Frica este benefică doar atunci când își îndeplinește scopul de a ne proteja de un pericol iminent și de a ne ţine în viaţă, în siguranţă. Ea devine însă păguboasă dacă ne scurtcircuitează viaţa prin anxietate, insomnie, atacuri de panică, tensiune permanentă și erodarea păcii interioare.
„Învingerea fricii reprezintă începutul înţelepciunii”, spunea filosoful Bertrand Russell. Deși nu avem o baghetă magică prin care să alungăm frica, există totuși metode de contracarare a ei. Iată patru căi prin care ne putem depăși fricile.
Să reducem consumul de știri!
Sfatul apostolului Pavel este să ne umplem mintea cu „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă” (Filipeni 4:8). Din păcate, mulţi dintre noi mergem în direcţia opusă îndemnului biblic – ne lăsăm mintea copleșită de volumul excesiv de știri, iar aceasta este o cauză majoră a fricii. Este util să fim informaţi, dar expunerea constantă la știri poate deveni o dependenţă, care dă naștere nu doar fricii, ci și anxietăţii, furiei, dezbinării și intoleranţei.
Scriitorul Rolf Dobelli spune că știrile sunt „toxice pentru organism”, pentru că „activează constant sistemul limbic. Știrile care produc panică declanșează eliberarea exagerată de glucocorticoizi, ceea ce duce la dereglări ale sistemului imunitar și la inhibarea eliberării hormonilor de creștere. Cu alte cuvinte, corpul intră într-o stare de stres cronic. Nivelurile ridicate de glucocorticoizi determină o digestie deficitară, lipsa de creștere (celulară, a părului, a oaselor), nervozitate și susceptibilitate la infecţii. Alte efecte secundare ce pot apărea includ frica, agresivitatea, viziunea de tip tunel și desensibilizarea”.
Dobelli nu doar că nu recomandă consumul de știri, dar pledează pentru evitarea lor, povestind că a înregistrat multe beneficii în cei patru ani în care a renunţat să urmărească știrile: „mai puţine întreruperi, mai puţină anxietate, o gândire mai profundă, mai mult timp, mai multe perspective. Nu este ușor, dar merită.” Deși întreruperea definitivă a consumului de știri este puţin realizabilă pentru cei mai mulţi dintre noi, reducerea lui reprezintă o idee cât se poate de bună.
Să adoptăm o metodă de a ne controla mintea!
Modul în care gândim poate favoriza sau distorsiona realitatea. „Al său propriu lăcaş îşi este mintea şi doar ea poate din rai un iad şi un iad din rai să facă”, observa poetul britanic John Milton.
Povestea unui călugăr novice ilustrează modul în care mintea noastră poate distorsiona realitatea. Călugărul era cufundat în meditaţie în mijlocul pădurii, la vremea apusului, și totul era liniștit în jurul lui, până când s-a auzit foșnetul unui animal care bântuia prin apropiere. Știa că majoritatea animalelor din junglă sunt inofensive, dar auzise și povești ale sătenilor despre tigri mari, elefanţi și urși care atacau oamenii. Așa că și-a încordat auzul, ca să își dea seama ce fel de animal se apropia. Zgomotele păreau să indice un animal micuţ, așa că și-a spus că nu are de ce să-și facă griji. Peste puţin timp, zgomotele s-au intensificat, iar tânărul călugăr a devenit tot mai îngrijorat, realizând că subestimase mărimea animalului. „Din felul în care îl auzeam mișcându-se prin tufișurile junglei, părea un animal de talie medie”, își amintește el.
Totuși s-a convins că nu avea motive de îngrijorare și și-a reluat meditaţia. Însă doar pentru puţin timp, pentru că animalul se apropia, iar zgomotul era imposibil de ignorat. „Mi-am dat seama, după foșnetul frunzelor de pe jos și trosnetul crengilor, că era un animal foarte mare și că venea direct spre mine”, povestește călugărul. Inima îi bătea cu putere și, cuprins de panică, a luat lanterna pentru a scruta jungla și a vedea inamicul ce se apropia – un tigru, un elefant sau poate un urs. În raza de lumină a lanternei sale, creatura înspăimântătoare a fost descoperită: un șoricel de pădure.
Citește și: De la ostatici la îmblânzitori de frică
În urma acestei întâmplări, călugărul a primit o lecţie despre cum să-ţi controlezi mintea: „Am învăţat că frica amplifică lucrurile. Când ești speriat, zgomotul făcut de un șoarece seamănă cu cel produs de un tigru care devorează oameni. Frica dă o nouă dimensiune lucrurilor. Gândiţi-vă cum lăsăm să se întâmple asta în mod obișnuit – o simplă zgârietură de pisică trezește teama de rabie, o durere de cap poate fi indiciul unei tumori pe creier, o întrevedere cu șeful înseamnă că există riscul unei concedieri, și lista poate continua.”
Să luptăm cu distorsiunile cognitive!
„Nu trebuie să cred gândurile mele” – aceasta este una dintre cele mai importante revelaţii pe care le putem avea, susţine psihologul Tara Brach. Suntem atrași ușor de gândurile care sporesc frica, erodează încrederea, alimentează anxietatea și, în general, ne fac să fim nefericiţi. Prin urmare, este esenţial să combatem aceste gânduri.
„O parte importantă a procesului de demontare a distorsiunilor cognitive constă în conștientizarea că ele există și în grija faţă de modul în care interpretăm lucrurile. Igiena minţii este la fel de importantă ca igiena fizică. Dacă interpretăm ce se întâmplă într-o manieră sănătoasă, pozitivă, aproape sigur vom experimenta mai puţine sentimente de anxietate și de izolare. Ceea ce nu înseamnă că ignorăm problemele, provocările sau sentimentele, ci doar că le abordăm cu o atitudine de tipul «pot face faţă», în loc să ne lăsăm gândurile și sentimentele să ne amplifice anxietatea”, notează medicul Peter Grinspoon. Nevoia de a rectifica gândurile nepotrivite este subliniată atât de Petru, ucenicul Domnului („Pregătiţi-vă mintea pentru a fi bine folosită. Fiţi treji” – 1 Petru 1:13, New Life Version), cât și de apostolul Pavel: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2).
Să ne apropiem de Dumnezeul căruia Îi pasă!
Prin profetul Isaia, Dumnezeu ne adresează aceste cuvinte liniștitoare: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10). În Vechiul Testament găsim aceeași asigurare: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa” (Deuteronomul 31:6).
La rândul său, apostolul Pavel ne sfătuiește să mergem cu temerile noastre la Cel care le poate stinge: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6-7).
Ori de câte ori te asaltează temerile, oprește-te pentru a te ruga Aceluia care ne dă curaj în momente de teamă, pace în clipele de anxietate, putere în ceasul slăbiciunii, încredere în vremuri de nesiguranţă și luciditate în mijlocul confuziei, înconjurându-ne zi de zi cu dragostea și înţelepciunea Lui.
Victor Parachin este pastor și autor al mai multor cărţi despre doliu. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
