu au arătat nici un efect semnificativ al suplimentului în tratarea afecţiunii, indiferent de doza administrată.

Dar Pauling a continuat să promoveze efectele benefice ale vitaminei C care, spunea el, nu trata numai răceala, ci şi cancerul. Dr. Ewan Cameron, chirurg la un spital din Scoţia, i-a scris lui Pauling că pacienţii bolnavi de cancer care au primit 10 grame de vitamina C zilnic s-au simţit mult mai bine decât restul pacienţilor. Un studiu legat de acest fapt a apărut în publicaţia de specialitate Oncology, dar rezultatele au fost contestate mai apoi, după ce o serie de cercetători au evaluat informaţiile şi au constatat că de fapt pacienţii trataţi cu vitamina C aveau o stare de sănătate mai bună în momentul începerii tratamentului cu suplimente. Acest episod a contribuit la ştirbirea reputaţiei lui Pauling, însă el a continuat să propovăduiască beneficiile vitamine C în tratarea cancerului. Atunci când Charles Moertel de la Mayo Clinic a acceptat să experimenteze metoda lui Pauling, a constatat că aceasta nu avea niciun efect în tratamentul tumorilor, nu o dată, ci în două studii diferite.

Mai târziu, Pauling declara că împreună cu doze consistente de vitamina A, vitamina E, seleniu şi beta-caroten, vitamina C ar putea trata orice boală din lume, inclusiv SIDA. Motivul pentru care el credea în puterea suplimentelor erau antioxidanţii pe care îi conţin acestea. Astfel, dacă persoanele care consumă multe legume şi fructe care conţin antioxidanţi, atunci şi cei care iau suplimente alimentare pe bază de vitamine pot fi mai sănătoşi.

Dar studiile au arătat că suplimentele pot de fapt să cauzeze probleme de sănătate. Un studiu al Institutului Naţional de Cancer şi Institutului Naţional pentru Sănătate Publică din Finlanda a ajuns la concluzia că persoanele cu un grad crescut de dezvoltare a cancerului şi a bolilor de inimă care au luat vitamina E şi/sau beta-caroten aveau mai multe şanse să dezvolte aceste afecţiuni decât cei care nu au luat suplimente.

De asemenea, un studiu din 2008 care a înglobat toate cercetările existente, la care au participat peste 230.000 de persoane, au arătat că un consum de suplimente conduc la creşterea riscului de dezvoltare a cancerului şi a bolilor de inimă.

La aceste cercetări se adaugă şi altele care au arătat că suplimentele pe bază de vitamine nu contribuie la micşorarea riscului de îmbolnăvire, ori la tratarea afecţiunilor.