Carmen Lăiu

După mai bine de un deceniu de război civil, în care au pierit peste 300.000 de civili, Siria este lovită de o nouă criză. Oamenii sapă din nou morminte, pentru adulţi și copii care reușiseră să supravieţuiască războiului.

Ar putea fi ceea ce s-a întâmplat în Turcia „povestea viitorului nostru”? E o întrebare la care trecutul ne ajută să găsim răspunsuri, livrându-ne cifre și istorii prea puţin liniștitoare.

Tăcerea e cea mai rea dintre toate – atât pentru rudele cu lacrimi îngheţate, cât și pentru salvatorii epuizaţi. Câtă vreme se mai aud voci sub dărâmături, câtă vreme un străin e scos viu din mormântul lui și câtă vreme se mai îngână rugăciuni, speranţa încă rămâne vie.

Turcia se confruntă cu „dezastrul secolului” – spun oficialităţile turce –, iar bilanţul cutremurului, care crește de la oră la oră, dezvăluie proporţiile acestuia: peste 16.000 de morţi (în Turcia și în Siria), sute de mii de sinistraţi care își petrec nopţile geroase pe stradă sau în corturi, aproape 6.500 de clădiri distruse sau avariate.

Nașterea lui Iisus oferă sens și speranţă tuturor naraţiunilor despre noi și despre lumea în care trăim. În mănunchiul naraţiunilor care au fost depănate vreodată, ea rămâne „cea mai frumoasă poveste a lumii”. 

Cum ar fi ca medicul să îţi prescrie, ca remediu clinic și terapeutic, o doză de natură – să admiri un nor, să iei masa pe plajă, să îţi îngropi faţa în iarbă?

Pierderea naște durere, dar durerea nu are mărime universală, așadar nu există nici metode de recuperare care să funcţioneze în toate cazurile. Avem însă la îndemână modele explicative ale durerii, studii care demontează miturile despre durere și, mai ales, „un sistem imunitar psihologic” care ne ajută să ne revenim după o experienţă dureroasă.

Cartea scriitorului John Ortberg „Către toate direcţiile... Cum vei ști încotro s-o apuci?” propune ca temă de reflecţie discernerea voii lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră.

Un Dumnezeu care iartă orice păcat, oricât de monstruos, poate fi o pricină de poticnire pentru cei care cred că trebuie să existe niște limite rezonabile ale iertării. Dar este și motiv de speranţă vie pentru cei care se simt prea păcătoși ca să-L mai caute.

Dacă moartea părinţilor este o lovitură sub care „însăși ţesătura vieţii pare să cedeze”, îmbătrânirea părinţilor seamănă cu un hagialâc în care învăţăm să oferim mai mult decât (ne-am deprins să) primim.

Mai mult decât o încercare de a sfida vârsta și neputinţele ei, îmbătrânirea reușită este un proces în care se numără, dincolo de pierderi, beneficiile. Nu doar cele livrate de o genetică bună sau un stil sănătos de viaţă, ci și acelea generate de o perspectivă pozitivă asupra vieţii, chiar și când se apropie de...

Discuţiile despre finanţele în cuplu nu sunt întotdeauna comode, banii regăsindu-se în epicentrul multor conflicte maritale. Alinierea obiectivelor și filosofiei financiare poate reprezenta un proces dificil, care începe cu răspunsul la o întrebare simplă: buget comun sau separat?

Hipervigilenţa și teama sunt reacţiile cele mai comune ale persoanelor care au avut un părinte (sau un alt membru al familiei) afectat de boala Alzheimer. Deși un precedent familial de Alzheimer crește riscul apariţiei bolii, tabloul factorilor de risc se dovedește, la fel ca cel al elementelor de prevenţie, mult mai complex.

Schimbarea obiceiurilor seamănă cu mersul pe frânghie, un exerciţiu în care echilibrul este mereu fragil, dar schimbările mici sunt cele care pavează drumul spre rezultatele cu adevărat notabile.

Apetitul lingvistic al copilului trebuie stimulat de la vârste mici, spun specialiștii, evidenţiind că beneficiile pe care le culege copilul bilingv se extind dincolo de sfera lingvisticii.

Descriind destrămarea mariajului ei după nașterea copiilor, jurnalista Nora Ephron scrie că un copil este o grenadă pentru relaţia de cuplu; după explozie, când praful se așază, „relaţia este altfel. Nu neapărat mai bună; nu neapărat mai rea; doar altfel”[1]. 

„Nu-i așa că sunt încă om dacă mi-e frică?” Întrebarea unui cunoscut personaj fictiv poate fi punctul de plecare al reflecţiei asupra modului în care (învăţăm să) trăim cu temerile noastre. 

„Inflaţia apare atunci când oamenii încep să vorbească despre inflaţie”, spune un citat celebru, remarcând trecerea de la o noţiune abstractă la o realitate palpabilă. Chiar dacă, din postura de consumatori, nu putem controla ascensiunea preţurilor, există soluţii mai simple ori mai dificile pentru a ne proteja de efectele inflaţiei.

Într-o cultură care apreciază povestea, oamenii sunt mai deschiși la mărturia creștină decât la alte forme de dialog religios. Pe de altă parte, împărtășirea poveștii convertirii ar putea consolida curajul creștinilor care ocolesc conversaţiile spirituale și care nu sunt deloc o excepţie – 42% dintre creștini cred că „este înfricoșător să împărtășești unui necredincios [informaţii...

O dimineaţă care începe cu căutarea frenetică a cheilor sau a telefonului nu dă cel mai relaxat ton unei zile, dar specialiștii spun că beneficiile pe care ni le oferă o casă ordonată trec dincolo de reducerea nivelului de stres cotidian.

Multe cupluri realizează abia după divorţ cât de piperat este preţul plătit pentru eșecul de a ajunge la un numitor comun, dar câteva reușesc să găsească drumul uitat spre inima partenerului și să-și refacă relaţia.