Dacă ne este greu să ne regăsim motivaţia, nu suntem singurii care ne luptăm cu această problemă. Terapeuţii spun că mulţi dintre noi se războiesc cu sentimente de tipul „nimic nu mă pune în mișcare”, „nu-mi mai pasă de nimic” sau „pur și simplu nu-mi vine să mă dau jos din pat”. În aceste situaţii, menţinerea motivaţiei poate fi o adevărată corvoadă.
Indiferent dacă în spatele acestei lipse de voinţă se ascund factori precum depresia, epuizarea, teama de eșec sau alte elemente care ne-au redus motivaţia, vestea bună este că putem acţiona asupra lor. Soluţiile vor fi diferite, în funcţie de cauza lipsei de motivaţie, dar există modalităţi de abordare a problemei, iar acest lucru este important. „Trebuie să te forţezi literalmente să te trezești dimineaţa și să mergi la muncă, nu poţi da 100% din tine, nu îţi poţi folosi timpul eficient? Acestea sunt doar câteva dintre consecinţele unei motivaţii scăzute.” Este important să înţelegem cauza pentru care nu reușim să ne menţinem motivaţia, pentru a lucra asupra acestei probleme.
Să înţelegem motivaţia
Există două tipuri de motivaţie: intrinsecă și extrinsecă. „Motivaţia intrinsecă apare atunci când vrei să faci ceva care te satisface. Te gândești la propria bunăstare și la propriile interese. Dacă îţi pasă de animale, de exemplu, motivaţia intrinsecă te-ar putea impulsiona să faci voluntariat la un adăpost local pentru animale.”
Motivaţia intrinsecă este centrată pe tine și pe ceea ce vrei să faci. Motivaţia extrinsecă, în schimb, vine din surse externe, care ar putea fi obiectivele sau recompensele de la la locul tău de muncă. Iată câteva exemple:
Motivaţie intrinsecă
- descoperirea unor noi hobby-uri care să vă intereseze;
- urmarea unei rutine de autoîngrijire pentru a vă simţi mai bine;
- oferirea de ajutor cuiva care vrea să se mute;
- jocul pentru distracţie într-o echipă sportivă a comunităţii.
Motivaţie extrinsecă
- eforturile depuse pentru obţinerea unui bonus primit la locul de muncă;
- finalizarea tuturor sarcinilor de serviciu pentru a evita sancţiunile;
- respectarea traseului în timpul unei drumeţii pentru a ocoli amenzile;
- urmarea unui trend din cauza presiunii sociale.
„Inspiraţia influenţează modul în care te simţi. Este ceva care îţi atrage atenţia, te face curios și te determină să devii creativ sau să te gândești să iei măsuri. Motivaţia, pe de altă parte, este raţiunea din spatele acţiunilor tale, cum ar fi motivul pentru care te-ai simţit obligat să mergi la facultate sau să lucrezi pentru următoarea promovare. Inspiraţia este o forţă de atracţie care te orientează spre o direcţie nouă, în timp ce motivaţia este o forţă motrice, care te împinge să mergi efectiv în acea direcţie și să îţi stabilești noi obiective. Trebuie să muncești pentru a menţine motivaţia. Inspiraţia, pe de altă parte, te face creativ, energic și vesel, iar sentimentele pozitive te determină să îţi stabilești noi obiective. Inspiraţia este de scurtă durată, dar, pentru angajaţi, ea este primordială. Cercetările arată că ar fi nevoie de nouă angajaţi lipsiţi de inspiraţie pentru a face munca a patru angajaţi inspiraţi”, afirmă Elizabeth Perry, antrenoare în leadership.
Motivaţia – la locul de muncă și în viaţă
Stefan Falk, coach care lucrează mai ales cu oameni de afaceri și sportivi de elită, face o remarcă importantă: „Clienţii cu care lucrez și care par să aibă cea mai relaxată viziune asupra exigenţelor muncii lor sunt cei care menţin și urmăresc în mod activ alte priorităţi, fie că este vorba de familie, prieteni sau hobby-uri. Nu mă refer la clienţii care doar spun că au alte priorităţi (și majoritatea o fac), ci la clienţii care le urmăresc în mod activ. Acest lucru le oferă un echilibru mai bun între viaţa profesională și cea privată? Da, cu siguranţă. Dar un beneficiu și mai important este acela că își îmbunătăţesc abilităţile și conștiinţa de sine, devenind mai eficienţi în realizarea priorităţile lor.”[1]
Jen Zamzow, specialist în etica sănătăţii, merge mai departe și își pune întrebări cu privire la scuzele pe care le găsim, sugerând că „dacă ne găsim scuze prea convenabile, ne vom lăsa prea des păcăliţi”, în timp ce avem șanse mai mari de a merge până la capăt dacă spunem „da” priorităţilor pe care le avem.
„Pentru ca viaţa să fie bună, trebuie să facem mai mult decât să reducem ce este negativ; de asemenea, avem nevoie să adăugăm lucruri pozitive. Avem nevoie de sens, conexiune, bucurie, scop și admiraţie. Dar urmărirea acestor valori poate necesita uneori genul de muncă lentă, grea, incomodă și profundă care face rezistenţa să se clatine, să se agaţe de orice scuză pentru care nu putem sau nu ar trebui să acţionăm chiar acum.”
Citește și: Obârșia motivaţiei
Zamzow sugerează că faptul că ne poziţionăm pentru „da” ajută la reducerea poverii procesului decizional. De exemplu, „să presupunem că îmi doresc foarte mult să mă menţin în formă, dar nu am nicio dorinţă să merg la sală sau să ies la o plimbare. În loc să aștept să apară imboldul de a face mișcare, pot alege să fac exerciţiu fizic, fără să renunţ la această decizie decât atunci când am un motiv foarte bun”.
Cum să (re)găsim motivaţia
Elizabeth Perry sugerează câteva strategii pe care le putem folosi pentru a întări motivaţia. Acestea includ: stabilirea unor obiective clare și specifice, vizualizarea succesului, folosirea afirmaţiilor pozitive, organizarea, menţinerea unui stil de viaţă sănătos, recompense pe care să ni le acordăm la încheierea unei etape importante, dezvoltarea perseverenţei (nu trebuie să lăsăm eșecul să ne șubrezească motivaţia).
Psihoterapeutul Joyce Marter explică faptul că, pentru a rămâne motivaţi, ar trebui să îmbrăţișăm atât provocările, cât și reușitele: „Îmbrăţișând eșecurile cu o mentalitate de creștere, puteţi cultiva rezilienţa, aprofunda conștiinţa de sine și obţine o mai bună înţelegere a circumstanţelor în care vă aflaţi. Îmbrăţișaţi complexitatea vieţii: acceptaţi și apreciaţi natura complexă și multifaţetată a vieţii mai degrabă decât să căutaţi interpretări simpliste, în alb și negru. Recunoașteţi diversitatea de experienţe, perspective și emoţii care alcătuiesc experienţa umană”. Progresul, nu perfecţiunea, ar trebui să reprezinte obiectivul nostru, conchide Marter.
Motivaţia: cum să clădești cărămidă cu cărămidă
John Heywood (1497-1580) a fost un dramaturg englez amintit pentru poeziile, proverbele și piesele sale. Cu toate acestea, zicerile sale populare sunt cele care au dăinuit: „cu cât mai mulţi, cu atât mai bine”, „mai multe mâini fac o treabă ușoară” și „departe de ochi, departe de minte”. Tot el a spus că „Roma nu a fost construită într-o zi”.
Autorul cărţii Atomic Habits, James Clear, notează faptul că unii oameni folosesc această ultimă expresie pentru a sublinia că este nevoie de mult timp pentru a crea ceva important, fie că este vorba de a construi un obicei, de a exersa și dezvolta o abilitate sau de a învăţa o meserie. „Și, deși este bine să îţi păstrezi perspectiva asupra viselor tale, cred că este mai bine să îţi amintești și cealaltă parte a acestei povești: Roma nu a fost construită într-o zi, dar cărămizile erau așezate în fiecare oră. Problema este că poate fi foarte ușor să supraestimezi importanţa construirii imperiului tău și să subestimezi importanţa așezării unei alte cărămizi.”
Este vorba doar de o altă cărămidă. De ce să ne facem griji cu privire la ea? Ar fi mult mai frumos să visăm la Roma, nu-i așa? „De fapt, Roma este doar rezultatul, cărămizile sunt sistemul. Sistemul este mai mare decât obiectivul”, scrie Clear, punctând faptul că, deși a așeza câte o cărămidă o dată nu înseamnă nici multă muncă, nici multă măreţie, rezistenţă sau inteligenţă, imperiul se va clădi tocmai prin această trudă zilnică. Iar faptul că înţelegem valoarea fiecărui efort și fiecărui moment cheltuit pentru îndeplinirea obiectivului nostru ne ajută să ţinem vie motivaţia.
Bruce Manners este fost editor al revistei Signs of the Times Australia, între anii 1989 și 2003. În prezent este pensionat și locuiește în Melbourne, Australia. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
