În aprilie 2023, utilizatorul TikTok cu numele ghostwriter977 a lansat melodia „Heart on my sleeve”, care a atins 15 milioane de vizualizări pe aceeași reţea de socializare. Melodia era interpretată și de doi dintre cei mai prosperi producători din industria muzicii, Drake și The Weeknd. Problema este că, în realitate, cei doi artiști nu au interpretat această piesă. Melodia a fost generată de inteligenţa artificială.

În cele din urmă, Universal Music Group (UMG) a semnalat încălcarea drepturilor de autor și a retras piesa. Ascultătorul obișnuit nu avea cum să facă distincţia între artiștii pe care îi admiră și-i ascultă și inteligenţa artificială folosită pentru a-i imita. Dintr-o dată, UMG s-a confruntat cu perspectiva că acești doi artiști erau, în esenţă, lipsiţi de valoare.

Inteligenţa artificială (AI) îi confruntă pe toţi oamenii de pe planetă cu o criză de identitate fără precedent. Capacitatea sa de a imita chipurile, vocile și gesturile care ne fac unici dă naștere la tot felul de preocupări și întrebări. Care este valoarea unui om? Cum putem cuantifica această valoare? Yuval Noah Harari, profesor titular la departamentul de Istorie al Universităţii Ebraice din Ierusalim, a scris bestsellerul Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (Sapiens: A Brief History of Humankind). Harari a apărut în multe jurnale de știri din întreaga lume cu ideea că lucrurile la care asistăm acum sunt cauzate de inteligenţa artificială. El crede că există pericolul apariţiei claselor sociale inutile – pe măsură ce inteligenţa artificială preia locurile de muncă, foarte mulţi oameni vor deveni tot mai inutili pe piaţa muncii.

„În secolul XXI am putea asista la apariţia unei mari clase de oameni care nu lucrează: oameni lipsiţi de orice valoare economică, politică sau chiar artistică, care nu contribuie cu nimic la prosperitatea, puterea și măreţia societăţii. Această «clasă inutilă» nu va fi doar șomeră – va fi neangajabilă”.

„Nouăzeci și nouă la sută din calităţile și abilităţile umane sunt pur și simplu redundante pentru îndeplinirea majorităţii slujbelor moderne.”

Harari crede că cea mai importantă întrebare din economia secolului XXI ar putea fi: ce facem cu toţi oamenii inutili? De exemplu, inteligenţa artificială este capabilă să facă 425 de cvadrilioane de calcule pe secundă. Ipotetic, dacă un om ar putea face un singur calcul pe secundă, ar avea nevoie de peste 13 miliarde de ani pentru a egala capacitatea inteligenţei artificiale. „Nouăzeci și nouă la sută din calităţile și abilităţile umane sunt pur și simplu redundante pentru îndeplinirea majorităţii slujbelor moderne”, susţine Harari, care declară că AI și robotica vor înlocui medicii, contabilii, șoferii, profesorii, vânzătorii, personalul de servire, corectorii, piloţii de avion, farmaciștii, avocaţii și mulţi alţii.

Să luăm, de exemplu, medicii. Erorile medicale reprezintă una dintre cauzele principale de deces din Statele Unite. Nu numai că ei vor putea fi înlocuiţi, în special chirurgii, dar Harari sugerează că va deveni ilegal ca o fiinţă umană să efectueze intervenţii chirurgicale. Dacă există o marjă de eroare care pune viaţa pacienţilor în pericol atunci când intervenţia este efectuată de o fiinţă umană și o marjă de eroare foarte mică (sau chiar niciun risc) atunci când o mașină face același lucru, orice persoană care ar avea de ales ar opta, fără să aibă nevoie de mult timp de gândire, pentru mașină. Ea nu va avea o zi proastă sau în care să fie mahmură și nici nu-i va tremura mâna.

Relaţiile sunt, de asemenea, ameninţate. În urmă cu câţiva ani, revista Forbes a relatat despre deschiderea primului bordel robotizat în Spania, care a adus veniturile din turism la un nivel record. În curând, va fi posibil să comanzi online o companie perfectă, adaptată gusturilor clientului și mult mai inteligentă decât orice om cu care ai putea avea o conversaţie. În Japonia, cel puţin trei bărbaţi au avut nunţi publice cu roboţi. A devenit posibil să ai un soţ robot, un prieten robot și chiar un animal de companie robot, făcând astfel inutil contactul uman.

Harari continuă: „În secolul XXI, am putea asista la apariţia unei mari clase de oameni care nu lucrează”. Ceea ce înseamnă, spune el, că va trebui să creăm ceva numit venit de bază universal. Guvernul și o elită a claselor bogate vor trebui să ofere sume de bani oamenilor obișnuiţi, ca ei să-și poată plăti mâncarea și să aibă un adăpost.

Două viziuni asupra lumii

Toate acestea ridică o întrebare esenţială: Ce este fiinţa umană? Ei bine, există două explicaţii divergente care ţintesc definirea identităţii umane. Prima spune că, în urmă cu 13,8 miliarde de ani, a avut loc o explozie masivă numită Big Bang și că totul în univers este rezultatul lanţului lung apărut în urma acelui eveniment. Realitatea este doar materie. Această viziune asupra lumii se numește materialism și susţine că noi suntem doar o serie de procese chimice.

Din punctul de vedere al divinităţii, viaţa unui om are o valoare egală cu cea a lui Dumnezeu – un gând extraordinar pe care trebuie să îl asimilăm.

A doua explicaţie susţine că fiinţele umane sunt creaturi demne, cu o frumuseţe și cu un potenţial extraordinar, care au capacitatea de a iubi așa cum iubește Dumnezeu. În această naraţiune, fiinţele umane au fost create după chipul lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al divinităţii, viaţa unui om are o valoare egală cu cea a lui Dumnezeu – un gând extraordinar pe care trebuie să îl asimilăm.

Harari descrie cum stau lucrurile în prima paradigme, cea a Big Bang-ului: „Liberul arbitru este un mit, moștenit din teologia creștină. Oamenii nu au drepturi naturale, la fel cum păianjenii, hienele și cimpanzeii nu au drepturi naturale”. Apoi, conform viziunii materialiste asupra lumii, iubirea însăși este o iluzie: toţi cei care pretind că iubesc, folosesc iubirea ca pe o formă foarte sofisticată de supravieţuire a celui mai puternic. Altruismul nu există, iar originalitatea și creativitatea reprezintă doar procese chimice. „Din punctul nostru de vedere, adică dintr-un punct de vedere strict știinţific, viaţa umană nu are absolut niciun sens. Oamenii sunt rezultatul unor procese evolutive oarbe care funcţionează fără un scop sau un obiectiv”, scrie Harari, concluzionând: „Orice sens pe care oamenii îl atribuie vieţii lor, este doar o iluzie.” Dacă tu crezi că sentimentele care există între tine și copilul tău au vreo semnificaţie, Harari vrea să înţelegi că nu există așa ceva.

Prin reducerea oamenilor la simple mașini de producţie, știinţa populară a ajuns la concluzia că oamenii vor avea o valoare mai mică decât AI și robotica. Harari crede că, pe măsură ce o clasă largă de fiinţe umane devine din ce în ce mai inutilă, de unică folosinţă, cei care au cea mai mare influenţă și putere economică vor concepe mijloace de a reduce populaţia la nivel global, în timp ce ei înșiși se vor refugia în buncăre de milioane de dolari și vor evada într-o lume utopică, pe care își imaginează că o merită.

„Avem emoţii la nivelul celor din paleolitic, instituţii comparabile cu cel din Evul Mediu și o tehnologie de zeităţi. Acest lucru este teribil de periculos și ne apropiem de un moment de criză generală”.

Potrivit biologului, cercetătorului, teoreticianului și autorului american E.O. Wilson, „adevărata problemă a umanităţii este următoarea: Avem emoţii la nivelul celor din paleolitic, instituţii comparabile cu cel din Evul Mediu și o tehnologie de zeităţi. Acest lucru este teribil de periculos și ne apropiem de un moment de criză generală”. În esenţă, Wilson spune că maturitatea noastră morală nu poate ajunge la nivelul tehnologiei pe care am creat-o. Nu ne putem ajuta singuri. În condiţiile în care corporaţiile sunt conduse de membri ai consiliilor de administraţie, care caută să devină – la fel ca acţionarii – mai bogaţi în acest trimestru decât au fost în cel anterior, nu există nicio șansă ca autocontrolul să câștige.

Dar există și vești bune. „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri” (1 Petru 1:18). Acestea sunt cuvintele apostolului Petru, un prieten apropiat al lui Iisus și lider al bisericii creștine timpurii. El spune că Iisus a venit să ne răscumpere, să ne salveze de la un mod de viaţă pustiu la o viaţă foarte plină. Cel mai gol mod de existenţă în care ne-am putea afla este cel în care valoarea ne este dată de rezultatele muncii noastre și de impactul lor la scară mare. Dar avem o valoare cu mult mai mare. În acest pasaj, Petru spune că viaţa noastră valorează tot atât de mult ca viaţa lui Dumnezeu.

Ce nu poate oferi inteligenţa artificială

Sunteţi valoroși, preţioși și unici. Este dificil să realizăm acest lucru, pentru că ne cunoaștem pe noi înșine și uneori ne îndoim de propria noastră importanţă. Dar Dumnezeu se uită la tine și la mine, ca și cum nu ar mai exista o altă fiinţă umană în tot universul pe care să o iubească. Iisus nu a murit pentru o masă de consumatori fără nume. Iisus a murit pentru fiecare om, pentru fiecare nume. El știe ce ai trăit, știe fiecare suferinţă, fiecare bucurie. Dumnezeul universului ţi-a cântărit valoarea și te iubește cu o dragoste atât de puternică încât a fost dispus să moară pentru totdeauna decât să trăiască fără tine.

„Dezastrele cosmice nu sunt la fel de emoţionante ca un copil mic care meditează la moartea unei vrăbii în colţul unui hambar”, spune actriţa franceză Anouk Aimee. Inteligenţa artificială nu poate înlocui chicotelile unei fetiţe care se joacă împreună cu prietenii ei. AI nu poate înlocui privirea însetată de aventură a unui adolescent, după cum nu poate lua locul sentimentului de siguranţă și de încredere care îmbracă relaţia intimă dintre un soţ și soţia lui. Inteligenţa artificială nu poate suplini empatia unui prieten într-un moment de criză și nici nu poate ţine locul imaginii iubirii lui Dumnezeu, care se reflectă în toată sarabanda relaţiilor noastre.

Avem suficiente motive pentru a îmbrăţișa naraţiunea biblică – spre deosebire de filosofia materialistă, ea oferă sens și semnificaţie vieţii noastre, iar acesta este un dar pe care lumea în care trăim nu ni-l poate da niciodată.

Ty Gibson are doi copii, este autor de bestseller și codirector al organizaţiei Light Bearers. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.