Etichetă: erori logice

În practică, oamenii se acuză des de comiterea unor sofisme și de multe ori acuzaţia este falsă. O asemenea acuzaţie poate fi lansată de cineva care nu înţelege bine ce sunt și cum funcţionează erorile de gândire sau de o persoană manipulatoare, care profită tocmai de ignoranţa persoanelor din prima categorie.

Faptul că suntem înzestraţi cu capacitatea de a anticipa (cel puţin unele dintre) rezultatele activităţilor noastre este fără îndoială o binecuvântare. Putem anticipa însă și evenimente puţin sau deloc probabile, din teamă sau precauţie exagerată, ceea ce ne împinge în braţele unei erori de argumentare comune, cea a pantei alunecoase.

Un articol din The New Yorker[1] ne explică de ce nu ne schimbăm convingerile, nici chiar în faţa evidenţelor contrare.

Argumentul circular descrie preluarea ca argument a unei părţi din teză care nu este încă acceptată, ci ea însăși trebuie argumentată.

Falsa dilemă este eroarea de argumentare ce constă în formularea forţată a unei probleme ca și cum ar avea doar două căi de rezolvare, eventual opuse, când, de fapt, ar exista mai multe, chiar simultane, iar opoziţia celor două căi enunţate ar fi și ea falsă.

În viaţa de zi cu zi apelăm adesea la simpla repetare a ceea ce s-a mai zis sau s-a mai făcut. Însă nu tot ceea ce este vechi este autentic sau corect. Atunci când ne raportăm la tradiţie cu încrederea totală că modul în care s-a înţeles și s-a acţionat în trecut este de la...

În viaţa cotidiană ne bazăm, că vrem, că nu vrem, pe acţiunile sau informaţiile furnizate de experţi sau specialiști. Cu toate acestea, nicio autoritate nu merită încredere oarbă. Atunci când luăm de bun cuvântul cuiva doar fiindcă acel cineva este o autoritate, facem greșeala logică numită „apel la autoritate”.