„Analiza trecutului prin lentilele prezentului poate induce în eroare; după cum se întâmplă și dacă ignorăm existenţa acestor lentile. Totuși povara înţelegerii stă asupra noastră: noi trebuie să evaluăm lumea trecutului, nu e sarcina trecutului să ofere lumii noastre precedente facile sau povești interesante.” Cristopher Tyerman
Un istoric afirmă că un incident a făcut 100.000 de victime. Altul spune 10.000. Un istoric ia partea unuia dintre combatanţi. Altul va găsi de cuviinţă să-l apere pe celălalt. Istoricii nu pot reda trecutul exact așa cum a fost el, dar se străduiesc – uneori mai puţin onest, alteori cu maximă sinceritate.
În ceea ce ne privește, diversitatea interpretărilor are menirea să ne transforme în cititori inteligenţi, critici. Înţelepciunea stă în a asculta toate vocile și a distinge adevăratele semnificaţii ale trecutului, care creează oportunităţi în prezent.
Istoria ne oferă acces la marile minţi ale trecutului, la rădăcinile noastre, resurse vitale în lupta noastră continuă de a ne feri de false ideologii ori religii sau de nedreptatea socială. În plus, cu cât ne este mai clară moștenirea, cu atât mai puternică ne este solidaritatea cu fraţii creștini din trecut și din prezent.
După cum excelent a formulat istoricul Tyerman, nu putem cita trecutul pentru a lua partea cuiva în prezent. A plagia istoria pentru a putea formula acuzaţii moderne nu serveşte niciunui scop raţional sau benefic.
Adevăratele beneficii ale lecturilor istorice vin dintr-o altă abordare, în care cuvântul-cheie este „dialog“. Dacă ne apropiem de istorie ca de o colecţie de date și informaţii, ea nu va prinde viaţă și nu va fi relevantă. Trebuie să dialogăm cu eroii credinţei, să dezbatem cu ei convingerile și teologia lor. Trebuie să aflăm în ce măsură convingerile noastre sunt, în esenţă, ale lor.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.
