Întrebarea care dă titlul acestui articol îmbină, de fapt, două întrebări importante. Prima ar fi dacă există o esenţă a creștinismului și, dacă există, care ar putea fi aceasta. A doua întrebare ar fi ce elemente esenţiale ale creștinismului sunt cele mai importante și chiar cele mai necesare în timpuri de criză.
Pare ușor să răspundem la prima întrebare: considerăm că esenţa creștinismului este încrederea în Iisus Hristos, care a fost crucificat, dar a înviat a treia zi (apropo, acesta este mesajul esenţial al sărbătorilor de Paște, care sunt atât de aproape acum). Deși nu înţelegem toate detaliile, suntem chemaţi nu doar să credem, la nivel intelectual, că Iisus încă este un Dumnezeu viu, ci suntem încurajaţi să Îi simţim direct atingerea în vieţile noastre (aceasta, dacă nu-L respingem intenţionat).
Adevărata credinţă în Hristos nu este doar o trăire superficială sau emoţională. Dimpotrivă, este întrucâtva vizibilă și palpabilă în viaţa credincioșilor Săi – în fiecare zi, nu doar în timpuri de criză. Acesta ar putea fi un răspuns la a doua întrebare din titlu. Acum, haideţi să analizăm împreună câteva idei creștine cu adevărat esenţiale.
În vremuri grele, apare întotdeauna opinia încurajatoare că respectiva criză nu este doar ceva distructiv, negativ și riscant, ci și ceva ce putem accepta ca pe o oportunitate. Fără îndoială, avem oportunitatea de a ne regândi, proba și clarifica sistemul de valori – de a identifica lucrurile cu adevărat importante și pe cele neimportante. O astfel de situaţie ne poate ajuta să ne dăm seama care sunt pilonii esenţiali ai vieţii și să adresăm întrebări cu adevărat importante. Dintr-odată e posibil să descoperim că multe lucruri nu ne sunt necesare (deși așa ni se păreau), iar pe de altă parte descoperim comori în ceea ce nu ni se părea de mare importanţă.
Iisus Hristos nu le-a promis urmașilor Săi o viaţă fără greutăţi și crize, ci le-a promis o pace care nu poate fi găsită nicăieri altundeva.
În timpuri de criză, mulţi oameni sunt capabil să considere importante lucruri care, în esenţă, sunt creștine. Conform Bibliei, credinţa, speranţa și dragostea sunt cele mai importante valori de pe pământ (vezi 1 Corinteni 13:13). Bineînţeles, putem fi speriaţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Putem fi speriaţi de informaţiile vehiculate în media. Ne putem teme de un viitor nesigur, care ne-ar putea aduce pierderi personale semnificative atât nouă, cât și celor dragi. În ciuda acestor lucruri, nimeni și nimic nu ne poate lipsi de credinţă, speranţă și dragoste. Acestea trei au fost dintotdeauna cele mai puternice motive pentru care creștinii, chiar și în vremuri foarte grele ale istoriei, au fost gata să renunţe la orice altceva.
Se poate întâmpla să ne găsim la debutul unei perioade de criză, dar chiar și astăzi creștinismul vine cu o alternativă liniștitoare. Iisus Hristos nu le-a promis urmașilor Săi o viaţă fără greutăţi și crize, ci le-a promis o pace care nu poate fi găsită nicăieri altundeva. În plus, creștinismul oferă un model originar al relaţiilor interpersonale. Esenţa abordării creștine a relaţiilor este: „Preţuiește-i pe alţii mai presus de tine” (Filipeni 2:3).
Esenţa abordării creștine a relaţiilor este: „Preţuiește-i pe alţii mai presus de tine” (Filipeni 2:3).
Este un fapt foarte bine știut că neîmplinirea nevoilor de bază pe termen lung poate provoca reacţii de autoconservare și, acolo unde iniţial exista prietenie, respect și altruism, pot apărea comportamente egoiste și tensiuni sociale. Creștinismul însă încurajează prioritizarea, cu o atitudine umilă, a semenilor și, mai presus de toate, a grijii faţă de cei mai vulnerabili (în timpurile epidemiei de COVID-19 probabil că este cazul celor vârstnici, dar să nu-i uităm de asemenea pe cei cu nevoi speciale, cum ar fi persoanele cu deficienţe de auz, care sunt pierdute într-o lume cu gurile acoperite, precum și pe oamenii cu dizabilităţi fizice grave, care încă au nevoie de asistenţă personală din partea vecinilor lor). După cum a spus Iisus, prin aceasta vor putea fi recunoscuţi ucenicii săi, dacă se iubesc unul pe altul (Ioan 13:35).
În vremuri de criză, putem de asemenea să ne îngrijorăm cu privire la pierderea standardelor de viaţă cu care ne-am obișnuit. Teama de viitor îi sperie pe oameni astăzi poate la fel de mult precum riscurile asociate unei boli potenţial periculoase. Aici creștinismul oferă de asemenea o soluţie diferită: un stil de viaţă care ar putea fi numit „o formă elementară de modestie și simplitate voluntară” (vezi 1 Timotei 6:1-11). În situaţii ca acestea, Biblia ne poate reaminti că este posibil să trăiești o viaţă de calitate cu cerinţe economice și ecologice mult mai mici și având în același timp obiceiuri mai sănătoase. Mai mult, un aspect esenţial al creștinismului este să împarţi cu alţii ceea ce primești de la Dumnezeu – daruri atât materiale, cât și spirituale în așa fel încât „cel care a adunat mult să nu aibă prea mult, iar cel care a adunat puţin să nu aibă prea puţin” (vezi 1 Corinteni 8:15).
Mai mult, un aspect esenţial al creștinismului este să împarţi cu alţii ceea ce primești de la Dumnezeu – daruri atât materiale, cât și spirituale în așa fel încât „cel care a adunat mult să nu aibă prea mult, iar cel care a adunat puţin să nu aibă prea puţin” (vezi 1 Corinteni 8:15).
În ultimii două mii de ani, omenirea a trecut prin crize mai mici sau mai mari. Niciuna dintre aceste crize nu a distrus creștinismul, nici valorile sale fundamentale – și încă există oameni care Îl urmează pe Iisus și își trăiesc viaţa de creștin. Nimeni și nimic nu pare să poată să-L ucidă pe Dumnezeu – de ce ar putea s-o facă un virus infim? Dintr-o perspectivă creștină, sunt încă semnale puternice că oamenii au motive bune să aibă credinţă, și motive bune pentru a-și păstra speranţa și dragostea. Pentru mine, un impuls de felul acesta ar fi păsărelele pe care le aud cântând afară, soarele care încă strălucește printre nori sau zâmbetul cuiva apropiat. Nu sunt acestea motive excelente să fii fericit?
Josef Slowik este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Pedagogie, Universitatea Boemiei de Vest. A scris din Republica Cehă, pentru revista Semnele timpului.
