„Cum poţi să te bucuri, dacă e război?” Aceasta a fost una dintre întrebările de neuitat după lectura unei cărţi care a adunat mărturiile celor care erau copii în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Zeci de ani de la acest coșmar al umanităţii, loviţi de o criză care își aruncă umbrele asupra indivizilor și naţiunilor de pretutindeni, întrebarea își schimbă numai conturul: mai putem fi fericiţi în vreme de pandemie?
Răspunsul scurt, nenuanţat, este că putem fi fericiţi și că există o probabilitate ridicată să fim cantonaţi în același nivel de fericire sau nefericire de dinaintea pandemiei. Aceasta este și o concluzie care poate fi trasă în dreptul locuitorilor multora dintre ţările lumii, potrivit ultimului Raport Mondial al Fericirii, sponsorizat de Organizaţia Naţiunilor Unite. Studiul, care a inclus 149 de ţări în acest an, este publicat începând cu 2012 și folosește, în afara percepţiei asupra fericirii pe care o au cetăţenii fiecărui stat, și criterii precum Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, speranţa de viaţă, libertatea, suportul social, generozitatea și felul în care este percepută corupţia la nivel guvernamental şi în mediul de afaceri.
Surprinzător sau nu, Finlanda își păstrează, pentru al patrulea an consecutiv, titlul de „cea mai fericită ţară din lume”. De altfel, ţările nordice continuă să ocupe locurile cele mai bune în acest clasament al fericirii, care își păstrează o componenţă apropiată de cea a anilor trecuţi, în ciuda crizei sanitare globale și a efectelor sale care iradiază în plan economic, social și politic.
De ce sunt nord-europenii mai fericiţi decât alţii
Nu există un secret bine păstrat pe care îl aplică ţările din nordul Europei pentru a crește nivelul de fericire al cetăţenilor lor, dar există, cu siguranţă, o reţetă generală, din care s-ar putea inspira și alte ţări. Aceasta este concluzia autorilor penultimului Raport Mondial al Fericirii, care analizează o serie de factori responsabili pentru indicele de fericire ridicat al nord-europenilor.
Deși s-a sugerat adesea că este mai ușor să construiești societăţi ale bunăstării acolo unde populaţia este destul de omogenă și de dimensiuni reduse, în realitate, acesta este un mit, afirmă cercetătorii. Chiar și în ţările care au o populaţie redusă numeric nu se mai poate vorbi de omogenitate etnică, iar ţările din nordul Europei sunt mai degrabă eterogene etnic, în Suedia, de exemplu, aproximativ 19% dintre locuitori fiind născuţi în afara ţării. Unii cercetători cred că încrederea în ceilalţi (un element care modifică sensibil indicele de fericire al unei populaţii) este mai mică atunci când trăim alături de oameni diferiţi de noi. Un punct de vedere contrazis de profesorul Eric Uslaner, de la Universitatea din Maryland.
Cercetările sale au arătat că segregarea rezidenţială duce la un nivel mai scăzut de încredere, mai degrabă decât diversitatea, dar și că politicile eficiente de imigrare și de integrare a minorităţilor întăresc încrederea și legăturile sociale.
Eterogenitatea etnică nu afectează semnificativ încrederea pe care o au membrii societăţii unii în ceilalţi, modul de funcţionare al instituţiilor (alocarea serviciilor în mod imparţial și eliminarea corupţiei) reprezentând cel mai semnificativ factor care modelează această încredere, potrivit unui studiu publicat în 2018.
Buna guvernare se asociază cu un nivel mai mare de fericire, diminuând, în același timp, inegalitatea fericirii în rândul cetăţenilor, potrivit unui studiu din 2011, care a arătat că, în ce privește buna funcţionare a instituţiilor statului, ţările nordice ocupă primele locuri, alături de ţări precum Noua Zeelandă sau Elveţia.
Un studiu condus de cercetătorii Jan Delhey și Georgi Dragolov a arătat că un nivel înalt de coeziune socială (cu cele trei dimensiuni ale sale – interconectivitate, relaţii sociale bune și concentrarea pe binele comun) se asociază cu un grad înalt de bunăstare. Din lotul celor 27 de ţări din Uniunea Europeană care au fost analizate, Danemarca, Finlanda și Suedia au ocupat primele 3 locuri la coeziune socială, unul dintre factorii care explică fericirea locuitorilor ţărilor nordice.
Măsura în care o societate permite libertatea de alegere are un impact major asupra fericirii cetăţenilor ei. Acest sentiment al libertăţii se naște la intersecţia a trei factori, potrivit cercetătorului Ronald Inglehart: prosperitate materială, care eliberează oamenii din constrângerile lipsurilor; instituţii democratice, care permit eliberarea de opresiune politică, și valori culturale, care să le dea oamenilor un spaţiu mai larg pentru a-și exprima identitatea.
Ţările din nordul Europei reprezintă, în opinia lui Inglehart, „exemplul cel mai bun de modernizare de succes, de maximizare a prosperităţii, de solidaritate socială și de libertate politică și în plan personal”.
Citește și: În pauzele de publicitate, fericirea umblă desculţă
Prosperitatea economică reprezintă doar unul din mozaicul de ingrediente care au propulsat ţările din nordul Europei în vârful clasamentului fericirii. Comentând saltul făcut de Finlanda în 2018 (de pe locul 5 pe primul loc) în acest clasament, Meik Wiking, de la Institutul de Cercetare a Fericirii, din Danemarca, observa că ţara are un PIB pe cap de locuitor mai scăzut decât cel al ţărilor nordice vecine și mult mai mic decât cel înregistrat în Statele Unite.
Modul de gestionare a pandemiei, corelat cu fericirea
Deși ar fi de așteptat ca în 2020 să se înregistreze un recul al fericirii în majoritatea statelor, în realitate, clasamentul general a rămas destul de asemănător cu cel de anul precedent. Un fapt surprinzător, pentru care profesorul John Helliwell, unul dintre autorii raportului, avansează o posibilă explicaţie: COVID-19 a fost perceput ca o ameninţare externă, universală, coalizând oamenii și creând un sentiment puternic de solidaritate.
Diferenţele care au apărut între state în ce privește succesul gestionării crizei sanitare au fost determinate de o serie de factori (inclusiv geografici și demografici), dar un rol-cheie în desfășurarea lucrurilor l-a jucat factorul cultural, notează autorii raportului. Astfel, încrederea în instituţiile publice, experienţa dobândită în epidemiile anterioare, (in)egalitatea veniturilor au făcut o diferenţă reală în gestionarea pandemiei. De asemenea, încrederea în semeni și faptul de a avea o femeie în fruntea guvernului au fost factori care au influenţat pozitiv gestionarea crizei.
Ratele de deces au variat în diferite regiuni ale lumii, cele din America și Europa depășindu-le cu mult pe cele înregistrate în Asia de Est, Australia și Africa.
Din experienţa Asiei de Est, învăţăm că politicile guvernamentale mai stricte ajută la un control mai bun al COVID-19, atenuând în același timp impactul negativ al cazurilor noi de infectare asupra fericirii populaţiei, susţine profesorul Shun Wang, unul dintre autorii studiului.
Marea Britanie a coborât 5 locuri în clasamentul fericirii globale (de pe locul 13 pe locul 18), pandemia afectând semnificativ sănătatea mintală a britanicilor. De fapt, numărul problemelor de sănătate mintală raportate aici a fost cu 47% mai mare în 2020 decât înainte de pandemie.
Deși anul precedent a fost unul greu pentru majoritatea oamenilor, declinul fericirii britanicilor a fost unul abrupt, declară Mark Williamson, directorul executiv al Action for Happiness, subliniind că factorii de decizie politică ar trebui să urmărească restabilirea sentimentului de bunăstare pe măsură ce reușesc să controleze mai bine pandemia. Raportul arată cât de importante s-au dovedit încrederea și empatia care există într-o comunitate, iar ceea ce ar trebui să învăţăm, spune Williamson, este că „aceste lucruri nu numai că ne fac mai fericiţi, dar, atunci când este vorba de COVID-10, chiar pot salva vieţi”.
O lecţie despre fericire și încredere
Pentru al patrulea an consecutiv, Finlanda conduce clasamentul global al fericirii, urmată de Danemarca, Elveţia, Islanda, Olanda, Norvegia, Suedia, Luxemburg şi Noua Zeelandă.
Faptul că Finlanda și-a păstrat poziţia de lider al clasamentului nu este o surpriză, spun experţii, ţara clasându-se constant „pe un loc fruntaş în ceea ce priveşte măsurile de încredere reciprocă care au ajutat la protejarea vieţilor şi a comunităţilor pe perioada pandemiei”.
La finalul anului trecut, o analiză a publicaţiei Deutsche Welle arăta că Finlanda face faţă foarte bine crizei coronavirusului, constituind un model despre care nu se vorbește îndeajuns, așa cum s-a întâmplat în cazul modelului suedez.
La mijlocul lunii noiembrie, Finlanda avea sub 20.000 de cazuri de COVID-19 (prin comparaţie, Danemarca și Slovacia aveau cu peste 25.000, respectiv 70.000 de decese în plus, populaţia celor 3 state fiind comparabilă ca dimensiune), în timp ce Suedia, la o populaţie de două ori mai mare decât a Finlandei, se confrunta cu de aproape 10 ori mai multe infectări.
În prezent, sub 1,4% din populaţia ţării a fost diagnosticată cu COVID-19 (în condiţiile în care testarea permanentă este o strategie importantă de controlare a pandemiei), iar aproximativ 1% dintre persoanele infectate au decedat.
N-a fost vorba de noroc, ci de o reacţie foarte promptă în faţa pandemiei: în primăvară, ţara a introdus o serie de restricţii, cu două săptămâni mai devreme decât alte ţări scandinave, spune Mika Salminen, directorul Institutului finlandez pentru Sănătate și Bunăstare (THL).
Încrederea în acţiunile guvernului finlandez s-a menţinut la un nivel înalt de-a lungul pandemiei, existând foarte puţină opoziţie faţă de măsurile antiepidemice adoptate.
Un factor foarte important în consolidarea încrederii populaţiei a fost comunicarea – săptămânal, prim-ministrul și alţi oficiali au oferit informaţii clare despre criză și au răspuns întrebărilor în cadrul conferinţelor de presă. A existat chiar și o conferinţă de presă în care s-a răspuns la întrebările copiilor.
De fapt, încrederea în deciziile guvernamentale a precedat pandemia, iar relativa robusteţe a economiei finlandeze (producţia economică a ţării a scăzut cu 6,4%, faţă de media de 14% din UE) a contribuit la conservarea acestei încrederi. De asemenea, nivelul înalt de digitalizare a ţării a făcut ca tranziţia spre școala online și spre munca la domiciliu să fie ușoară.
Tendinţa spre solitudine a finlandezilor a contribuit și ea la o gestionare mai bună a pandemiei. Aproape un sfert dintre finlandezi au declarat că lockdownul de la începutul primăverii trecute le-a îmbunătăţit viaţa. Măsurile de distanţare au fost ușor de implementat, având în vedere că 75% din populaţie întâlnea, în medie, 2,5 persoane într-o singură zi, potrivit unui sondaj din aprilie.
„Nu suntem foarte sociabili și preferăm să fim singuri”, a explicat Nelli Hankonen, psiholog social la Universitatea din Helsinki.
În același timp, grija pentru membrii grupurilor vulnerabile s-a concretizat în formarea unor grupuri de voluntari care au aprovizionat cu medicamente și articole de primă necesitate persoanele expuse riscului.
Apetenţa pentru solitudine nu face, aparent, casă bună cu fericirea. Totuși finlandezii sunt cei mai fericiţi locuitori ai Terrei, o dovadă că membrii comunităţii nu se repliază doar asupra nevoilor și intereselor proprii.
Nu e o fericire pe care ai putea să o măsori prin gradul de exprimare a emoţiilor pozitive. În realitate, dacă am evalua „factorul zâmbet”, nu am obţine rezultate spectaculoase, spunea profesorul John Helliwell în raportul de anul trecut, explicând că finlandezii au încredere unii în alţii, se preocupă de binele comun și „acest lucru este ceea ce contribuie în mod fundamental la construirea unei vieţi mai bune”.
Într-o societate construită pe încredere, oamenii găsesc, în vreme de criză, modalităţi de a coopera și de a reduce pagubele suferite, iar această disponibilitate de cooperare care există la nivel individual și instituţional crește sentimentul de apartenenţă și duce la un nivel mai înalt de fericire în urma unor evenimente care, de altfel, ar putea fi catalogate drept adevărate dezastre, spun autorii Raportului Mondial al Fericirii din 2020.
Citește și: COVID-19: Lecţii despre fericire de la un profesor nevăzut
După un an de pandemie, concluzia cercetătorilor este că ţările cele mai fericite sunt cele în care „oamenii au un sentiment de apartenenţă, au încredere unii în alţii şi se apreciază reciproc”. Un adevăr pe care avem nevoie să-l receptăm și noi, românii, poziţionaţi anul acesta pe locul 47 în acest clasament al fericirii.
„Răspândiţi bunătate, nu zvonuri”, a fost unul dintre mesajele transmise în timpul pandemiei de Siwon Choi, Ambasador Regional UNICEF pentru Asia de Est și Pacific. Ar putea fi un motto excelent pentru un an care se anunţă plin de provocări.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
