Eșantionul părtinitor este și el un eșantion nereprezentativ, fie din raţiuni cantitative, ca în cazul eșantionului insuficient, fie din raţiuni calitative: structura lui nu reprezintă structura populaţiei reale, care face obiectul cunoașterii noastre. Atunci când cercetătorii nu aplică tehnici și procedee probabilistice pentru a construi un eșantion aleatoriu, există riscul ca sentimentele și așteptările lor, valorile și convingerile lor cele mai intime să influenţeze, chiar și inconștient, alcătuirea eșantionului. Va rezulta un „eșantion părtinitor”, a cărui structură nu reflectă structura din realitate a populaţiei studiate, un eșantion care „trage” spre o anumită parte a populaţiei cercetate.

Să urmărim cazuri posibile în care eșantionul părtinitor este invocat în argumentare.

Părtinirea prin limitarea neprofesionistă a eșantionului

În sociologie, un eșantion poate fi „părtinitor” chiar și numai pentru că va conţine, într-o măsură disproporţionat de mare, persoane din mediul sociocultural și profesional al sociologului. Iată de ce nu se poate vorbi de cercetare obiectivă, dacă aplicăm un chestionar acolo unde este mai la îndemână: membrilor familiei noastre, prietenilor sau colegilor de serviciu, ca apoi să tragem concluzii despre „toţi creștinii din România” sau despre „societatea românească”.

Li se poate întâmpla și unor „amatori”, unor indivizi neinstruiţi în cercetare, să se limiteze, în argumentare sau în luarea unor decizii, la eșantionul părtinitor convenabil. De pildă, un cetăţean poate decide să candideze la funcţia de primar sau la cea de înalt prelat al unei biserici doar bazându-se pe faptul că, în ultima lună de zile, toţi cunoscuţii întâlniţi în cale l-au îndemnat să candideze.

Părtinirea prin limitarea deliberată a eșantionului

Se poate întâmpla și ca studiul să fie realizat în mod deliberat pe un eșantion părtinitor, pentru ca rezultatele lui să servească unor interese ascunse. De pildă, un studiu pretins știinţific poate să recomande tuturor consumul de lactate de un anumit fel, pentru o bună sănătate a oaselor, pe baza unui eșantion părtinitor; iar partea ascunsă a studiului să fie că o anumită firmă de produse lactate, în scopul creșterii vânzărilor, a finanţat studiul și a furnizat și eșantionul consumatorilor fideli și favorabili.

De aceea este recomandat ca, atunci când întâlnim astfel de studii ce se declară știinţifice, să facem investigaţii pentru a verifica dacă aceia care le-au realizat au credibilitate în comunitatea știinţifică, dacă studiul respectiv are evaluări bune din partea altor specialiști sau a unor foruri avizate. E de preferat să ne luăm precauţii rezonabile tocmai pentru a ne proteja de „inflaţia” de studii pretins știinţifice din mass-media de azi. Dat fiind volumul mare de informaţii care ne stau la dispoziţie prin noile media, putem întâlni și studii măsluite, dar și modalităţi de a le verifica înainte de a le lua în serios.

Părtinirea prin eșantionarea nealeatorie

Uneori, chiar dacă este suficient de mare pentru a fi reprezentativ, eșantionul totuși este părtinitor, deci nereprezentativ pentru structura unei populaţii, pentru că nu a fixat aleatoriu componenţa lui pe anumite categorii (vârstă, gen, profesie, clasă socială, avere, etnie, religie etc.). De pildă, la alegerile prezidenţiale din SUA, în 1936, revista Literary Digest, folosind un eșantion mare, de două milioane de alegători dintre cititori, a prezis că Roosevelt va fi învins de contracandidatul lui, dar asociaţia Gallup, de sondare a opiniei publice, cu numai 50.000 de alegători ca eșantion, dar reprezentativ statistic, a prezis corect că Roosevelt va fi ales. Primul eșantion era părtinitor deoarece cuprindea doar cititori ai revistei, care erau alegători mai bogaţi, nereprezentativi pentru opţiunile de vot ale majorităţii cetăţenilor americani.

Ce dezvăluie eroarea eșantionului părtinitor

Această eroare se face, de cele mai multe ori, la nivelul cunoașterii comune, al oamenilor fără o instruire știinţifică și filosofică suficientă pentru a evita capcanele gândirii necritice. Dacă un om de știinţă onest va refuza să lucreze cu eșantioane nereprezentative, omul neinstruit nu știe să se ferească de un astfel de eșantion.

De pildă, experienţa individuală a cuiva, cu totul particulară și subiectivă, adică „părtinitoare”, reprezintă un astfel de eșantion, adică o parte mai mică din experienţa totală a unei familii, a unei clase sociale, a unei naţiuni, a unei generaţii sau a unei epoci istorice. Un individ naiv va fi prizonierul propriei experienţe, considerând-o relevantă pentru toţi oamenii: „Dacă aș scrie o carte despre viaţa mea, aș lua Premiul Nobel!” Un ignorant care dispreţuiește învăţătura se poate lăuda astfel: „Or avea alţii școli înalte, dar eu am școala vieţii!” Un alt ignorant poate crede, prin prisma experienţelor limitate cu unele tipuri de semeni, că toţi oamenii sunt cam la fel sau că sunt ca el: „Orice om poate fi cumpărat, doar preţul diferă!”

Acestor indivizi nici nu le trece prin cap că există și altfel de oameni, profund diferiţi de ei și de cei pe care i-au cunoscut, că lumea e mult mai vastă și mai diversă, că „nu tot ce zboară se mănâncă”, după cum spune vorba populară.

În realitate, lecturile și călătoriile sunt cele două căi regale prin care ne lărgim experienţa personală, îmbogăţind-o cu experienţa altora – a celor care au trăit în alte epoci istorice (prin lecturi) și a celor care trăiesc în alte zone geografice (prin călătorii). Conform studiilor de psihologie cognitivă coordonate de Jean Piaget, de-centrarea individului de pe propria lui experienţă și a grupului îngust de apartenenţă are loc prin stabilirea unor interacţiuni cât mai numeroase și la distanţe cât mai mari – adică exact atuurile procesului de globalizare. Cei care pleacă „în lume” se întorc mai puţin egocentrici și etnocentrici, mai imparţiali și mai obiectivi, mai imuni la eroarea eșantionului părtinitor.

Pe scurt

Eșantionul părtinitor este și el un eșantion statistic nereprezentativ: fie cantitativ, ca în cazul eșantionului insuficient, când reflectă o viziune interesată; fie calitativ, când structura lui nu reprezintă structura populaţiei reale. În al doilea caz, cercetătorii nu folosesc cu profesionalism tehnici și procedee probabilistice pentru a construi un eșantion aleatoriu, adică fixat la întâmplare în cadrul unei populaţii; astfel, sentimentele, așteptările, valorile ori convingerile lor pot influenţa, chiar și inconștient, alcătuirea eșantionului. Alteori, rigoarea știinţifică se încalcă deliberat, chiar dacă mascat, tocmai fiindcă există părtinire în extragerea rezultatelor convenabile. De pildă, o biserică poate propune iniţierea spovedaniei online, invocând un sondaj printre toţi utilizatorii site-ului ei oficial care doresc acest lucru; însă eșantionul poate fi părtinitor, deoarece e posibil ca majoritatea enoriașilor să fie cea care nu accesează site-ul și care nu agreează spovedania online.