Dacă arată ca o raţă și face „mac! mac!” înseamnă că e o raţă. Pe scurt, la aceasta se reduce și teoria celor care cred mai nou că Pământul este plat – dacă, umblând pe suprafaţa planetei, ţi se pare că e plată și nu vezi nicio curbă la orizont, înseamnă că Pământul este plat. La fel de plat ca simţul umorului pe care îl posedă adepţii teoriei conspiraţioniste.

Când merg cu mașina dinspre Florida spre California mie mi se pare că Pământul e destul de plat”, a glumit faimosul baschetbalist Shaquille O’Neal într-o emisiune radio, făcând referire la faptul că unii spun că Pământul este plat fiindcă orizontul nu se curbează pe distanţe lungi. Comunitatea celor care cred în teoria Pământului plat nu a gustat gluma, o comunitate de altfel tot mai largă și mai vocală în ultimii doi ani (nu chiar surprizător), oricât de fantastice sunt teoriile pe care le susţine.

Pe scurt, psihologii descriu teoriile conspiraţioniste ca unelte de care anumiţi oameni se folosesc pentru a se simţi în control și pentru a-și oferi răspunsuri într-o lume înfricoșătoare și turbulentă. Or, în ultimii ani, am pierdut foarte mult din control. L-am cedat în stânga și în dreapta, ba la Facebook, ba la Google și tuturor aplicaţiilor și magazinelor online care cer acces la date pentru servicii cât mai personalizate, ba statelor care vor să elimine banii lichizi, ba celor care caută să implementeze un sistem poliţienesc de supraveghere publică etc. Ce am primit în schimb a fost scandalul Cambridge Analytica, ce ne-a lăsat cu mai multe întrebări decât lămuriri.

Dacă mai punem la socoteală și faptul că știrile false au devenit un fenomen globalizat, iar Biroul Oval, de unde până nu demult se dicta geopolitica globală, este acum ocupat de un președinte care nu are nicio problemă să flirteze în public cu teorii ale conspiraţiei și jumătăţi de adevăr, acuzând în același timp presa că nu este de încredere, realizăm că într-adevăr trăim în timpuri de incertitudine colectivă, care de altfel reprezintă mediul perfect pentru propagarea teoriilor conspiraţioniste, după cum explică specialiștii.

De ce cred unii că Pământul este plat

Motivele sunt multiple, ba chiar ajung la 200 într-un videoclip de pe YouTube. Conform celei mai răspândite teorii, susţinută oficial de organizaţia Flat Earth Society, din Statele Unite, Pământul are forma unui disc cu Arcticul în mijloc, în timp ce Antarctica este un zid de gheaţă cu o înălţime de 45 de metri care împrejmuiește discul pe exterior. În teoria oficială, zidul este păzit de NASA pentru ca nimeni să nu poată să se caţere și să cadă de pe disc, iar în alte teorii alternative (sunt multe), după zid ar exista un continent pentru oamenii din umbră care conduc lumea, în timp ce noi, restul, suntem blocaţi în acest perimetru, inconștienţi de realitatea de după, similar cu experimentul din filmul The Truman Show.

Pe lângă nevoia de control, studiile au arătat că un alt imbold pentru a crede în conspiraţii este o nevoie narcisistă de a fi unic.

Ciclul zi-noapte este explicat de faptul că Soarele și Luna sunt niște sfere de mici dimensiuni (51 de kilometri) care se mișcă în cerc la vreo 5.000 de kilometri deasupra Pământului, iluminând diferite porţiuni ale planetei într-un ciclu de 24 de ore. De asemenea, se crede că ar exista un fel de „anti-lună” invizibilă care blochează Luna în timpul eclipselor de Lună. Mai departe, forţa gravitaţională ar fi o iluzie. Obiectele nu accelerează în jos, ci discul Pământului este tras în sus cu o viteză de 9,8 m²/s de o forţă misterioasă numită „energie neagră”. Deocamdată, nu există un consens printre susţinătorii teoriei asupra posibilităţii ca Pământul să accelereze în sus la infinit fără să depășească la un moment dat viteza luminii.

Apoi vin toate chichiţele inerente acestui model – nu există Staţia Spaţială Internaţională și nu există nici sateliţi în spaţiu, fotografiile care arată Pământul din spaţiu sunt trucate, sistemele de GPS de la toate avioanele sunt măsluite pentru a-i face pe piloţi să creadă că zboară drept, când ei de fapt se învârt deasupra discului. În plus, nu se știe dacă Australia există în acest model. Unii susţin că nu există, iar piloţii care ar trebui să zboare în Australia duc pasagerii undeva prin America de Sud, unde îi întâmpină actori plătiţi să pară australieni.

Ceea ce dă o importanţă aparte teoriei Pământului plat este amploarea ei, faptul că servește drept o umbrelă care poate acoperi o multitudine de alte conspiraţii.

De ce ar încerca guvernele lumii să ascundă forma reală a Pământului? Sunt trei motive mari și late, conform theflatearthsociety.org. Primul este pentru a continua minciuna pornită odată cu trucarea aselenizării din timpul Războiului Rece și a menţine astfel legitimitatea rolului pe care știinţele îl joacă în guvernare. Ai doilea este simplu pentru a „ascunde adevărul biblic” (tradiţional biserica a crezut și învăţat că Pământul este plat, teorie care s-a schimbat doar acum 500 de ani). Al treilea motiv este că guvernele caută putere și bani, delapidând practic toate fondurile alocate programelor spaţiale și negându-le oamenilor accesul la resursele Antarcticii.

Citiţi și a doua parte a analizei ST pe acest subiect: Ce spune Biblia despre teoria pământului plat

Teorie cu șarm spiritual

Pe lângă nevoia de control, studiile au arătat că un alt imbold pentru a crede în conspiraţii este o nevoie narcisistă de a fi unic. Ideea că noi avem informaţii pe care alţii nu le au traversează toate teoriile conspiraţioniste și le oferă un sentiment de unicitate și putere celor care au „adevărul”. Ești deștept, folosește-ţi mintea, folosește-ţi simţurile! Nu te duce cu turma! Lucrurile nu sunt cum par, uită-te în jur! Nu te mai lăsa păcălit! Știinţa e o scuză ca să fii ţinut jos, privește cu ochii tăi! Toate aceste imbolduri pline de jumătăţi de adevăr apelează mai degrabă la ego decât la raţiune.

Și ce nu fac unii pentru ego! Să crezi în teoria Pământului plat nu este cel mai ușor lucru de făcut. Din punct de vedere social, presupune sihăstrire în comunitatea locală. Preţul plătit pentru că ţi-ai deschis mintea este izolarea. „Mi-a luat patru luni de zile să pot să discut acest subiect. Trebuie să te pregătești să fii făcut nebun. Poţi să le spui oamenilor că ești homosexual sau poţi să le spui că ești creștin, dar nimeni nu e ridiculizat ca unul care crede în Pământul plat”, mărturisește unul dintre adepţi.

Recompensa este solitudinea în compania adevărului suprem, care oglindește înapoi spre om capacitatea extraordinară de a ajunge să fii unul dintre „cei aleși”.

Iar pentru unii dintre adepţii teoriei Pământului plat nu este vorba doar de a fi în centrul atenţiei, ci de a fi din nou în centrul cosmosului. Ce li se oglindește lor înapoi în solitudinea acestui adevăr nu este nimic altceva decât chipul lui Dumnezeu. Teoria Pământului rotund, învârtindu-se stingher într-o galaxie de dimensiuni necunoscute, într-un univers în expansiune, „pentru mine este o problemă enormă”, spune Jeran Campanella, unul dintre liderii mișcării. „Noi suntem creaţi individual. Acesta este un loc creat, nu este un accident, o explozie în spaţiu, o aglomerare de molecule. Tu și eu suntem speciali.” Noţiunea că spaţiul este infinit și că nu există niciun Creator îi face pe oameni să fie foarte nefericiţi azi. „Cum să trăiască oamenii așa? Sunt complet nefericiţi”, se întreabă un alt adept. De când a descoperit această teorie „este ca și când Dumnezeu mă bate pe umăr și îmi spune că merit asta”.

Cu cât imaginea despre Dumnezeu dispare din mentalul colectiv, cu atât vor fi unii care vor căuta să o reintroducă prin tot felul de metode extreme.

Ciudat, chiar și pentru creștinii de azi care au reușit să accepte dovezile unui Pământ rotund și să creadă în continuare în existenţa Creatorului său! Însă, dacă privim istoria, nu ar trebui să ne mirăm chiar așa de tare. Extremele se atrag. După marea beznă din Evul Mediu a venit marele Iluminism. După nazism și comunism a venit un capitalism lipsit de orice limite și care se vede că va fi urmat de un naţionalism pe măsură. Ca oameni, nu prea ne descurcăm să ţinem lucrurile în echilibru, ci mai degrabă suntem experţi în excese. Poate că nu e întâmplător că geocentrismul la care biserica creștină a renunţat își face apariţia într-un context de progres economic, social și tehnologic, în care instituţiile bisericii și-au cam pierdut relevanţa recunoscută odinioară în societăţile dezvoltate, iar însăși credinţa trece printr-un proces de privatizare, în sensul de retragere între limitele vieţii private. Cu cât imaginea despre Dumnezeu dispare din mentalul colectiv, cu atât vor fi unii care vor căuta să o reintroducă prin tot felul de metode extreme.

Conspiraţiile care atrag conspiraţii

Teoriile conspiraţioniste funcţionează ca un bulgăre de zăpadă, odată ce îi dai drumul la vale, nu știi ce monstruozitate obţii la final. Sau, după cum explică Jan-Willem van Prooijen, psiholog la Universitatea din Amsterdam, „cel mai bun predictor pentru a crede într-o teorie a conspiraţiei este să crezi deja în alta. Odată ce deja crezi ferm într-una specifică, ușa e deschisă pentru multe altele.”

Fiecare lucru a început să aibă puţin mai mult sens. Oricum eram pregătiţi să primim această idee, pentru că ajunseserăm deja la concluzia că suntem minţiţi în privinţa multor altor lucruri. Așa că e doar logic să ne mintă și în privinţa asta”, explică un tânăr aflat la una dintre convenţiile organizate în SUA. El a început cu YouTube-ul, mergând de la un videoclip conspiraţionist la altul prin recomandările automate ale site-ului. Când a ajuns la teoriile despre Pământul plat deja credea că aselenizarea a fost trucată, că atacurile de la 11 septembrie au fost o lovitură din interior etc.

Conspiraţiile se clădesc unele în spatele celorlalte, iar împreună oferă o altă lentilă prin care să vezi lumea, cu informaţii noi despre evenimente care nu sunt procesate conform cu dovezile știinţifice reale, ci în funcţie de cât de compatibile sunt cu convingerile anterioare. Ceea ce dă o importanţă aparte teoriei Pământului plat este amploarea ei, faptul că servește drept o umbrelă care poate acoperi o multitudine de alte conspiraţii. Este „mama conspiraţiilor”, cea care oferă o alternativă la viziunea pe care o avem despre lume în general.

Expunerea la teorii ale conspiraţiei scade comportamentul prosocial și acceptarea informaţiilor știinţifice.

Desigur, educaţia joacă un rol aici, însă nu este o condiţie suficientă. Studiile au arătat că simpla expunere la teorii conspiraţioniste antiguvernamentale îi face pe oameni să fie mai puţin înclinaţi să meargă la vot, faţă de cei care au fost expuși la informaţii ce combăteau teorii ale conspiraţiei. De asemenea, într-un mediu controlat, s-a descoperit că oamenii care citesc materiale conspiraţioniste despre încălzirea globală, faţă de cei care citesc materiale anticonspiraţioniste, dar și faţă de cei care nu citesc niciun fel de material, s-au arătat mai puţin dispuși să întreprindă acţiuni care să le reducă amprenta de carbon. Per total, „expunerea la teorii ale conspiraţiei (despre încălzirea globală) scade comportamentul prosocial și acceptarea informaţiilor știinţifice”, a arătat un studiu similar.

Un alt studiu, care a analizat cum se răspândesc teoriile conspiraţioniste online, a ajuns la concluzia, nicidecum nouă, că astăzi trăim în bule separate, într-o bulă sunt cei care partajează știri știinţifice și în alta sunt cei care partajează știri false și conspiraţii, iar cele două bule nu se suprapun niciodată. Trăim în lumi separate, în comunităţi „omogene și polarizate”, este concluzia studiului. Aceasta este lumea în care trăim azi, a internetului și a reţelelor de socializare care au ca efect direct conglomerarea anumitor tipuri de oameni în bule separate, deschise doar spre informaţiile care le pot reîntări convingerile.

Pericolul este că, departe de internet, în lumea reală, bulele se sparg, iar oamenii sunt obligaţi să trăiască (și, de dorit, să prospere) într-o singură societate civilizată și tolerantă. Or asta nu se poate fără un consens fundamental asupra spaţiului în care coabităm, asupra lumii însăși. Consecinţele a ceea ce decidem să facem cu societatea noastră ne afectează pe toţi. Dacă nu ne mai putem înţelege nici asupra unor evidenţe de bază, lucruri care nici nu ar trebui să aibă vreun sâmbure de controversă, atunci vom avea probleme tot mai mari în a lua decizii despre cine și cum vrem să ne guverneze și cum vrem să arate viaţa noastră.

Citiţi și a doua parte a analizei ST pe acest subiect: Ce spune Biblia despre teoria pământului plat