Provocarea găleţii cu gheaţă și spectacolul umanitar

1789

Aduce mai mult cu jocurile prin care se întărâtă copiii la grădiniţă, însă adulţi cu renume într-o multitudine de domenii de activitate l-au acceptat fără să clipească. De ce are atâta succes „Ice Bucket Challenge”?

Mark Zuckerberg a făcut-o. Apoi și Bill Gates. Și Oprah, și Shakira, și Lady Gaga. Ba chiar și Justin Bieber. De bunăvoie, dar provocaţi de altcineva, vedetele și-au turnat în cap o găleată cu apă rece și gheaţă, în semn de susţinere a campaniei de conștientizare privind scleroza amiotrofică laterală (ALS), sau boala Lou Gehrig.

Ca în cazul sutelor de provocări YouTube devenite virale, nu se știe foarte sigur cine a dat startul provocării dușului cu gheaţă, însă una dintre sursele ei de inspiraţie a fost o campanie similară desfășurată în iarna lui 2013, pentru sprijinirea cercetării în domeniul cancerului. Atunci, participanţii erau provocaţi să sară într-un lac cu apă rece, fapt care a făcut ca această campanie nu numai să nu depăşească cu ușurinţă graniţele Statelor Unite, dar să aibă și unele consecinţe nefaste. Un participant în vârstă de 16 ani, din Minnesota, a plonjat în apa rece ca gheaţa și n-a mai ieșit la suprafaţă.

Varianta devenită virală acum este mult mai sigură și a dat roade spectaculoase. Vedetele din România au reacţionat mai greu la provocare, însă valul a pornit și la noi. Adrian Mutu, Delia, Mihai Bendeac și Cabral sunt doar câteva dintre vedetele autohtone care au acceptat provocarea și au postat online dovada. Alţii, mai întreprinzători, au încercat chiar să își aroge singuri iniţierea provocării în România, pentru a-i monetiza notorietatea.

Cum (de) funcţionează

Regula este așa: în decursul a 24 de ore de la primirea provocării, participanţii trebuie fie să doneze 100 de dolari unui institut care se ocupă cu cercetarea în domeniul sclerozei laterale amiotrofice, fie să se înregistreze în timp ce își toarnă o găleată cu apă și gheaţă în cap și să doneze 10 dolari.

Din fericire, donaţiile au fost proporţionale cu răspândirea clipurilor video. Asociaţia americană ALS a declarat pentru televiziunea Fox că, în ultimele două săptămâni, a reușit să strângă 1,35 de milioane de dolari. Anul trecut, în aceeași perioadă, strânsese doar 22.000 de dolari.

Boala Lou Gehrig este destul de puţin cunoscută în lume. Dar provocarea găleţii cu gheaţă a reușit să schimbe lucrul acesta. Luna noiembrie, în care va avea premiera filmul The Theory Of Everything – o biografie a fizicianului Stephen Hawking, care suferă de ASL – va aduce un plus de notorietate bolii.

Până atunci însă, provocarea cu găleata de gheaţă funcţionează și ca un arhetip al modului în care s-a transformat comunicarea umanitară în secolul XXI. În The Ironic Spectator: Solidarity in the Age of Post-Humanitarianism, Lilie Chouliaraki indică patru piloni de susţinere a edificiului comunicării umanitare: apelurile, vedetele, concertele și știrile. Fără acestea, este mai greu să ai succes cu o campanie de strângere de fonduri.

Ce s-a schimbat?

Autoarea spune că ajutorul a încetat să mai fie un scop în sine, ci este privit ca un instrument (în general de construire a unei imagini pozitive), iar practica ajutorării a ajuns o tactică de marketing.

În plus, „marile naraţiuni” ale solidarităţii, așa cum le numește ea (lumea este bună, civilizaţia presupune întrajutorare), au fost înlocuite de o solidaritate bazată pe moralitatea individualistă a activismului comod. Despre acesta, Chouliaraki spune că este o „solidaritate ironică”, fiindcă îl răsplătește mai degrabă pe donator, care este motivat de propriile emoţii, nu de vulnerabilitatea celuilalt.

Nu în ultimul rând, tehnologizarea comunicării a creat noi structuri de comunicare (vezi comunicarea pe reţelele online), structuri care invită predominant la exprimarea propriei personalităţi. Date fiind aceste modificări istorice, Chouliaraki concluzionează că modificările „estetice” ale comunicării umanitare au dus de asemenea la o transformare a eticii solidarităţii.

Spectacolul trebuie să continue… sau nu

Ceea ce pare să ne motiveze mai eficient azi să oferim ajutor nu este spectacolul tragic al suferinţei celorlalţi, ci spectacolul pe care îl putem regiza noi înșine, pentru că așa putem juca un rol principal.

Să nu încheiem totuși pesimist. O coincidenţă interesantă face ca, marţi, Ministerul Sănătăţii din România să fi anunţat o scădere dramatică a numărului de donatori de sânge din București. Ministerul a transmis prin intermediul principalelor canale de presă că, în timpul verii, numărul donatorilor de sânge scade și că, în prezent, cele 60 de spitale alimentate de la centrul de donaţii din București sunt într-un deficit major de sânge.

Fără provocări, fără recompense, fără vedete care să dea tonul și să facă donarea să pară ceva cool, Ministerul a solicitat bucureștenilor care se califică, să doneze sânge. Apelul a primit un răspuns bun. Joi se înregistrau în jur de 400 de donatori, o creștere cu 30-40% faţă de momentul în care s-a făcut solicitarea.

Din fericire pentru spiritul nostru, cei care au donat cu ziariștii după ei au fost excepţia. Cei mai mulţi au fost oameni obișnuiţi, care nu s-au înregistrat în timp ce ofereau ajutor, fiindcă nu asta i-a motivat, ci simplul gând că gestul lor ar putea face diferenţa dintre viaţă și moarte pentru un alt om, fie el și necunoscut. Iar acesta este un semn bun: încă se mai poate și altfel.