Trebuie să spun că eu nu pot citi. Când spun „nu pot citi”, vreau să spun, de fapt, că „nu ar trebui să citesc”. Și că ar trebui să las cărţile pe raft dacă vreau să ajung la timp la serviciu, să-mi termin treburile casnice, să gătesc pentru familia mea, să fac exerciţiu fizic sau orice altceva am în agenda zilnică. Atunci când încep să citesc ceva, îmi este foarte greu să las cartea din mână.
M-am îndrăgostit de citit de la o vârstă fragedă. Unele dintre cele mai vechi amintiri sunt cele în care stau cu mama și ea îmi citește sau stă pe canapea cu o carte bună în mână. Mama obișnuia să ia o carte cu ea oriunde ar fi mers. Îmi sunt gravate în memorie momentele în care stătea la masă cu un sandviș într-o mână și o carte în cealaltă. Nu e de mirare că eram atât de nerăbdătoare să încep școala și să învăţ să citesc.
După ce am început școala, îmi aduceam cărţile la masa din bucătărie și le răsfoiam, silabisind cu voce tare, în timp ce mama pregătea cina. În vacanţe și în weekenduri mergeam la bibliotecă, de unde împrumutam teancuri de cărţi de tot felul, de la cele de ficţiune și știinţifice la biografii și cărţi de bucate. Pe măsură ce abilităţile mele de a citi s-au îmbunătăţit, cărţile au început să exercite o putere extraordinară asupra mea. Mi-am dat seama de acest lucru atunci când am început să citesc o carte și nu am mai lăsat-o din mână până la ora 3 dimineaţa.
O istorie a lecturii
Cititul este o pasiune străveche. Cuvântul scris a reprezentat principalul vehicul prin care oamenii au transferat cunoștinţe, povești și idei. A citi înseamnă a-ţi deschide mintea și a învăţa mai multe despre imaginaţia, prejudecăţile și dialogul interior al unei alte persoane.
Lectura este aproape la fel de veche ca limbajul. În jurul anului 2600 î.Hr., sumerienii au creat alfabetul cuneiform. Acesta era folosit pentru a transcrie tranzacţii comerciale și pentru a relata cuceririle regilor, de către un grup de scribi de elită, care fuseseră instruiţi în cadrul unui sistem școlar elaborat pentru a putea citi și scrie.
De atunci, scrisul a progresat. S-au scris povestiri elaborate, s-au făcut relatări istorice detaliate și s-au redactat documente juridice importante. La începuturile sale, cititul a fost o performanţă la care ajungeau doar puţine persoane. De fapt, primele texte scrise erau concepute pentru a fi citite cu voce tare. Ocaziile în care cineva ar fi citit „pentru sine” au venit mult mai târziu. Cum ar fi fost să intri într-o bibliotecă și să auzi o cacofonie de sunete, în timp ce fiecare cititor își citea cu voce tare cartea din faţa lui?
Biblia, Cartea cărţilor
Multe cărţi au fost scrise de-a lungul mileniilor, dar una dintre ele are o popularitate și o forţă de atracţie deosebită. Lideri de opinie, artiști, savanţi și cititori obișnuiţi au studiat-o timp de secole. Această carte, care a trecut testul timpului, depășind graniţele limbii, culturii și credinţei, este Biblia, întruchiparea „cuvântului scris”. Faptul că e alcătuită din naraţiune, poezie, proză, cântece, legi, predici și scrisori o face una dintre cele mai eterogene opere literare din istoria omenirii.
Peste 40 de autori au contribuit la această carte, cu diferite stiluri de a scrie, provenind din medii diferite, din generaţii diferite și vorbind limbi diferite. Fiecare stil literar este ancorat în propriile sale reguli și într-un anumit context și are o anumită structură. Diversele cărţi din Biblie, de la literatura sacră evreiască la relatările din primul secol, au un scop unic și un mesaj propriu, în timp ce transmit și un mesaj mai larg.
Biblia, o tapiserie de semnificaţii
Cu un amestec de stiluri din diferite epoci ale istoriei, s-ar putea crede că Biblia conţine o învălmășeală de idei, multe dintre ele incompatibile. Dar tocmai aici se ascunde frumuseţea cărţii, în coerenţa ei nepământeană. De la Geneză la Apocalipsă, Biblia este descoperirea lui Dumnezeu. Fiecare pagină, deși diferită în stil sau limbaj, ne susură adevărul despre Iisus. Pentru cititor, bucuria lecturii vine din faptul că, filă după filă, imaginea lui Dumnezeu e tot mai clară.
Întraga carte este străbătută de firul unei naraţiuni: creaţia lumii de către Dumnezeu și salvarea finală a omului. Biblia este mai mult decât o înșiruire de cuvinte și de idei. Este povestea transformatoare a istoriei umanităţii. Fiecare autor și împletește firul său într-o tapiserie mai mare, reflectând dorinţa lui Dumnezeu de a-i atrage pe oameni într-o relaţie strânsă cu El.
Biblia este mai mult decât o înșiruire de cuvinte și de idei. Este povestea transformatoare a istoriei umanităţii.
Pentru fiecare cititor împătimit, există de cele mai multe ori o carte sau două despre care se poate spune că i-au schimbat viaţa. Poate că este vorba de o biografie, un eseu sau o poveste care te ţine treaz până târziu în noapte. Odată ce ai terminat cartea, viaţa ta se schimbă într-un anumit fel. Biblia este una dintre aceste cărţi. Impactul său este de neegalat, puterea sa de transformare este uimitoare, iar cei care îi sorb paginile nu pot rămâne aceiași.
Citirea Bibliei reprezintă o aventură în care putem merge pe firul naraţiunii, putem explora stilurile literare sau examina datele istorice. Dacă avem nevoie de ajutor, putem căuta un ghid de studiu biblic (sau un prieten care este mai familiarizat cu textul biblic). Cel mai important lucru este să lăsăm mesajul Bibliei să ne păstrundă în suflet și să dea vieţii noastre sens și scop.
O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
