În 1930 un profesor de la Universitatea Cornell a descoperit întâmplător că există o conexiune între a mânca mai puţin și a trăi mai mult. Cobaii care consumau mai puţine calorii trăiau în medie cu 30% mai mult. Aceasta este premiza regimului hipocaloric propus astăzi de mai mulţi cercetători ca o soluţie de încetinire a procesului de îmbătrânire.

Un studiu condus de doi cercetători de la Universitatea Wisconsin, și publicat în revista Science în august 1999, a confirmat observaţia profesorului de la Universitatea Cornell. O dietă hipocalorică a crescut media duratei de viaţă a cobailor cu 50%. Genele care, în mod normal, se deteriorează odată cu îmbătrânirea, continuau să funcţioneze foarte bine în cazul cobailor ”subnutriţi”. La o reducere de 25% a caloriilor din dieta cobailor, 84% din alterările genetice asociate cu îmbătrânirea au fost parţial sau complet suprimate. La nivel molecular, cobaii cu dietă hipocalorică arătau a fi biologic mai tineri decât ceilalţi cobai.

Date istorice par a confirma ideea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lipsa hranei în unele ţări din Europa a fost corelată cu o scădere a mortalităţii din pricina bolilor coronariene, diabetului de tip 2 și a cancerului, susţine Dr. Luigi Fontana, cercetător în geriatrie la Universtatea Washington, St. Louis. După război rata mortalităţii pe aceste segmente a crescut din nou. De asemenea, pe insula japoneză Okinawa, unde dieta tradiţională este similară dietelor hipocalorice, un număr neobișnuit de mare de oameni trăiesc în jur de 100 de ani.

Știinţific lucrurile nu sunt lămurite. Deocamdată se investighează diverse ipoteze. Unii compară efectele dietei hipocalorice cu efectele hibernării, procesele care obosesc organismul fiind drastic reduse. Alţii cred că reducerea caloriilor duce la o încetinire a diviziunii celulare în ţesuturi. S-a avansat și ideea că foamea induce în organism o stare similară luptei pentru supravieţuire, în care sunt activate gene care dau o rezistenţă sporită la stres și protejează organele vitale. Dieta hipocalorică poate reduce nivelul zahărului în sânge, suprimă activitatea hormonală care promovează creșterea celulară și dezvoltă gene care promovează longevitatea.

Una dintre teoriile cele mai populare explică totul prin reducerea poluării celulare. Când transformă hrana în energie, celulele eliberează radicalii oxigenului sau radicalii liberi, substanţe biochimice blamate adesea pentru procesul de îmbătrânire și cancer. Când organismul trebuie să metabolizeze mai puţine calorii, rezultă și mai puţină poluare. E ca în cazul unei mașini: mai puţin combustibil ars, mai puţine gaze poluante.

Cercetătorul Mark Mattson (National Institute on Aging din Baltimore) a dezvoltat teoria ”stresului sănătos”. El afirmă că studiile sale au demonstrat că dieta hipocalorică a protejat creierul cobailor de maladiile Alzheimer și Parkinson. Hrănind cobaii la două zile, a constatat că viaţa lor s-a prelungit și a tras concluzia că foamea induce organismului un ”stres sănătos” care întărește celulele. Aparent, ceva asemănător cu beneficiile cardiovasculare de pe urma sprintului.

Se pare că există o corelaţie și între cantitatea de alimente ingerată și eficienţa sistemului imunitar. Pe de o parte, cu cât mâncăm mai mult, cu atât devine mai puţin eficient sistemul imunitar (trebuie evitate în mod special alimentele cu un aport mare de grăsimi: carnea și lactatele). Pe de altă parte, s-a observat că postul de 36 de ore crește, într-un mod semnificativ, capacitatea leucocitelor de a ucide microbii (când sunteţi bolnavi și nu aveţi poftă de mâncare, folosiţi ocazia să postiţi o zi-două, menţinând consumul de apă, și veţi ajuta organismul să învingă boala).

Miza e una cât se poate de practică: 5 mese pe zi (3 principale și două gustări), cum tot aud în ultima vreme, pe model occidental, sau 2 mese pe zi + o gustare, fără absolut nimic între mese (nici măcar un fruct), după cum recomandă unii dintre reprezentanţii medicinei stilului de viaţă? Aceștia din urmă spun că rezultatul aplicării sugestiilor lor s-ar vedea printr-o poftă mai bună şi o sănătate mult ameliorată.

Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.