Libertatea de exprimare – de la uz la abuz
Îmi aduc aminte bine zilele de după Revoluţia din 1989. Pe oricine ai fi întâlnit îţi vorbea despre libertate: „Acum putem spune ce gândim cu voce tare. Nu mai trebuie să șoptim. Suntem liberi!”
Cerul este limita
Să supravieţuiești unor torturi care te aduc la limita rezistenţei și a demnităţii umane pare o minune. Însă o minune și mai mare este să reușești să-i ierţi pe cei care te-au torturat.
Prin ochii musulmanilor – O geografie a lumii aflate dincolo de prejudecăţi
Stăteam în faţa unui om care se roagă mai mult decât mine. Mi-am dat seama de lucrul acesta după bătătura ușor înnegrită de pe fruntea lui, care trăda faptul că obișnuiește să își plece capul înaintea lui Allah timp îndelungat.
Apocaliptic de bine
Cuvântul „Apocalipsa“ și derivatele sale sunt din ce în ce mai des folosite. Probabil că asta spune ceva despre starea lumii, despre răsunetul pe care îl au în sufletul nostru distrugerile violente, atacurile tot mai cinice asupra vieţii, păcii și iubirii. Dar acest abuz de apocaliptic reprezintă oare și o dovadă că înţelegem Apocalipsa, ultima...
Libertatea căţeilor. O scurtă privire de ansamblu asupra istoriei libertăţii de expresie
„Dacă îmi oferiţi libertatea cu condiţia de a nu mai vorbi în acord cu mintea mea... trebuie să vă spun: bărbaţi atenieni, voi asculta de zei mai mult decât de oameni.” Socrate
A fi sau a nu fi Charlie
De mulţi ani, o tradiţie a libertăţii de exprimare este instituită în Marea Britanie, la Londra, în Hyde Park: prin lege, de la o tribună special amenajată, orice cetăţean e liber să-și comunice deschis opiniile în faţa auditoriului întâmplător, oricât de refractare sau virulente, cu privire la orice chestiuni de interes public.
