Sistemul finlandez de învăţământ, cotat deja drept cel mai performant din lume, a demarat un program de reformă profundă. La finalizarea acestuia, planificată pentru anul 2020, programa școlară nu va mai cuprinde niciuna dintre materiile clasice.

E greu să reziști ispitei de a compara sistemul de învăţământ finlandez cu sistemul românesc, cu atât mai mult cu cât sistemul românesc pare să funcţioneze tot mai prost chiar și în comparaţie cu sine însuși. Spre consolare însă, sistemul finlandez poate cu greu să fie comparat cu orice alt sistem de stat din lume, iar după finalizarea reformei pe care au gândit-o responsabilii finlandezi de învăţământ, acesta va fi construit după un calapod complet nou și diferit de tot ce există la ora actuală.

Potrivit reformei, elevii finlandezi nu vor mai studia materii, ci subiecte (teme). Nu vor mai avea ore de matematică, fizică, finlandeză, limbi străine, geografie, ci vor aborda integrat lecţii din toate materiile atunci când vor învăţa la clasă despre un subiect anume. De pildă, un curs despre Uniunea Europeană va cuprinde informaţii de istorie, geografie, economie și limbi străine. Un curs vocaţional, urmat la o clasă care pune accentul pe formarea practică, așa cum ar fi cursul de ospătărie, va învăţa elevii matematică, tehnici de comunicare, dar și limbi străine.

Ce se va întâmpla cu profesorii formaţi în întreaga lor carieră după sistemul vechi și specializaţi în materii separate? Ei bine, autorităţile s-au gândit la un sistem de stimulare a colaborării interdisciplinare, care să reunească profesori de diferite materii în pregătirea elevilor pe o anumită temă, oferind subvenţii guvernamentale pentru cadrele didactice care se implică astfel. Modificările efective asupra curriculei ar urma să intre în vigoare începând cu august 2016.

Educaţie pentru viaţă, nu pentru note

„Ceea ce ne trebuie în acest moment“, motiva Pasi Silander, director pentru dezvoltarea capitalei Finlandei, „este un nou tip de educaţie, care să pregătească oamenii pentru viaţa profesională. (…) Trebuie să facem schimbările educaţionale care sunt necesare pentru industrie și societatea modernă.“

Un interviu oferit în urmă cu un an publicaţiei The Atlantic de Krista Kiuru, ministrul finlandez pentru Educaţie și Știinţă, dezvăluia filosofia care stă la baza sistemului finlandez și care îi permite să fie atât de diferit.

„Copiii nu au nevoie doar de o educaţie intelectuală. Ei au nevoie de mult mai mult. Școlile ar trebui să fie locuri în care învăţăm sensul vieţii; în care copiii învaţă că este nevoie de ei; în care pot învăţa deprinderile necesare vieţii în comunitate. Ne place să credem că școala este totodată importantă pentru dezvoltarea unei imagini de sine sănătoase, a sensibilităţii pentru sentimentele altor oameni… și pentru conștientizarea faptului că e important să ne pese de ceilalţi. Cu siguranţă, dorim să încorporăm toate aceste lucruri în educaţie“, a spus ministrul.

Dacă aceste obiective par utopice, o privire în societatea finlandeză ajută. Capacitatea de comunicare a finlandezilor este proverbială, ei fiind recunoscuţi ca ascultători desăvârșiţi, deși unii le reproșează că sunt mai degrabă reactivi, preferând să nu iniţieze conversaţii.

Ce e în spate

Pentru a înţelege particularităţile sistemului de învăţmânt finlandez, este nevoie să îl vedem integrat în specificul societăţii Finlandei. Ţara este cel mai puţin populat stat din Uniunea Europeană, deși este al optulea ca suprafaţă din același areal. Doar 5,4 milioane de oameni locuiesc în Finlanda, cei mai mulţi concentraţi în zona sudică.

Finlanda s-a industrializat târziu, rămânând o ţară predominant agrară până în anii 1950. În prezent, agricultura reprezintă doar 3% din sectoarele de activitate finlandeză, industria cumulând circa 80 de procente. Finlanda este una dintre cele mai bogate state din lume, cu un venit anual mediu de 49.000 de dolari pe cap de locuitor în 2011. Înainte însă de a supraestima impactul bogăţiei, merită menţionat că, în perioada recesiunii economice globale, deși șomajul a crescut în Finlanda, numărul sinuciderilor în ţară nu a cunoscut o creștere semnificativă, așa cum s-a întâmplat în alte state dezvoltate.

Totodată, merită menţionat că, deși se bucură de un statut social superior și comparabil cu acela al unui medic sau al unui avocat, profesorii finlandezi nu câștigă lunar mai mult decât profesorii americani, nu sunt motivaţi prin bonusuri de performanţă și nici nu sunt evaluaţi prin inspecţii după încadrarea în muncă și, cu toate acestea, elevii lor obţin rezultate superioare celor obţinute de elevii americani.

Una dintre cele mai pașnice ţări, la nivel global, Finlanda s-a clasat în repetate rânduri pe locurile fruntașe ale topurilor privind calitatea vieţii. Iar lucrul acesta se datorează și programelor sociale excelent gândite și implementate. De curând, Finlanda a declarat accesul la internet de mare viteză un drept garantat al cetăţenilor. Apoi, o politică aflată în vigoare de ani buni este acea a sprijinirii proaspetelor mămici cu o cutie plină de accesorii pentru bebeluși. Nu întâmplător, cutia conţine și trei cărţi, două pentru părinţi și una pentru cel mic, pentru a sublinia importanţa lecturii pentru educaţie.

Distanţe de mentalitate

Funcţionalitatea sistemului educaţional finlandez este atât de ridicată, încât China și Japonia au început să emuleze diverse aspecte ale acestuia în propriul sistem. Din păcate, românii mai au de așteptat până la adoptarea, pentru început, a unei atitudini de deschidere similară.

Cristian Hatu, membru fondator al Centrului de Evaluare și Analiză Educaţională, declara pentru Digi24 că „noi nu am putea să urmăm acest model. Nu putem da vina doar pe clasa politică. Dezinteres, lipsă de viziune. (…) am constatat pe teren o situaţie interesantă: chiar dacă venim cu soluţii tehnice nemaipomenite, s-a creat o rezistenţă la sistem, la profesori. Nu mai merge cu experienţe, cu reforme, trebuie să vii cu ceva serios. (…) Ideea e să le formezi elevilor abilităţi care să-i ajute să-și schimbe foarte ușor specializarea. Cheia e la profesori.“

Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei, confirma, la rândul său, că „n-am fi pregătiţi de o asemenea schimbare“. Fostul ministru adăuga că „trăim o perioadă în care asemenea căutări sunt în toată lumea. Cred că ar trebui să schimbăm prin lege misiunea școlii și s-o centrăm pe formarea unei personalităţi creative. (…) Eu nu cred că cel care se află acum în școală o să aibă un singur job în viaţa lui.“

Nici finlandezii nu pretind asta, de aceea au luat nenumărate măsuri pentru încurajarea creativităţii elevilor, la care nu vor renunţa odată cu noile schimbări. Copiii finlandezi beneficiază gratuit de grădiniţă de zi și nu sunt înmatriculaţi la școală mai devreme de 7 ani. Școala este, de asemenea, finanţată de stat, iar învăţământul obligatoriu este de 9 clase. În gimnaziu, elevii pot opta pentru studii teoretice sau vocaţionale, putând să își echivaleze oricând studiile dacă vor să le schimbe direcţia, într-o etapă superioară.

Necazuri în Paradis

O cheie negativă de interpretare a motivaţiei care stă la baza reformei educaţiei finlandeze este aceea a calificării elevilor strict pentru piaţa muncii, defavorizându-le astfel dezvoltarea multilaterală și limitând expansiunea gândirii doar la un anumit domeniu concret de activitate. Aici apare controversa.

După ce testele standardizate internaţionale au confirmat de-a lungul anilor performanţele superioare ale elevilor finlandezi în raport cu cele ale elevilor din alte ţări dezvoltate, informaţii mai recente au adus totuși în atenţia publicului un declin al poziţionării Finlandei în topul realizat de organizatorii testului standardizat internaţional PISA.

Poziţia de top a finlandezilor a fost surclasată de asiaticii aflaţi la punctaje semnificative distanţă de scorurile obţinute de elevii finlandezi la aceleași teste. Unii au pus aceste rezultate pe seama efectelor neașteptat negative ale sistemului egalitarian de educaţie finlandeză, în timp ce alţii au spus că ceea ce a defavorizat Finlanda a fost comparaţia cu ţările asiatice mult mai concentrate pe obţinerea de note bune la teste și a căror evaluare n-ar fi fost făcută după o metodologie tocmai corectă.

Din această perspectivă, poziţia României are un avantaj: acela de a putea observa rezultatele experimentului finlandez din confortul propriului status-quo. Dacă rezultatele se vor dovedi incontestabil negative, nu am pierdut nimic. Însă dacă schimările vor genera consecinţe excelente, am face bine să avem oameni suficient de deschiși la minte în poziţiile cu responsabilitate. Altfel, vom fi cu adevărat în pierdere.

DISTRIBUIE: