Câţi mai cred în ideea că fiinţa umană a fost creată relativ recent? Nu foarte mulţi, dacă analizăm cel mai recent sondaj de opinie Gallup. Pentru unii, chestiunea în sine este lipsită de relevanţă, însă, privind în profunzime, implicaţiile sunt serioase.

În ultimele trei decenii, Gallup le-a solicitat americanilor de mai multe ori să aleagă între trei perspective diferite cu privire la apariţia vieţii pe Pământ. O variantă a fost cea a evoluţionismului teist (conform căruia Dumnezeu doar a ghidat evoluţia vieţii, ai cărei germeni au apărut în urmă cu milioane de ani). O altă variantă a fost cea ateistă, conform căreia Dumnezeu nu a avut niciun fel de intervenţie în evoluţia speciei umane. A treia premisă este fidelă literei Bibliei și insistă pe faptul că Dumnezeu nu doar a supravegheat, ci chiar a creat fiinţa umană într-o formă similară celei existente astăzi, în urmă cu doar câteva mii de ani.

Deși știinţa a progresat imens, iar evoluţionismul s-a bucurat și de susţinerea din programa școlară, totuși numărul celor care susţin creaţionismul este consistent. Procentul celor care afirmă cu convingere acest fapt nu a scăzut sub 40%. Anul trecut, 55% dintre americani au declarat că „Dumnezeu a creat fiinţele umane în forma lor prezentă”. Deci, în jur de jumătate dintre americani par să fie „literaliști” în citirea și înţelegerea Bibliei.

Și totuși nu sunt. Un nou studiu, sponsorizat de Fundaţia BioLogos și realizat de sociologul Jonathan P. Hill de la Calvin College, a explorat în detaliu convingerile despre evoluţie și creaţie, iar rezultatele au indicat nuanţe surprinzătoare, nesesizate în studiile anterioare.

Una se afirmă, alta se crede

Ce spun datele sondajului? Majoritatea americanilor continuă să creadă că Dumnezeu a creat fiinţa umană. Însă, atunci când trebuie să își exprime convingerea în veridicitatea unor detalii creaţioniste, aceleași persoane nu par să mai fie atât de convinse cu privire la aspectul istoric al relatării din cartea Geneza. Din această perspectivă, procentul celor care mizează pe ideea unei creaţii recente a vieţii se diminuează până la 15%.

Practic, răspunsurile oferite evidenţiază o scădere a procentelor pe măsură ce persoanele intervievate trebuie să își exprime convingerile (credinţa) cu privire la aspecte concrete ale creaţiei. De pildă, atunci când au fost întrebaţi dacă „Dumnezeu (sau o altă forţă inteligentă) a fost implicat în crearea oamenilor”, două treimi dintre americani au răspuns afirmativ. Procentul s-a modificat în momentul în care respondenţii au trebuit să aleagă între trei variante posibile ale creaţiei (Dumnezeu a creat prin participare directă/ Dumnezeu S-a implicat, dar prin intermediul legilor naturale/ Dumnezeu nu S-a implicat direct, ci doar a creat legile naturii, care au dus la apariţia omului). Doar jumătate dintre intervievaţi au ales varianta unei participări directe a lui Dumnezeu, însă nu toţi au fost foarte siguri pe opţiunea lor. Astfel procentul celor care au răspuns fiind absolut siguri de alegerea făcută a scăzut la 30%.

Aceleași relatări, interpretări diferite

Proporţia celor care consideră că Pământul a fost creat în 6 zile a câte 24 de ore a scăzut la 37% (iar cei care sunt siguri de aceasta sunt doar 31%). Proporţia este mult mai mică (15%) în ceea ce privește convingerea că fiinţa umană nu are o vechime mai mare de 10.000 de ani.

O situaţie similară s-a înregistrat și în privinţa convingerii că Adam și Eva au fost fiinţe reale, istorice. Dacă 56% dintre americani susţin această perspectivă, doar 44% sunt convinși în mod absolut de veridicitatea relatării biblice. Cu alte cuvinte, majoritatea este fidelă texului biblic în privinţa unor afirmaţii cu conţinut general. Însă, atunci când detaliile creează dificultăţi și sunt necesare exprimarea unor convingeri ferme, majoritatea se transformă într-o minoritate.

Per total, se poate constata că, în rândurile celor care se consideră creaţioniști, există diferenţe de substanţă în ceea ce privește câteva aspecte: participarea lui Dumnezeu la actul creaţiei, durata de șase zile literale, primele fiinţe umane asemănătoare celor de astăzi și lipsa evoluţiei din alte forme de viaţă.

Cum se explică decalajele?

Credinţele de ordin personal sunt definitorii în configurarea unui set de convingeri, însă mai intervin și alţi factori determinanţi, printre care și contextul social. Pentru creaţioniști în special, opţiunile sunt rezultatul unui amestec între alegeri personale și apartenenţă religioasă.

Pe de o parte, comunitatea religioasă are un cuvânt important de spus în configurarea setului de credinţe, dar și în oferirea suportului social necesar, în condiţiile în care creaţioniștii susţin o teorie care contravine ideilor vehiculate în spaţiul știinţific. Însă, pe de altă parte, tocmai această identitate socială și religioasă asumată în mod voluntar poate fi contraproductivă. Efectul poate consta în aderarea la un anumit set de convingeri colective, fără ca acestea să fie concomitent convingeri personale. Atunci când persoanele respective sunt puse în situaţia unei evaluări a credinţelor proprii, pot apărea dificultăţi de integrare a detaliilor în afirmaţiile teologice la care au aderat.

În plus, presiunea socială nu poate fi neglijată. Creaţioniștii nu sunt imuni la discuţiile din mediul știinţific. Diferitele variante abordate chiar în cercuri teologice au avut ca rezultat diminuarea credinţei în veridicitatea istorică a relatării biblice despre actul creaţiei. Tentative de armonizare a acesteia cu evoluţionismul există, și rezultatele se văd chiar în acest sondaj Gallup. De exemplu, evoluţionismul teist a devenit o variantă preferabilă în mediul catolic.

Implicaţiile sunt majore, fiindcă abordările diferite ale problemei creaţiei, chiar dacă de pe o platformă creaţionistă, ascund o anumită concepţie despre inspiraţia și revelaţia Bibliei. Poziţionările diverse pot explica abordările diferite și ale altor subiecte sau teme biblice. Practic, creaţionismul este un concept larg sub umbrela căruia se ascund multe convingeri. Conștientizarea acestei situaţii ar fi suficientă pentru a responsabiliza credincioșii în cercetarea asiduă a acestui concept,care stă la baza întregii construcţii teologice.