Nici înainte, nici după ce am experimentat o lună fără Facebook nu m-aș fi gândit că un jurnal specializat va face exact același tip de experiment, doar că la o scară mult, mult mai mare. Exact asta a făcut publicaţia American Economic Review, care tocmai a publicat rezultatele celui mai mare studiu randomizat efectuat vreodată pentru a măsura impactul la nivelul calităţii vieţii al dezactivării contului Facebook.

The Welfare Effects of Social Media” (Efectele pe care le are social media asupra bunăstării) este titlul cercetării care a recrutat nu mai puţin de 2.743 de utilizatori Facebook dispuși să își suspende contul timp de o lună, în schimbul unei sume de bani. Subiecţii au fost împărţiţi în două grupe, grupa de tratament (care chiar și-a dezactivat contul) și grupa de control (care a menţinut contul activ pe toată perioada experimentului).

Cercetătorii au măsurat și nivelul (autoraportat) de satisfacţie personală și comportamentul grupului, atât înainte, cât și după experiment. Au folosit în acest scop sondaje, e-mailuri, sms-uri, dar și software pentru monitorizarea accesului la reţea. Iar concluziile lor au fost extrem de interesante.

Dezactivarea contului Facebook a eliberat, în medie, cam o oră pe zi din programul persoanelor din grupa de tratament. Acestea au ales, în general, să aloce timpul eliberat unor activităţi offline, mai ales pentru a petrece timp cu prietenii și familia.

Dezactivarea contului a produs îmbunătăţiri mici, dar semnificative ale stării generale de bine, mai ales în privinţa fericirii autoraportate, a satisfacţiei cu privire la viaţă, a depresiei și a anxietăţii. Ce e interesant este că cercetătorii apreciază că efectul este undeva la 25-40% din efectele similare înregistrate prin participarea la ședinţe de psihoterapie.

La încheierea experimentului, participanţii au declarat că plănuiau să folosească Facebookul mult mai puţin în viitor. Ba chiar 5% dintre participanţii din grupa de tratament au decis să-și menţină contul Facebook dezactivat și după încheierea experimentului.

Tot evaluarea finală a arătat că grupa de tratament era mai predispusă să urmărească știri din politică sau știri despre președinte, însă era mai puţin capabilă să răspundă corect la întrebări factuale despre evenimente din actualitate.

În plus, se pare că dezactivarea contului a redus polarizarea opiniilor pe chestiuni politice și, într-o oarecare măsură, a redus expunerea la știri polarizatoare, însă nu a avut un impact semnificativ asupra sentimentelor negative cu privire la partidul cu altă orientare ideologică decât cea preferată.

Similitudini ușor de anticipat

Cu doi ani în urmă, un alt studiu urmărea interacţiunea dintre utilizarea reţelelor online și bunăstarea psihică. Deși datele problemei erau altele (cercetătorii au analizat doar efectele reducerii utilizării la nivel de 10 minute pe zi, iar eșantionul era de doar 143 de persoane), rezultatele au fost similare.

Scăderea timpului petrecut pe reţelele de socializare a dus la o diminuare semnificativă atât a sentimentelor de singurătate, cât și a depresiei. Aceste efecte au fost mai pronunţate în cazul participanţilor care se simţeau cel mai deprimaţi la începutul studiului”, explica la momentul acela psihologul Melissa G. Hunt, autor principal. Unul dintre motivele care stă la baza acestor rezultate este tendinţa utilizatorilor de a se compara continuu între ei.

„Atunci când te uiţi la viaţa celorlalţi, mai ales pe Instagram, este ușor să tragi concluzia că viaţa oricui altcuiva este mai interesantă și mai bună decât a ta”, spunea Hunt.

Într-un alt studiu, experţi de la Universitatea din Huston, SUA, au arătat că persoanele implicate în mod activ pe Facebook tind să dezvolte mai multe simptome depresive, să se izoleze de societate și să resimtă anxietate socială. „Nu înseamnă că Facebookul provoacă depresie, ci doar că sentimentele deprimante, verificarea permanentă a notificărilor de pe Facebook, dar și compararea continuă cu ceilalţi tind să meargă mână în mână”, spuneau autorii.

Comparaţie cu cicatrici

„Când ne acordăm valoare prin comparaţie cu ceilalţi, ne clasăm starea de fericire ca pe o variabilă care este complet în afara controlului nostru”, spunea dr. Tim Bono, autor al cărţii Când like-urile nu sunt suficiente. Oamenilor le place Facebookul atât de mult pentru că platforma le permite utilizatorilor să își creeze o identitate online care poate fi foarte minuţios administrată, susţine dr. Jennifer Love Farrell, specialist în psihiatrie și dependenţă.

Astfel, utilizatorii pot să alimenteze în mintea altora o anumită idee despre ei, care poate fi complet realistă sau complet selectivă, chiar dacă pentru aceasta petrec ore gândindu-se la un comentariu amuzant și apoi îl rescriu iar și iar. Prietenii cred despre ei apoi că sunt amuzanţi și nu bănuiesc nicio clipă că le-a luat poate șase ore pentru a veni cu acea replică aparent spontană.

„Putem convinge oamenii că suntem inteligenţi, atletici, populari, ocupaţi și importanţi; în principiu, putem să le arătăm tuturor cât suntem de tari, nu?” a adăugat Farrell. Am scris aici despre un reper mult mai solid pentru identitatea noastră.

Sentimentele de anxietate și regret sporesc atunci când profilurile interesante ale celorlalţi utilizatori fac aluzie la oportunităţi care există în jurul nostru (chiar printre prietenii noștri), dar pe care noi le-am ratat (pentru că nu suntem noi în poze, vorba meme-ului, ci alţi oameni).

Faimoasa FOMO

Frica de a rata anumite lucruri importante are mult de-a face cu felul în care ne imaginăm posibilităţile pe care le avem, cu modul în care percepem regretul și cu „cârligele“ pe care le găsește în noi anxietatea – este de părere Dan Ariely, profesor de psihologie și economie comportamentală în cadrul Universităţii americane Duke.

Teama de a pierde oportunităţi depinde mult de conceptul nostru de regret. Atunci când ne evaluăm acţiunile sau chiar vieţile, ne comparăm deseori cu „ceea ce ar fi putut fi“. Lucrul acesta ne face fie fericiţi (dacă ceea ce ar fi putut fi este foarte, foarte rău), fie nefericiţi (dacă ceea ce ar fi putut fi este foarte, foarte bine, însă am ratat acel lucru).

Regretul se augmentează cu atât mai mult cu cât simţim că am fost mai aproape de alternativa fericită.

Profesorul exemplifică folosind cazul unui călător care a pierdut avionul fiindcă a întârziat două minute, comparativ cu unul care l-a pierdut fiindcă a întârziat două ore. Un sentiment similar îl va încerca și pe sportivul care a ieșit pe locul doi, la o diferenţă minimă de primul loc de pe podium, comparativ cu sportivul care a ieșit pe locul III și care, teoretic, regretă mai puţin, fiindcă s-a aflat mai departe de șansa de câștig.

Dincolo de clișeul celei mai tolerate pierderi de timp

La finalul experimentului personal pe care l-am făcut în urmă cu doi ani, constatam că Facebookul merită exploatat, dar strict ca instrument, nu și ca formă de divertisment. Și, dacă sunt onestă, trebuie să recunosc că nu am aderat ferm la această formă de decantare a sferelor, pentru că, în multe momente de inactivitate sau chiar în momente de presiune, am apelat din nou la vechiul „ia să văd, pe acolo ce mai e”.

Însă cei doi ani scurși de la acel test în urma căruia am crezut că am înţeles tot ce era esenţial să înţeleg despre reţea, lumea a continuat să afle că impactul pe care îl are Facebookul trece dincolo de dramele identitare. Și, cel mai important, că raportate la efectele politice, economice și societale ale reţelei Facebook și ale social media în general, atât obiceiul comparaţiei, cât și FOMO rămân totuși niște mofturi cu care nici nu ar trebui să pierdem prea mult timp.