Andreea Irimia

Nu apar la televizor, nu scrie nimeni despre ei și își trăiesc viaţa frumos și în liniște. Sunt toţi acei oameni de la care învăţăm, pe care îi admirăm și care ne înfrumuseţează existenţa.

Sunt oameni care impresionează prin felul în care pun viaţa altora mai presus de a lor. Ca misionarii care s-au lăsat uciși pentru salvarea unor sălbatici.

Sigur te-ai întâlnit cel puţin o dată cu persoane care au o încredere naivă în oameni. Sau poate că ești una dintre ele. În general, aceste persoane sunt asociate un nivel mai scăzut de inteligenţă. Cercetători de la Universitatea Oxford au publicat un studiu care contrazice această părere.

Mii de strigăte de ajutor se ascund în fiecare zi în spatele violenţei extreme sau al revoltei. Puţine dintre ele depășesc zidul indiferenţei și al prejudecăţilor noastre, iar și mai puţini dintre cei care au nevoie primesc a doua șansă. Povești ca cea a lui Sephton Henry arată ce înseamnă să oferi ajutor chiar și...

Nu este deloc ușor să înţelegi sacrificiul de sine, capacitatea unor oameni de a pune viaţa altora mai presus de propria viaţă.

„Nimeni nu este virtuos, curat și pur – și nimeni nu este complet rău și nevrednic de iertare. Viaţa mea este o expresie a acestui lucru.“

Evgheni şi Svetlana Isaev au demonstrat că trecutul nu împiedică pe nimeni să îşi schimbe complet viaţa, deschizând drumuri şi devenind mândria unei naţiuni.

Câteodată viaţa ne pune în faţa unor schimbări radicale. Pe Narayanan Krishnan un astfel de moment l-a determinat să vină în ajutorul celor neajutoraţi.

Visurile noastre trebuie să fie mai puternice decât circumstanţele nefericite în care ne aflăm.

Ce poţi face în faţa unui diagnostic cumplit, care nu îţi rezervă decât un cărucior cu rotile? Ce poţi să alegi în afară de disperare sau resemnare? Kayla a ales să alerge.

Un om care s-a întors din morţi are o poveste de spus. O poveste despre durere, despre acceptarea diformităţilor care îl urmează permanent, dar, mai presus de toate, despre dragoste.

Să te desprinzi de mediul și de educaţia pe ai primit-o acasă este oricum dificil, dar dacă ai crescut într-o familie de mafioţi mai poate exista eliberare?

Nu puţine sunt momentele în care, în situaţii aparent fără rezolvare, când toţi au renunţat să mai creadă, în frunte cu cel care are nevoie de o soluţie, ajutorul vine în moduri complet neașteptate. Pentru James Bowen, salvarea a venit sub forma unui motan roșcat rănit.

Articolul de faţă conţine poveşti despre bunătate, curaj şi generozitate, care au demonstrat, prin simplitatea lor, că pentru a face bine nu este nevoie decât de o inimă deschisă la nevoile celorlalţi.

Din punct de vedere statistic, Josh ar fi trebuit să fie acum în închisoare, om al străzii sau mort. Lungul şir de ani în care a fost abuzat şi dat afară din familiile care l-au luat în plasament l-a făcut să nu mai aibă încredere în nimeni. Dragostea unor adulţi care i-au arătat că le...

Când a fost aproape, când i-am văzut pentru prima dată cu adevărat hidoșenia, am înţeles că nu o să mă obișnuiesc niciodată cu ea. Și, oricât am încercat, oricâtă speranţă am încercat să adun, nu am găsit în moarte nimic luminos sau care să mă inspire. Și știu că nu voi găsi niciodată, pentru că...

Asociem adesea divorţul cu nefericirea unor adulţi care decid în mod reprobabil să o ia pe drumuri separate. Pentru Noora și Ali însă, divorţul a fost scăparea dintr-un coşmar al violenţei domestice și abuzurilor, în care au fost aruncate la o vârstă fragedă de propria familie.

Trebuie să fugi. Ai câteva zile sau chiar minute în care să strângi toate lucrurile pe care le poţi lua cu tine. Nu ştii dacă vei ajunge într-un loc mai sigur, nici dacă te va primi cineva sau dacă te vei întoarce vreodată acasă.

Se vorbește și se scrie mult despre ea, iar o bună parte din promisiunile pe care ni le facem sunt legate de mâncare. Poate ne propunem să mâncăm mai sănătos sau poate ne dorim să facem mai puţină risipă. Din păcate, de multe ori promisiunile sunt repede uitate, pentru că obiceiurile distructive sunt greu de...

Se spune des că circumstanţele nu sunt determinante pentru succes sau împlinire sufletească, dar acest lucru pare atât de departe de realitatea noastră imediată, încât și-a pierdut credibilitatea. Poate tocmai de aceea ne uimesc oameni precum Anna Jarmics, care a reușit să privească și să se bucure de partea luminoasă a vieţii, în ciuda tragediilor...

Atunci când războiul îţi ucide nu unul, ci trei copii, mai poate să-ţi rămână ceva în afară de ură?