Lovite de un nou val de infectări cu noul coronavirus, mai multe ţări europene reintroduc o serie de restricţii. Pentru a rămâne de partea prevenţiei, pe fondul unei „oboseli” tot mai accentuate a populaţiei în faţa pandemiei de COVID-19, avem nevoie de informaţii clare și transparente, care să ne ajute să reducem riscul infectării – inclusiv de date privind gradul de risc al unor activităţi uzuale.
De-a lungul celor opt luni de pandemie, populaţia a fost nevoită să facă sacrificii, iar costul acestora „ne-a epuizat pe toţi, indiferent unde trăim și ce facem. În astfel de circumstanţe, este ușor și firesc să te simţi apatic și demotivat”, sublinia recent Hans Kluge, directorul filialei din Europa a OMS. Pentru a revigora capacitatea populaţiei de a lupta contra noului val de COVID-19, este nevoie de adoptarea unor noi strategii, punctează Kluge, enumerând câteva dintre acestea: măsurarea regulată a pulsului opiniei publice, implicarea comunităţii în discuţiile și deciziile care se iau, căutarea unor modalităţi creative de a împlini nevoile sociale ale membrilor comunităţii.
În realitate însă, unii europeni sunt mai greu de convins decât alţii să adopte o conduită preventivă, iar acest lucru are de-a face cu un amalgam de motive, dintre care se evidenţiază mentalitatea formată de anii trăiţi sub un regim comunist.
Când succesul capătă contur de eșec
Europa Centrală și de Est se confruntă cu o creștere a numărului de cazuri de COVID-19, în timp ce mortalitatea crește încet, dar sigur, iar perspectiva daunelor aduse de acest nou val pandemic este de-a dreptul îngrijorătoare, arată o analiză recentă a cotidianului The New York Times.
Sistemul medical precar, lipsa programelor de testare, numărul mic de cadre medicale și neîncrederea populaţiei în deciziile autorităţilor și dezinformarea legată de amploarea reală a pericolului sunt principalele puncte vulnerabile cu care se confruntă acum unele dintre ţările foste comuniste. The New York Times descrie situaţia critică din această regiune a Europei, amintind supraaglomerarea spitalelor din Polonia cu pacienţi afectaţi de COVID-19, precum și lipsa acută de medici și de asistente medicale, cu care se confruntă și Ungaria sau Cehia, ţară care a înregistrat cele mai ridicate rate de transmitere din Europa. Lipsa personalului medical specializat este o problemă cu care se confruntă și România, de altfel, dar autorul articolului reţine de aici comunicarea defectuoasă a datelor legate de epidemie, subliniind incidentul recent în care Institutul Naţional de Sănătate Publică și Grupul de Comunicare Strategică au livrat populaţiei date diferite despre rata de infectare în București.
Răspândirea limitată a SARS-CoV-2 în primele luni de pandemie a fost privită ca un veritabil succes al regiunii, dar tocmai acest succes de etapă pare să stea la baza exploziei de cazuri din această toamnă, crede Petr Smejkal, șeful Departamentului de boli infecţioase și epidemiologie de la Institutul de Medicină Clinică și Experimentală din Praga.
Chiar dacă iniţial s-a crezut că în ţările foste comuniste disponibilitatea oamenilor de a se supune măsurilor autorităţilor reprezintă un atu, în realitate efectul a fost acela că populaţia a devenit un jucător pasiv în această criză. Pe de altă parte, pe măsură ce pericolul a părut a se îndepărta, mesajele guvernelor au fost tot mai confuze, iar dezinformările au găsit un teren foarte fertil în regiune. „Acum putem vedea clar efectul atitudinii oamenilor, al comportamentului și al culturii în sine”, conchide Smejkal.
„Modul în care se acţionează acum va determina cursul viitor al pandemiei”, a declarat Angela Merkel, anunţând adoptarea a noi măsuri restrictive pentru a contracara creșterea necontrolată a numărului de infectări.
Ajunși în acest punct, avem nevoie să înţelegem raţiunea care stă la baza unor măsuri de prevenţie, dar și modul în care putem să ne protejăm pe cont propriu, după ce conștientizăm riscul la care ne expun diferite activităţi și măsurile prin care putem diminua acest risc.
Cât de periculoase sunt activităţile obișnuite
Activităţile pe care le desfășurăm zilnic sau ocazional au un potenţial diferit de răspândire a SARS-CoV-2, spun specialiștii.
De-a lungul lunilor de pandemie, diferite restricţii au provocat o avalanșă de întrebări: de ce se poate merge la serviciu, dar nu și la plajă; de ce transportul în comun poate fi folosit, dar parcurile trebuie evitate; de ce mersul la biserică e considerat nesigur, dar putem face cumpărături ori de câte ori avem nevoie.
Restricţiile de la debutul pandemiei au fost adoptate ţinând cont de penuria de informaţii din acel moment; totuși, au intervenit foarte puţine schimbări în scorul de risc asociat diferitelor activităţi.
Recent, a fost publicat un grafic produs de ghidul vizual Information is Beautiful, care prezintă activităţile cu risc scăzut sau ridicat de infectare, având la bază informaţiile obţinute de la 500 de epidemiologi și experţi.
Potrivit acestor informaţii, cluburile de noapte sunt locurile care ar trebui evitate cu orice preţ, pentru că implică un risc foarte mare de infectare. În categoria activităţilor cu risc înalt sunt plasate, de asemenea, participarea la concerte, evenimente sportive sau petreceri care au loc în interior, frecventarea barurilor și mersul la biserică.
Dintre activităţile care au loc în cadrul unei slujbe bisericești, cântatul presupune un risc ridicat de infectare, potrivit epidemiologului Lea Harmer. Atunci când cântă, oamenii răspândesc particule de salivă, dar au și o respiraţie mai accelerată, ceea ce înseamnă că au mai multe șanse de a inhala particulele infecţioase. Pe 10 martie, în statul Washington, 53 din cei 61 de participanţi la o repetiţie de cor bisericesc s-au infectat cu SARS-CoV-2 după ce au petrecut împreună două ore și jumătate la repetiţie.
Tot în categoria activităţilor de mare risc (dar ceva mai puţin primejdioase decât activităţile enumerate mai sus) intră și participarea la evenimente precum nunta sau înmormântarea, strângerea mâinii sau îmbrăţișarea cuiva, nepurtarea măștii în zonele aglomerate sau în interior, o ieșire cu o persoană pe care nu o cunoști bine ori vizitarea unui parc de distracţii.
Cazarea la hotel, participarea la o petrecere de interior de dimensiuni mici, utilizarea piscinei publice, mersul la salonul de coafură, zborul cu avionul și mersul la școală sunt încadrate la activităţi cu risc mediu. Din aceeași categorie, dar mai puţin riscante, fac parte antrenamentele făcute la sala de sport, vizitarea vârstnicilor, mersul cu autobuzul sau metroul și mâncatul la restaurant.
Dintre activităţile cu cel mai mic scor de risc sunt enumerate comandarea mâncării la domiciliu, exerciţiile fizice în aer liber și tenisul. Din aceeași clasă, dar ceva mai puţin sigure, fac parte mersul la benzinărie, folosirea băii proprii de către un prieten sau mersul la plajă, cu condiţia respectării distanţării.
Variabile ce intervin în estimarea corectă a riscului
Graficul avertizează că simpla atribuire a unui scor de risc activităţilor nu spune întreaga poveste, pentru că în joc intră multe alte variabile – numărul de persoane care participă la o activitate, distanţa dintre ele, durata expunerii, cât de des sunt atinse diverse suprafeţe, numărul cazurilor de COVID-19 din regiunea în care are loc activitatea.
Comentând un tabel similar, publicat de Asociaţia Medicală din Texas la 3 iulie, Benoît Mâsse, profesor la Școala de Sănătate Publică de la Universitatea din Montreal, avertizează că nu oricine este capabil să cuantifice corect riscurile activităţilor sale. Deși o scară de risc le poate fi de ajutor oamenilor, existenţa ei îi poate determina, de asemenea, să sfideze recomandările de sănătate atunci când cred că se află într-o zonă de risc scăzut, conchide Mâsse.
Când citim astfel de tabele este necesar să înţelegem și ce nu ne spun scorurile prezentate. Scopul acestora este să compare între ele anumite situaţii, dar ele nu sunt menite să spună ceva despre riscul personal de a contacta virusul, așa cum nu pot evalua beneficiile emoţionale, de exemplu, pe care le poate aduce cuiva o activitate cu un risc semnificativ de infectare. Prezentarea acestor informaţii rămâne însă salutară pentru că putem evalua, pe baza lor, diferite activităţi, cântărind înţelept riscurile pentru noi și pentru cei din familie.
Riscul anumitor activităţi este relativ, fiind dependent de mediul în care se desfășoară acţiunea și de comportamentul fiecăruia în mediul respectiv, spune medicul Sandra Kesh, analizând o clasificare realizată pe baza recomandărilor Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.
Zborul cu avionul este evaluat de aceste recomandări drept o activitate cu risc înalt de infectare, iar Kesh arată că aeroporturile sunt locuri aglomerate, în care oamenii pot fi destul de stresaţi, fiind ușor de distras de la respectarea regulilor de siguranţă. În plus, aeroporturile sunt locurile în care interacţionează oameni din diferite colţuri ale lumii, inclusiv din regiuni unde rata de infectare cu COVID-19 este ridicată. Există totuși măsuri de diminuare a riscului, de la purtarea în permanenţă a măștii la rezervarea unui zbor mai puţin aglomerat și respectarea strictă a regulilor de igienă.
Să îţi schimbi tunsoarea poate părea o activitate inofensivă, dar nu și în timp de pandemie. Până la urmă, sunt puţine persoane străine cu care petreci peste 15 minute la o distanţă foarte mică, iar masca nu te face invincibil în circumstanţe de acest gen, avertizează Kesh. Totuși, riscurile scad dacă salonul nu este aglomerat și este bine ventilat, iar timpul petrecut acolo reprezintă o variabilă importantă – o persoană care doar își scurtează părul are un timp de expunere cu mult mai mic decât una care dorește să se vopsească.
Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor descurajează întâlnirile cu familia sau cu prietenii care au loc în interior, acestea fiind considerate de unii experţi o sursă semnificativă de infectare, din cauza tendinţei de relaxare care intervine într-un mediu familiar.
Prevenirea implică (și) măsuri simple
Faptul că un virus atât de contagios poate fi omorât în 30 de secunde cu apă și săpun a stârnit multe reacţii de neîncredere cu privire la letalitatea lui, dar acesta este un avantaj pe care ar trebui să-l folosim în beneficiul nostru.
Aerisirea, „una dintre soluţiile cele mai ieftine și mai eficiente”, în cuvintele cancelarului Angela Merkel, a fost introdusă pe lista oficială a gesturilor-barieră împotriva COVID-19 în Germania, alături de igienă, distanţare socială, purtarea măștii și folosirea aplicaţiei de urmărire a cazurilor de contact a guvernului german, Corona-Warn-App.
Chiar dacă studiile cu privire la eficacitatea măștii în pandemie sunt încă în derulare, există suficiente dovezi că acestea joacă un rol semnificativ în încetinirea răspândirii noului coronavirus, concluzionează un articol amplu publicat de UCHealth Today. Încă există puţine studii evaluate inter pares pe acest subiect, dar aceste studii necesită timp, de aceea ne putem baza deocamdată pe cercetările anterioare COVID-19, scrie Todd Neff, autorul articolului. Inventariind o serie de studii și modele interactive, Noff arată că purtarea măștilor (chiar și a celor mai simple, de pânză) ar putea avea un impact enorm, dacă practica ar fi adoptată la scară largă.
Până la urmă, măștile de pânză, singurele disponibile acum un secol, și-au demonstrat eficienţa în timpul gripei spaniole, când au scăzut ratele de infectare în rândul populaţiei și al cadrelor medicale, dar și în timpul ciumei manciuriene (1920-1921).
Atunci când te plasezi pe unul din locurile fruntașe în clasamentul mortalităţii prin COVID-19 (cum e cazul României, plasată pe poziţia 29 a unui clasament care cuprinde 199 de ţări), prevenţia nu mai poate rămâne prea mult timp o cenușăreasă. Și nici reacţiile la evoluţia pandemiei nu mai pot fi vagi, confuze sau modelate de un calcul electoral. Ceea ce riscăm este ca epidemia „să câștige momentul”, iar masa de infectări să devină extrem de greu de oprit, susţine medicul și cercetătorul Octavian Jurma. Regulile de prevenţie, restricţiile bine gândite și colaborarea dintre autorităţi și populaţie pot însă schimba dramatic cursul epidemiei, așa cum au demonstrat-o deja state pe care această criză le-a surprins fără resurse care să le fi garantat succesul, dar cu lecţiile trecutului foarte bine învăţate.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
