Avantajele de care se bucură copilul bilingv

Apetitul lingvistic al copilului trebuie stimulat de la vârste mici, spun specialiștii, evidenţiind că beneficiile pe care le culege copilul bilingv se extind dincolo de sfera lingvisticii.

„Nu ești niciodată prea bătrân ca să înveţi o limbă străină” – acesta este titlul sub care profesorul de psiholingvistică François Grosjean publică interviul luat fostului editor Ann Patty, care a început să înveţe la 60 de ani limba latină. Autoare a unei cărţi în care scrie despre această experienţă, Patty a început să predea latina după ce a studiat-o vreme de 6 ani și spune că mai are nevoie de 4-5 ani pentru a ajunge la nivelul dorit într-o limbă pe care nu o consider moartă, ci „zombie”, pe care o întâlnești, cu expresiile ei concise, peste tot, de la operele marilor scriitori la desenele animate.

Dacă nu suntem niciodată prea vârstnici ca să plonjăm în apele adânci ale unei limbi necunoscute, există vârste prea mici pentru a fi expuși unei a doua limbi? E o întrebare pe care și-au pus-o nu doar părinţii, ci și specialiștii, de-a lungul vremii. „Cu cât mai repede, cu atât mai bine”, pare să fie răspunsul pe care îl conturează o serie de cercetări.

Copilul bilingv – care e fereastra cea mai oportună pentru învăţarea unei limbi?

Cu câteva decenii în urmă, specialiștii înșiși erau reţinuţi faţă de ideea învăţării unei limbi noi înainte de consolidarea celei materne, considerând că expunerea copilului la ambele limbi poate duce la semilingvism – situaţia în care copilul nu dezvoltă competenţe în niciuna dintre limbi –, spune consultantul lingvistic Ilana Shydlo.

Deși cercetătorii încă mai dezbat și astăzi asupra perioadei ideale de a învăţa o limbă străină, există un consens în ce privește faptul că vârstele mici sunt cele mai potrivite pentru această achiziţie, spune profesorul Jane Kang, subliniind că o a doua limbă nu are impact negativ asupra limbii materne a copilului, cel puţin câtă vreme ambele limbi sunt învăţate în același ritm.

Bebelușii se nasc cu abilitatea de a distinge sunetele din orice limbă din lume, au descoperit cercetătorii în anii ‘80, după ce au prezentat un set de sunete din limba engleză și un altul din hindi bebelușilor de 7 luni.

În timp ce bebelușii au reușit să discearnă sunetele din ambele limbi, adulţii nu au reușit să remarce diferenţa dintre unele sunete ale limbii pe care nu o cunoșteau.

Cu cât un copil este mai mic, cu atât pronunţia sa va fi mai corectă, potrivit unui studiu care arată că, dacă un copil începe să vorbească a doua limbă înainte de vârsta de 6 ani (prin metoda clasică de predare-învăţare), o va vorbi fără accent, dar va avea un ușor accent dacă învăţarea are loc între 7 și 11 ani, iar după 12 ani va vorbi noua limbă aproape întotdeauna cu accent.

Alţi cercetători au ajuns la concluzia că învăţarea limbii engleze la 8-10 ani nu permite copilului să atingă un nivel de cunoaștere a limbii similar cu cel înregistrat de monolingvi, concluzionând că perioada optimă de învăţare este între 0 și 7 ani.

Capacitatea de a învăţa o limbă străină până în punctul în care o stăpânim la fel ca un vorbitor nativ dispare ceva mai târziu decât se credea, arată un studiu publicat în 2018. Pentru a estima cât mai corect momentul în care se încheie perioada critică în care se atinge un nivel înalt de fluenţă, cercetătorii au efectuat un sondaj la care au participat peste 600.000 de subiecţi, supuși unui test de gramatică online. La final, autorii studiului au concluzionat că perioada cea mai bună de însușire a unei limbi străine se încheie la 18 ani, vârstă după care capacitatea de învăţare suferă un declin abrupt, dar și că, pentru o comunicare fluentă, învăţarea ar trebui să aibă loc înainte de vârsta de 10 ani.

Perioada cea mai bună de însușire a unei limbi străine se încheie la 18 ani, vârstă după care capacitatea de învăţare suferă un declin abrupt.

Încercările de a reproduce acest studiu au avut rezultate mai puţin clare, susţin lingviștii David Birdsong și Jan Vanhove, subliniind că alţi cercetători au constatat că fereastra de oportunitate în care se învaţă cu ușurinţă o nouă limbă se închide mai repede, iar alte studii nu au identificat un prag clar de la care achiziţia limbii devine mai dificilă. Cert este că, per ansamblu, se observă un declin al capacităţii de asimilare odată cu trecerea timpului, declin evident în orice domeniu, de altfel, pe măsură ce îmbătrânim.

Achiziţia unei limbi străine depinde de mai mulţi factori, printre care și cei motivaţionali, spun cei doi lingviști. În timp ce unii (în special copiii și tinerii) sunt motivaţi să se integreze rapid în noua cultură, folosind limba ca un vector pentru dorinţa lor, alţii oscilează între cultura veche și cea nouă, interacţionând mai puţin cu cei din afara cercului lor social și ţintind spre minimumul de vocabular care îi poate ajuta să se descurce în noul context

Metoda prin care ne însușim o a doua limbă este una importantă, impactul ei fiind uneori chiar mai mare decât cel al vârstei, spune cercetătorul Joshua Hartshorne, explicând că, dacă ar trebui să aleagă între începerea învăţării la o vârstă mică sau învăţarea prin metoda imersiunii într-un mediu în care se vorbește limba respectivă peste 90% din timp, ar alege fără ezitare a doua variantă.

Avantajele și dezavantajele copilului bilingv

Bebelușii de 7 luni care au fost crescuţi într-un mediu în care se vorbesc două limbi au un control cognitiv mai bun chiar înainte de debutul vorbirii, comparativ cu cei dintr-un mediu monolingv, au arătat studiile.

Copiii care au avut 5-10 ani de expunere bilingvă au obţinut performanţe cognitive mai bune la teste, cercetătorii detectând o activitate mai mare în regiunile cortexului prefrontal implicate în procese precum luarea deciziilor, concentrarea asupra sarcinilor solicitante, ignorarea distragerilor sau receptivitatea la feedback.

Creierul copilului bilingv se implică activ în evaluarea celor două sisteme lingvistice concurente, selectând limba utilizată și concentrându-se asupra ei, în timp ce inhibă în mod intenţionat sistemul lingvistic concurent, descifrând sensul cuvintelor sau selectând modelul gramatical specific limbii pe care se concentrează, așadar efectuând o muncă masivă, spune cercetătoarea Ellen Bialystok.

Diferenţa cea mai pregnantă dintre bilingvi și monolingvi este capacitatea primilor de a monitoriza mediul în care trăiesc. Întrucât bilingvii trebuie să comute frecvent de la o limbă la alta, această gimnastică mintală se extinde dincolo de perimetrul lingvistic, ajutându-i să își menţină concentrarea și în cazul altor tipuri de sarcini, spune cercetătorul Albert Costa. De fapt, studiile efectuate au arătat că indivizii bilingvi obţin rezultate mai bune la sarcinile de monitorizare, în timp ce activitatea din regiunile corticale implicate în monitorizare se menţine scăzută, dovadă a eficienţei cu care rezolvă aceste sarcini.

Efectele benefice ale bilingvismului se extind și în anii maturităţii și senectuţii. Un studiu coordonat de cercetătoarea Tamar Gollan pe un grup de vârstnici vorbitori de spaniolă și engleză a arătat că aceștia sunt mai protejaţi de boala Alzheimer decât monolingvii. Alte studii realizate de cercetători canadieni a arătat că bilingvismul poate întârzia debutul bolii Alzheimer la subiecţii care și-au petrecut cea mai mare parte a vieţii folosind în mod constant două sau mai multe limbi, aceștia raportând debutul primelor simptome cu 4-5 ani mai târziu decât monolingvii.

Vorbind despre dezavantajele bilingvismului, Bialystok spune că acestea sunt minore și se referă la dimensiunea vocabularului, care este, în medie, ceva mai mică decât la cei care vorbesc o singură limbă. De asemenea, timpul necesar pentru a găsi un anumit cuvânt în timpul unei conversaţii poate fi mai mare, dar este vorba de o diferenţă de milisecunde faţă de monolingvi.

Deși bilingvismul nu este un remediu pentru dezvoltarea tuturor abilităţilor cognitive sau lingvistice, beneficiile pe care le aduce sunt consistente și depășesc sfera lingvisticii — contribuie la dezvoltarea creierului, deschide uși pentru călătorii, pentru studiu sau lucrul în afara ţării și acces direct la informaţii.

Bilingvii câștigă, în medie, cu 37% mai mult decât colegii lor monolingvi.

Educaţia bilingvă aduce și beneficii economice. Un raport al guvernului canadian arată că bilingvii câștigă, în medie, cu 37% mai mult decât colegii monolingvi și că, de fapt, chiar și în absenţa studiilor universitare, învăţarea unei noi limbi vine la pachet cu o creștere salarială. De asemenea, cei care vorbesc două limbi se bucură de mai multe oportunităţi de angajare și sunt concediaţi mai greu decât monolingvii în perioadele dificile din punct de vedere economic.

Adesea, oamenii încearcă să descopere care este avantajul cel mai important al învăţării unei limbi străine, spune psiholingvistul Danijela Trenkic, subliniind că cel mai mare dar pe care ni-l oferă bilingvismul nu este acela financiar și nici măcar cel legat de dezvoltarea inteligenţei sau de câștigul în planul sănătăţii, ci acela al comunicării cu oameni de care altfel ne-ar despărţi bariera limbii.

„Lipsa unui cuvânt poate fi lipsa unei dimensiuni de viaţă”, spunea Noica. Lipsa (de cunoaștere a) altei limbi decât a celei materne poate însemna tăierea unor punţi spre oamenii care ne-ar fi putut așeza, fie și pentru puţină vreme, între vertebrele unor experienţe și informaţii care să ne arate frânturi din lumea de dincolo de dimensiunile și culorile pe care le vedem prin filtrul îngust al experienţei noastre.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.