Peste 80% dintre creștinii born-again evanghelici americani albi care au votat la alegerile prezidenţiale din SUA l-au girat pe Donald Trump, candidatul care s-a recunoscut vinovat de toate cele 7 păcate capitale (mândrie, lăcomie, desfrânare, invidie, iubire de bani, mânie și lene).

Potrivit exit-pollurilor, proporţia creștinilor conservatori care l-au susţinut pe Donald Trump este atât de mare în rândul votanţilor, încât unele voci au spus chiar că Trump a câștigat alegerile datorită lor. „Cei 80% dintre creștinii born-again (născuţi din nou) și evanghelicii americani albi care l-au susţinut pe Donald Trump prin votul lor, conform exit-pollurilor, reprezintă un procent mai mare decât cel activat în sprijinul lui Mitt Romney, John McCain sau George W. Bush, toţi candidaţi din partea Partidului Republican la ultimele trei alegeri”, anunţa Washinton Post. Însă e nevoie de două rapoarte statistice în plus pentru a le pune pe cele anterioare într-o cu totul altă perspectivă: spre deosebire de cursele în care au candidat Romney, McCain și W. Bush, alegerile de anul acesta au scos la vot mult mai puţini cetăţeni americani cu drept electoral. În 2016, mai puţin de 56% (131,7 milioane) dintre americanii cu drept de vot (231 de milioane) au ieșit să voteze. În schimb, evanghelicii au ieșit în număr mai mare la vot anul acesta decât la alegerile anterioare. Aproximativ 1 din 4 (27%) dintre votanţii americani din 2016 a fost evanghelic alb. Asta înseamnă că aproximativ 35,5 milioane de votanţi au fost evanghelici albi. Iar, dintre aceștia, 80%, adică 28,7 milioane, au votat cu Donald Trump.

Analiștii vorbesc însă de o polarizare a comunităţii evanghelice americane, așa cum, la scară, se vorbește despre divizarea societăţii în ansamblu în privinţa votului la prezidenţiale. De ce? Fiindcă din numărul total de adulţi cu drept de vot din Statele Unite (231 de milioane), circa 36% sunt evanghelici. Adică 83,16 milioane. Între aceștia, albi sunt doar 76%, adică 63,2 milioane. Dacă din acest total îi scădem pe cei care au votat cu Donald Trump și pe cei care au votat cu Hillary Clinton (16%=5,68 milioane) rămânem cu 28,82 de milioane de evanghelici albi cu drept de vot care nu au votat cu nimeni.

Polarizarea evanghelicilor americani

Rezumând, se vorbește despre polarizare fiindcă, pe de o parte, 80% dintre evanghelicii albi activi politic în 2016 (28,7 milioane) au votat cu Donald Trump, pe de altă parte, alţi 28,82 de milioane de evanghelici nu s-au activat politic în favoarea vreunui candidat. Alături de ei, 5,68 de milioane au votat cu Hillary Clinton.

„Ideea unui grup de vot evanghelic monocolor nu mai este aplicabilă în sfera electoratului american”, atrăgea atenţia Samuel Rodriguez Jr., președintele Conferinţei Naţionale a Liderilor Creștini Hispanici, care reprezintă 40.000 de congregaţii și care a refuzat să se alăture, împreună cu alţi prieteni ai săi, comitetului evanghelic din echipa de consilieri a lui Donald Trump. Totuși ce i-a determinat pe evanghelici să voteze pentru sau împotriva actualului președinte ales aflăm la o trecere în revistă a statisticilor, dar și a declaraţiilor celor mai influenţi lideri ai acestei comunităţi.

Marile teme care au coagulat votul

Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Pew Research Center în luna iunie, creștinii născuţi din nou și creștinii evanghelici americani spuneau că vor vota cu un candidat cu care sunt pe aceeași lungime de undă în privinţa temei pe care ei o considerau cea mai importantă pentru naţiune. Astfel, pentru 89% dintre ei, modul în care candidaţii au promis să trateze problema terorismului era „foarte important” pentru alegătorii evanghelici. Aproape la fel de mulţi dintre evanghelici, 87%, au spus că, pentru ei, economia este foarte importantă în luarea unei decizii. Circa 78% au subliniat importanţa politicii privind imigraţia, în timp ce 78% au făcut referire la politica externă, iar 77% s-au gândit la regimul armelor. Pentru 70% dintre evanghelicii cu drept de vot, numirile în cadrul Curţii Supreme de Justiţie, asigurările de sănătate și asigurările sociale au cântărit ca „foarte importante” în procesiul decizional. Pentru 62% dintre votanţi, foarte important a fost să știe opinia candidaţilor despre politicile comerciale. Unui segment de 59% i-a păsat foarte mult de educaţie. Poziţia candidatului privind avortul a fost un factor de influenţă asupra deciziei pentru 1 din 2 respondenţi (52%), iar procent similar, 51%, a fost activat atunci când a venit vorba de  tratarea minorităţilor rasiale și etnice. Unei treimi dintre creștinii evanghelici și born-again cu drept de vot le-a păsat de cum se poziţionează candidaţii pe problemele mediului. Și aproape 1 din 3, 29% dintre votanţi, a răspuns că este foarte importantă atitudinea candidaţilor faţă de comunitatea LGBT.

Un alt sondaj, publicat de Christianity Today de data aceasta, în octombrie, dezvăluie că votanţii își reordonaseră sensibil priorităţile, menţinând însă chestiunea terorismului și pe cea a securităţii economice pe primele două poziţii de interes. Astfel, aproape jumătate dintre evanghelici considerau în octombrie că fie ameliorarea situaţiei economice (26%), fie securitatea naţională (22%) este cea mai importantă chestiune pentru care votează. Pentru 15% dintre respondenţi, caracterul candidatului era ceea ce conta cel mai mult, iar 10 procente au spus că s-au gândit în primul rând, strategic, mai degrabă la numirile care urmează să fie făcute de viitorul președinte pentru Curtea Surpremă de Justiţie. Pentru 7% dintre evanghelici cea mai importantă a fost poziţia candidatului faţă de libertatea religioasă, în timp ce 5% au spus că pentru ei contează în primul rând politica privind imigraţia, iar pentru 4% a contat întâi de toate poziţia candidatului privind avortul.

Interesant, același sondaj arată că pastorii evanghelici aveau o poziţionare foarte diferită de cea a membrilor. Astfel aproape jumătate dintre pastorii evanghelici plasau fie caracterul candidatului (27%) în fruntea celor mai importante aspecte de care ţin cont atunci când își plasează votul, fie nominalizările de la Curtea Supremă (20%). Procente mai mari faţă de membrii de rând s-au înregistrat și când a fost vorba despre modul în care candidatul privește libertatea religioasă (12%) sau politica avorturilor (10%). Uimitor este că, spre deosebire de membri, doar aproximativ 6% dintre pastorii evanghelici spuneau că importantă este perspectiva economică a candidatului și doar 5% puneau în capul listei securitatea naţională. Un procent de 2% spuneau că esenţială ar fi politica privind imigraţia, în timp ce 13% spuneau că niciuna dintre toate cele amintite anterior nu contează.

Sondajul a arătat că temele morale principale din această campanie: politica naţională privind avorturile și libertatea minorităţilor sexuale, deși mai importante pentru evanghelici decât pentru populaţie în general, nu au fost cele mai importante în rândul electoratului evanghelic alb. „Pentru credincioșii practicanţi de orientare evanghelică”, spunea Scott McConnell, director executiv LifeWay, „situaţia finanţelor personale și securitatea personală sunt de maximă importanţă. Chestiunile morale nu sunt o prioritate pentru mulţi dintre ei.” De altfel această ordine a priorităţilor se menţine pe linia tendinţei naţionale. Pe ansamblu, economia era, conform aceluiași sondaj, prima grijă a americanilor indiferent de afilierea religioasă (30% dintre ei cotează economia ca prioritară). Securitatea naţională (17%) și caracterul personal (17%) sunt de asemenea aspecte semnificative. Nominalizările pentru Curtea Supremă (10%), imigraţia (5%), libertatea religioasă (2%) și avortul (1%) sunt însă mai puţin importante, notează Christianity Today, citând statistici LifeWay. Totuși poziţionarea faţă de cele două teme, avortul și drepturile LGBT, a fost urmărită în discursul candidaţilor, din moment ce 1 din 2, respectiv 1 din 3 evanghelici americani considerau importante aceste teme.

Realitatea, prin ochii liderilor evanghelici

Deși, în mod tradiţional, creștinii born-again acordau o importanţă ridicată religiei candidaţilor, în septembrie anul acesta cei mai mulţi dintre membrii cu drept de vot ai acestei confesiuni (mai exact 48% dintre ei) erau de părere că nici Clinton și nici Trump nu sunt „creștini autentici”. Adeziunea evanghelicilor la tabăra lui Donald Trump s-ar putea explica parţial prin constatarea existenţei unei fluctuaţii a importanţei credinţei candidatului ca avantaj electoral. Dacă, în 2011, 64% dintre evanghelicii albi spuneau că este foarte important pentru ei ca viitorul președinte să aibă convingeri religioase puternice, în 2015 doar 49% mai susţineau acest punct de vedere, potrivit PRRI/Brookings.

Dincolo de cifre, importante sunt și raţiunile cel mai des invocate de liderii evanghelici pentru votul lor, fiindcă acestea reușesc să meargă mai adânc în sondarea motivelor unui gir contradictoriu, cel puţin aparent, cu doctrinele lor religioase.

Pe de o parte sunt liderii evanghelici care văd în victoria lui Trump un detaliu al planului lui Dumnezeu pentru America, o intervenţie divină salutară care să îi încurajeze să renunţe la calea cea rea a „imoralităţii în creștere”. Așa spune, de exemplu, dr. Richard Land, președintele Southern Evangelical Seminary. Într-o declaraţie acordată publicaţiei Huffington Post, dr. Land se arată convins de faptul că evanghelicii au fost motivaţi să voteze într-un număr atât de mare de poziţia adoptată de Hillary Clinton în privinţa avortului. Din punctul lui de vedere, victoria lui Donald Trump e un semn că „zvonurile privind moartea dreptei creștine evanghelice au fost premature”.

Pe de altă parte sunt liderii care, deși pot enumera motivele pentru care evanghelicii l-ar fi votat pe Donald Trump, ei înșiși nu s-au putut totuși ralia candidatului, ci în cel mai bun caz doar platformei sale și partidului din care provine. Așa este, de pildă, dr. Ronnie Floyd, cel mai recent președinte al Convenţiei Baptiștilor din Sud, care spune că îngrijorările cu privire la viitorul Curţii Supreme, la viitoarea legislaţie privind avortul, la libertatea sexuală, căsătorii, precum și dorinţa pentru „un reviriment religios naţional” au fost principalele catalizatoare ale votului evanghelic pentru Trump. „Cei mai mulţi evanghelici au crezut că acestea sunt cele mai importante alegeri din generaţia noastră. Prin urmare, evanghelicii au fost determinaţi anul acesta mai mult de platformele-program decât de partide sau de politicienii lor.”

Apoi mai sunt liderii evanghelici conservatori din mișcarea Never Trump („Niciodată Trump”), între care o voce puternică este Russell Moore, președintele Comisiei pentru Etică și Libertate Religioasă din cadrul Convenţiei Baptiste din Sud. Russell a militat intens pentru eliminarea opţiunii Trump din preferinţele evanghelicilor și declara după alegeri că aceștia au pierdut „conservatorismul multietnic, ancorat constituţional, care privește în viitor” și că speră ca creștinismul să se întoarcă la statutul de religie condusă de Evanghelie, nu de politică. Poziţia sa e ilustrată și de cunoscutul autor creștin Philip Yancey, care a comentat fără menajamente în defavoarea lui Trump, exprimându-și mirarea faţă de orientarea politică a coreligionarilor săi. „Sunt surprins când văd că atâţia creștini evanghelici sau creștini conservatori privesc la un bărbat abuzator, care câștigă bani din cazinouri, care a avut mai multe femei și mai multe aventuri (…), pe care, într-un anumit fel, îl prezintă ca pe un erou, ca la un om pe care ar trebui să-l sprijinim.” Pentru teologul american, paradoxul situaţiei constă în entuziasmul care i-a aliniat pe evanghelici în spatele miliardarului american: „Dar să alegi cu atâta entuziasm pe cineva care este în contra cu tot ceea ce promovează creștinismul, ca pe un erou, (…) este ceva ce nu pot să înţeleg”, a conchis Yancey.

Divizarea din societate, reflectată în bisericile evanghelice

Când se trage linie, comunitatea evanghelică americană se arată așadar la fel de divizată ca societatea în ansamblu. De aceea profesorul Kevin den Dulk, care predă știinţe politice la Calvin College (SUA), declara că, „în anii care vin, urmează să vedem un clivaj din ce în ce mai mare între liderii evanghelici” și că „cele mai multe dezbateri vor viza probabil teme precum răspunsul creștinilor în faţa provocărilor pluralismului în viaţa publică americană”.

„În vremuri ca acestea”, scrie Christianity Today – un exponent al vocii evanghelice critice la adresa lui Donald Trump – „avem tendinţa să ne imaginăm ce este mai rău cu privire la ceilalţi. Stânga își imaginează că susţinătorilor lui Trump – din moment ce i-au girat acestuia comentariile rasiste și misogine – probabil nu le pasă prea tare de hispanici sau de femei. Dreapta presupune că stânga pur și simplu a lăsat-o moale cu avortul și libertatea religioasă, ca să nu mai spunem și cu sexualitatea umană. Fiecare parte crede că cealaltă a închis ochii la lipsa de respect faţă de lege manifestată de candidatul favorit.” Însă nuanţele divizării din sânul comunităţii creștin-evanghelice au și un aspect pregnant de nedreptate. „Ca să ne justificăm pe noi înșine și diferenţele dintre noi, suntem tentaţi să prezentăm îngrijorările oponenţilor în termeni abstracţi, iar pe ale noastre în termenii cei mai personali. Așa se face că cei care au votat Clinton spun: «Îţi pasă mai mult de echilibrul din Curtea Supremă decât de oamenii de culoare împușcaţi de poliţie.” Iar cei care au votat Trump spun: „Stânga e deranjată mai mult de retorica neglijentă decât de miile de copii uciși în fiecare zi. Și mergem mai departe mulţumiţi că noi nu suntem dintre evanghelicii aceia…”

Atitudinea evocată de Christianity Today seamănă puternic cu pilda vameșului păcătos și a fariseului. Și va fi nevoie de un efort concentrat și de bunăvoinţă din partea ambelor tabere pentru ca acest tip de perspectivă să poată fi depășit. Poziţiile delimitate strict sau chiar radical, de stânga sau de dreapta, reprezintă un eșec al voinţei de a integra tot ce poate fi mai bun și mai biblic în poziţia politică, economică și morală a celor două tabere. Existenţa taberelor politice, care nu sunt doar două, ci trei, dacă se ia în considerare numărul foarte mare de detașaţi, arată că bisericile evanghelice, ca de altfel toate bisericile, au nevoie să exploreze împreună cu membrii lor principiile biblice care stau în spatele unor orientări de dreapta sau de stânga. O mai bună înţelegere a dilemelor și a principiilor fundamentale ale Bibliei ar genera poziţii mai echilibrate, moderate, flexibile, caracterizate de mai multă toleranţă în sensul cel mai bun al cuvântului, mai multă precauţie, dar și mai multă determinare, și de o asumare mai largă a nevoii de a răspunde complex, nu radical sau unilateral, unor realităţi dificile precum cele provocate de politicile privind războiul și imigraţia, avortul sau drepturile homosexualilor. Cele două tabere trebuie nu doar să coexiste, ci să colaboreze. Marile dileme nu ar trebui să polarizeze comunitatea creștină autentică, ci să creeze și mai multă unitate și coeziune în efortul de a oferi un răspuns complex și bun la marile dileme ale lumii actuale.