Religie

Cu proaspăta amintire a ceea ce s-a întâmplat în decembrie, când doar I-a zâmbit Pruncului inofensiv din iesle, şi preocupat mai degrabă de cumpărături şi daruri, un pelerin generic găseşte incomodă ipostaza unui Christos răstignit.  Amintirea morţii Mântuitorului este mai greu de trecut cu vederea...

În general, suntem înconjuraţi de oameni apropiaţi, fie de familie, fie de prieteni sau de colegi. Ne clădim un microcosmos în care punctul central suntem noi, alături de toate relaţiile pe care alegem să le întreţinem. Dar în ziua aceea mi-a fost reamintit faptul că fiecare are microcosmosul lui.

Undeva deasupra ecuatorului, la câteva ore după lansarea de la Kennedy Space Center, astronauţii Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen au văzut pentru prima dată ceea ce puţini ochi omenești au contemplat vreodată nemijlocit: Pământul întreg, mic, luminos, suspendat în întunericul absolut al spaţiului cosmic.

Una dintre operele de artă și stil ale Bibliei este Evanghelia după Ioan. În ultima vreme am perceput această capodoperă ca fiind evanghelia întâlnirilor personale, decisive, dintre Domnul Iisus și diferiţi oameni.

„Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare." (Iov 5:7)

Grigore I cel Mare a fost considerat un mare sfânt, unul dintre cei şase părinţi apuseni ai Bisericii, primul călugăr devenit papă şi unul dintre cei mai importanţi papi.

Noul Testament ar fi putut arăta altfel, în absenţa lui Atanasie cel Mare, episcop de Alexandria și părinte al Bisericii creștine din secolul al IV-lea.

Sunt momente când mă întreb cum aș arăta dacă aș semăna mai mult cu Iisus. Și, mai ales, cum ar proceda El în situaţia în care mă aflu. Trebuie să admit că aceste întrebări mă pun uneori în încurcătură.

Psihologii o numesc „neajutorare învăţată”. Românii îi spun „atâta s-a putut”. Ambele expresii descriu același fenomen: oboseala de a mai crede că efortul tău contează.

Există o frumuseţe care se descoperă doar odată cu trecerea timpului: piatra care se adâncește în tăcere, lemnul care capătă nobleţe, cărămida care își dezvăluie trecutul în fiecare crăpătură. În arhitectură, materialele naturale transmit simplu și puternic autenticitate. Există o esenţă, un adevăr, în ele, care devine și mai clar(ă) odată cu trecerea timpului.

Daniel a făcut din Dumnezeu izvorul puterii sale, iar teama sfântă de Dumnezeu îi călăuzea toate deciziile și toate împrejurările vieţii.

Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.“ „Iată“, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice...

Opt ani din cei peste 40 de ani ai mei i-am petrecut la mii de kilometri distanţă, în Statele Unite ale Americii. Când am plecat de acasă, tatăl meu era pilonul vieţii mele, iar acum se afla întins aici, rece, nemișcat și atât de departe. Împreună cu el erau îngropate și visurile sale de a...

Contrar impresiei iniţiale, nu vegherea este tema principală a grupului de parabole ale „absenţei şi aşteptării”. Primordială este absenţa. Pentru că în aceste parabole absenţa naşte conţinut, îmbogăţeşte povestea în loc să o sărăcească. Absenţa nu este lipsa, golul, inexistenţa, ci elementul capabil să catalizeze.

Pentru înlănţuit mai existau acum doar două opţiuni: supunere fără rezerve în faţa conciliului sau condamnare. Retractare sau moarte. Afară, rugul era deja pregătit.

Libertatea de alegere este un dar. În același timp, ea explică și o mare parte din haosul care există în lume. Întrebarea este: ce face Dumnezeu în această privinţă?

Ce-ar fi să dăm la o parte imaginea norișorului pe care (se crede că) vom pluti în raiul lui Dumnezeu și să descoperim eternitatea, cu toate lucrurile palpitante și pline de sens pe care El le-a pregătit pentru noi?

În urma câtorva sondaje (1988, 1991, 2009), Organizaţia Gallup a scos la iveală o veste bună și una rea. Vestea bună e că 94% din populaţie crede că este foarte important să ierţi. Vestea cea rea este că 85% recunosc că, prin puterile lor, nu sunt pregătiţi s-o facă.

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește, o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preţ, se duce de...

Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi...

Pe măsură ce înaintăm în viaţă, facem tot felul de alegeri: Ce facultate voi urma și ce specializare voi alege? După absolvire, unde voi lucra – voi fi liber profesionist sau voi intra într-o companie? Unde voi locui? Cum voi cheltui banii câștigaţi? Dacă mă voi căsători, vom avea copii sau nu? Și dacă da,...