În trecutul îndepărtat, confruntat cu limitele existenţei sale și conștient că valoarea experienţei ar trebui să depășească acele limite, omul a inventat scrisul. Scopul, după cum spune Iov, este ca experienţa unei generaţii să le poată fi comunicată generaţiilor viitoare (Iov 19:24).
În vechime, experienţa se transmitea mai departe pe calea cuvântului rostit. Prin cuvânt au rezistat, timp de milenii, civilizaţii și culturi întregi. Însă conservarea memoriei orale avea limite. De aceea anticii au căutat forme care să treacă dincolo de aceste limite. Astfel, cuvântul rostit a fost codificat într-o formă agreată convenţional și a fost conservat pe un mijloc durabil. Cheia de bază era să înveţi codul – alfabetul – și aplicarea lui – scrisul.
Scrisul a făcut posibil accesul la tezaurul condensat al experienţelor înaintașilor și l-a înzestrat pe om cu capacitatea ca, la rândul său, să contribuie la tezaurul experienţei universale. De aceea, întrucât scrisul a permis un dialog interior mai bogat în cultura umanităţii, lectura a devenit o formă prin care omul își verifica perspectiva în articulările memoriei colective, un mijloc de conectare cu ceilalţi dincolo de timp și spaţiu.
Citind operele unor autori din diferite culturi și epoci, dobândim o perspectivă asupra viziunilor, a valorilor și a experienţelor acestora. Putem vedea cum ideile lor au modelat lumea în care trăim astăzi și putem învăţa din succesele și eșecurile lor. Așadar, actul de a citi nu este doar o sursă de divertisment sau de educaţie, ci și un mijloc esenţial prin care ne extindem orizonturile și prin care dobândim o înţelegere mai profundă a lumii și a noastră înșine.
Beneficiile lecturii pentru minte, suflet și sănătate
Comuniunea peste arcul timpului și spaţiului nu numai că ne îmbogăţește și ne menţine o perspectivă ancorată în realitate, dar ne și păstrează sănătatea: studii recente au corelat cititul cu funcţii cognitive mai bune, cu creșterea empatiei și a inteligenţei emoţionale și cu diminuarea nivelului stresului, al depresiei și al anxietăţii. La fel cum relaţiile sociale pozitive sporesc imunitatea biologică și cresc speranţa de viaţă, cititul, ca act care captează parţial o relaţie, a fost asociat cu reducerea riscului de declin cognitiv și cu păstrarea unei orientări expansive în dezvoltarea personală.
Rolul lecturii în dezvoltare este vizibil mai ales în dreptul copiilor; cercetările arată că lectura regulată contribuie la creșterea performanţei lor școlare și, prin extensie, a șanselor de reușită profesională.
Prin ochii celuilalt: cum ne lărgește lectura orizontul
Prin lectură, cititorul se dezvoltă, întrucât pe această cale se expune la stimuli pe care altfel nu i-ar putea întâlni. El cunoaște noi orizonturi – de pildă, preocuparea pentru istorie poate fi descoperită în urma lecturii despre un anumit eveniment sau personaj, care devine fascinant, iar cititorul și-ar putea dori să înveţe mai mult despre subiectul parcurs sau despre istorie în general. Lectura biografiilor sau a autobiografiilor unor oameni de succes îl poate inspira să își urmărească propriile visuri și pasiuni. Expunerea prin lectură la culturi diferite poate stimula preocuparea pentru explorare, cunoaștere și adoptarea unor elemente care au nevoie de ameliorare în propria cultură.
Totuși, dincolo de stimularea benignă a relaţiilor interculturale, întrucât cele scrise au depășit bariere spaţio-temporale, conţinutul informaţional a fost distilat prin multe filtre: cu cât trece în spaţii noi, cu atât conţinutul își mărește impactul și abilitatea de a transforma – în primul rând pe cititor, apoi pe cei care sunt în jurul acestuia. Apoi, dacă fiecare cititor devine un promotor al textului citit, iar acesta este relevant social, impactul poate fi major și resimţit pe multe planuri.
De pildă, lectura scrierilor lui Gandhi din timpul detenţiei l-a ajutat pe Nelson Mandela să descopere opoziţia nonviolentă ca formă de protest faţă de opresori, abordare de care s-a folosit cu succes în lupta împotriva apartheidului din Africa de Sud. În știinţă, exemplele sunt mai numeroase, dar un exemplu de pionierat este cel al Mariei Skłodowska-Curie, care a fost inspirată de cercetările lui Henri Becquerel în domeniul radioactivităţii, ca, mai apoi, prin propriile sale cercetări, alături de soţul și fiica ei, să pună bazele radiologiei moderne și ale utilizării radioactivităţii în lupta împotriva cancerului.
Lectura scrierilor lui Gandhi din timpul detenţiei l-a ajutat pe Nelson Mandela să descopere opoziţia nonviolentă ca formă de protest faţă de opresori.
Mai pregnant, acest proces de extindere și de transformare a orizontului se observă în urma întâlnirii cu revelaţia biblică scrisă sau cu trimiteri la aceasta. Un exemplu ne este oferit de Hudson Taylor, unul dintre pionierii misiunii creștine în China. Deși crescuse într-o familie foarte credincioasă, la 17 ani era mai degrabă sceptic. Una dintre lecturile sale preferate era almanahul „Poor Richard”. Deși era hotărât să sară peste părţile spirituale din revistă, într-un articol legat de mântuire i-a atras atenţia expresia „lucrarea încheiată a lui Hristos”. În urma lecturării acelui articol, Hudson a înţeles că mântuirea era un dar gratuit, care nu putea fi decât primit, și că nu mai avea nimic altceva de făcut decât să îngenuncheze și să-L accepte pe Isus Hristos ca Mântuitor. Aflând că familia lui se rugase intens pentru convertirea lui, decide și el la rândul lui să se roage pentru îndrumare divină în privinţa transmiterii Evangheliei. Astfel a ajuns la convingerea că Dumnezeu îl trimite să-și dedice viaţa predicării Evangheliei în China. Acolo avea să petreacă 54 de ani. A fondat China Inland Mission, prin care a adus în China peste 800 de misionari, care au fondat 125 de școli și 300 de staţii misionare și care au dus la circa 20 000 de convertiri la creștinism.
Capsule de „orizont”: ce genuri literare să citești
Exemplele anterioare sunt ale unor pionieri din domenii foarte diverse, care au fost inspiraţi la rândul lor de lecturi din domenii diferite. Acestor domenii le corespund genuri literare specifice, fiecare dintre acestea având atuurile sale. Vom prezenta câteva din aceste lecturi din perspectiva utilităţii în dezvoltarea orizonturilor și a identificării vocaţiei sau a pasiunii.
Ficţiunea: empatie și perspective noi
Lectura de ficţiune poate oferi o perspectivă asupra diferitelor culturi, perioade de timp și experienţe. De asemenea, citirea ficţiunii poate ajuta persoanele să dezvolte empatie și abilitatea de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă profund diferită. Exemple de scrieri ficţionale cu impact semnificativ sunt cele de natură istorică, inspirate din fapte reale sau satire și alegorii ale unor realităţi contemporane (Poveste despre două orașe de Charles Dickens ori Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift).
Literatura de anticipaţie: dileme ale viitorului
Literatura de anticipaţie problematizează dileme ipotetice din viitor determinate de schimbările tehnologice și sociale care se previzionează și facilitează un larg dialog intergeneraţional. De asemenea, această literatură funcţionează ca o lentilă prin care societatea și viaţa pot fi privite pentru a descoperi noi interpretări. Acestea sunt relevante prin explorarea relaţiei dintre știinţă și societate, relaţie adesea mediată tehnologic și cu impact la nivel micro- și macrosocial. Având în vedere impactul crescut al tehnologiei, această literatură a cunoscut o accentuare a popularităţii și a relevanţei. Scrierile lui Jules Verne sunt considerate clasice în cadrul acestei literaturi, dar și 1984 al lui George Orwell, Fahrenheit 451 al lui Ray Bradbury sau Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley sunt titluri care discută dileme contemporane. Eu, Robotul al lui Isaac Asimov, în contextul dezvoltării inteligenţei artificiale, are o înnoită actualitate.
Poezia: imaginaţie și sensibilitate estetică
Lectura poeziei te poate surprinde prin emoţii sau idei inedite, având ca efect dezvoltarea imaginaţiei și a expresivităţii și adâncirea sensibilităţii estetice. Poezia pare o lectură rapidă, care nu-ţi cere mult timp, dar ea provoacă la meditaţie, la observarea atentă a detaliilor și a limbajului. Totodată, stimulează expresivitatea și nuanţează percepţia și exprimarea. Întrucât limbajul poetic adesea condensează o bogăţie de concepte, de imagini și de trăiri, afirmaţiile sale intră în mentalul cultural colectiv. Alegoria poemului Călătoria creștinului de John Bunyan poate vorbi dincolo de contextul originii sale, Sonetele lui William Shakespeare continuă să fascineze, poemele angajante ale lui Rudyard Kipling – „Dacă” sau „Povara omului alb” – încă vorbesc și dau de gândit, la fel ca autohtonele Balade ale lui George Topârceanu.
Nonficţiunea, biografiile și memoriile
Lectura cărţilor de nonficţiune pe o varietate de subiecte poate contribui la descoperirea unor noi domenii de interes și la acumularea de noi cunoștinţe (Îngerii mai buni ai naturii noastre de Steven Pinker sau Structura revoluţiilor știinţifice de Thomas S. Kuhn). Biografiile, memoriile și nonficţiunea istorică pot, de asemenea, să inspire prin faptul că oferă o perspectivă asupra vieţii unor persoane de succes sau a unor evenimente istorice (biografia lui Louis Zamperini: De neînvins. O poveste despre supravieţuire, de Laura Hillenbrand, Surprins de Bucurie a lui C. S. Lewis, Torturat pentru Hristos de Richard Wurmbrand sau Prin porţile splendorii de Elisabeth Elliot).
Dezvoltarea personală și psihologia
Cărţile de dezvoltare personală și psihologie pot ajuta persoanele să obţină informaţii despre propriile pasiuni și interese. De asemenea, acestea contribuie la dezvoltarea unor abilităţi precum gestionarea timpului, stabilirea obiectivelor și autoreflecţia (The 7 Habits of Highly Effective People – în română cu titlul Eficienţa în 7 trepte: Un abecedar al înţelepciunii – a lui Steven Covey, publicată în 1989, rămâne încă un bestseller).
Filozofia și spiritualitatea
Parcurgerea scrierilor filozofice și de spiritualitate poate ajuta cititorii să dezvolte o înţelegere mai profundă a lumii și a locului lor în ea. Totodată, poate duce la descoperirea unui scop și a unui sens în viaţă (Biblia rămâne bestsellerul absolut al tuturor timpurilor – în 2021 s-au vândut peste 5 miliarde de exemplare; faptul că totuși Biblia este în realitate o colecţie de cărţi inspirate divin și care îmbrăţișează numeroase genuri literare contribuie la perpetua sa relevanţă).
Literatura de călătorie
Abordarea literaturii de călătorie poate fi utilă în pregătirea pentru întâlnirea cu oameni din culturi și locuri profund diferite. Aceasta poate trezi dorinţa de a cunoaște locuri noi și poate inspira pasiunea de a călători și a căuta noi destinaţii sau poate compensa pe calea imaginaţiei imposibilitatea călătoriei pentru unii dintre cititori (Călătoriile lui Marco Polo, publicată în 1300, a devenit instantaneu un bestseller în domeniu și încă inspiră dorul de a explora și a călători).
Drumul lecturii: cele trei etape ale unei lecturi atente
În fond, abordarea oricăruia dintre aceste genuri literare poate sluji la creșterea orizontului cunoașterii și la aprofundarea înţelegerii lumii și a vieţii, atunci când lectura este atentă. Pentru aceasta, lectura trebuie să parcurgă un minimum de etape: să permiţi expunerea perspectivei oferite de lectura nouă, să cauţi înţelegerea celor parcurse, prin reflecţie, iar apoi să integrezi cele aflate în universul cunoștinţelor tale.
1. Întâlnirea perspectivelor
În prima etapă are loc întâlnirea perspectivelor – o expunere a perspectivei autorului pe fundalul și în contextul cititorului. Ca „întâlnirea” să poată avea loc, ar trebui să ne asigurăm că nu avem o abordare circulară a ideilor, ci mai degrabă o perspectivă deschisă: atunci când citim, e ideal să abordăm noile idei cu o minte deschisă. Acest proces poate fi mai mult sau mai puţin conștientizat, în funcţie de nivelul nostru de implicare în materialul respectiv.
2. Înţelegerea
Pe măsură ce lectura progresează, iar perspectivele se întâlnesc, are loc înţelegerea. Cititorul se pune în locul sugerat de scriitor, mai mult sau mai puţin critic. Totuși, indiferent de poziţionare, această transpunere virtuală dezvoltă abilitatea de a empatiza cu perspectiva autorului și ne ajută, ca cititori, să integrăm noile informaţii în cunoștinţele și convingerile noastre existente.
3. Reflecţia critică și integrarea
Deși adesea reflectăm și pe parcursul lecturii, în procesarea ulterioară adesea evaluăm mai critic întâlnirea dintre perspectiva proprie și cea prezentă în lectura noastră, verificăm corectitudinea proceselor de gândire și a informaţiilor aflate, precum și implicaţiile acestora pentru viaţa noastră și pentru lumea din jurul nostru.
Ceea ce rămâne în urma reflecţiei critice este apoi integrat în orizontul propriu (acum lărgit). Lectura m-a ajutat astfel să ajung la o înţelegere mai nuanţată a lumii, să învăţ să evit a rămâne blocat în cămăruţa interioară în care aud doar ecoul propriilor mele idei. Mai departe, aceasta mă ajută să nu rămân „omul ultimei cărţi”: întrucât lectura m-a îmbogăţit și m-a apropiat de gândirea unuia dintre semeni, lectura îmi sporește implicit aprecierea pentru cel de lângă mine și mă va stimula să creez legături cu alte persoane care îmi împărtășesc interesele și care de asemenea doresc să își extindă orizonturile. Pe calea cuvântului scris, citit și rostit.













