Întotdeauna am admirat oamenii care știu cum să aibă grijă de plante. Îmi amintesc că mama mi-a cumpărat un cactus în copilărie, după ce am implorat-o să îmi ia o plantă de ghiveci. Eram fascinată de ideea că voi investi timp și energie în cactusul meu, iubindu-l, udându-l și așteptând să înflorească. Cât de greu ar fi putut fi? Până la urmă, din câte știam eu, cactușii ar fi trebuit să se numere printre plantele cel mai ușor de îngrijit.
Din nefericire, speranţele mele de a păstra acest cactus în viaţă s-au spulberat curând, deoarece l-am lăsat pe pervazul ferestrei fără să-l ud timp de mai multe luni. Nu a fost atât de surprinzător, așadar, faptul că s-a zbârcit și a murit. Îmi amintesc că am fost tristă, dar mama nu a fost deloc șocată. Neglijasem să ud cactusul, să îl fertilizez și să îl mut la soare atunci când a fost nevoie. Acum am în biroul meu mai multe plante care înfrumuseţează locul, dar toate sunt artificiale. Deși arată uimitor, știu că nimic nu poate înlocui sentimentul de realizare pe care îl ai atunci când o plantă înflorește datorită îngrijirii tale.
Creșterea care ne ajută să înflorim în toate compartimentele vieţii
Cu toţii ne dorim să fim parte din creșterea unei plante, a unui proiect sau a unei persoane – să vedem cum înflorește ceva aflat în grija noastră. Poate că este vorba de creșterea unei relaţii sau de una profesională, mintală sau chiar fizică. Adesea ne concentrăm totuși atât de mult pe creștere în aceste aspecte ale vieţii noastre, încât uităm de creșterea spirituală. Adevărul este însă că, atâta timp cât ne concentrăm pe creșterea spirituală, ne dezvoltăm în același timp în multe din celelalte segmente ale vieţii.
Imaginează-ţi că această lume este o pepinieră, iar noi toţi, niște plante. Relaţia noastră cu ceilalţi – cu familia, prietenii și colegii de muncă – ne ajută să creștem. Fiecare relaţie începe ca o sămânţă și, pe măsură ce ne cunoaștem, relaţia se consolidează. Uneori chiar preluăm ceva din „ciudăţeniile” sau manierele celuilalt. Cu o îngrijire adecvată, ne trezim crescând împreună și devenind niște plante frumoase.
Acesta este modul în care funcţionează relaţia cu Dumnezeu. Cu cât petrecem mai mult timp cu El, cu atât mai mult Îi oglindim caracterul și devenim asemenea Lui. Îmi imaginez că, pe măsură ce devenim mai apropiaţi de Dumnezeu, El trebuie să simtă un sentiment de împlinire când ne vede înflorind sub îngrijirea Sa. Unii dintre cei care citiţi aceste rânduri poate că abia aţi început (sau vă gândiţi să începeţi) călătoria cu Dumnezeu și sunteţi ca niște mici răsaduri, gata să răzbiţi la lumină. Alţii sunt pe acest drum cu Dumnezeu de ceva vreme și încep să înflorească. Este important să vă amintiţi cu toţii că nu contează unde vă aflaţi în comparaţie cu ceilalţi. Creșterea spirituală este o călătorie personală și va arăta diferit la fiecare dintre noi.
Creșterea este imposibilă fără udarea pământului
Ce înseamnă să crești din punct de vedere spiritual? Convingerea mea este că a crește spiritual înseamnă a deveni mai asemănător cu Iisus. Atunci când plantăm o sămânţă, nu o îngropăm în pământ și plecăm, așteptând ca ea să crească de la sine. Trebuie să ne luăm timp să udăm mica sămânţă, astfel încât să primească nutrienţii esenţiali de care are nevoie pentru a se transforma într-o plantă sănătoasă. Atunci când ne facem timp să învăţăm mai multe despre Iisus prin rugăciune și prin citirea Bibliei, obţinem nutrienţii de care avem nevoie pentru a crește spiritual.
Creșterea începe cu recunoașterea nevoii noastre de schimbare – nu doar o schimbare de decor, ci o transformare a vieţii.
Iisus ne poate ajuta să ne vedem pe noi înșine cu alţi ochi. S-ar putea să realizăm că anumite aspecte ale comportamentului sau ale stilului de viaţă, precum și anumite gânduri trebuie să fie modificate.
Iisus a fost exemplul nostru perfect. El ne-a arătat cum trebuie să fie omul așa cum a fost el creat de Dumnezeu. Iisus a trăit o viaţă desăvârșită, în ciuda faptului că S-a confruntat cu aceleași provocări ca și noi. Legătura Lui cu Tatăl a fost neîntreruptă, învăţându-ne astfel cât de important este să facem la fel. Avem nevoie să călcăm pe urmele Lui, păstrând legătura cu cerul, pentru a trăi într-un mod diferit de cel cu care ne-am obișnuit.
În timpul iernii este ceva obișnuit ca plantele să își piardă frunzele. Acest lucru le permite să consume mai puţină energie, să păstreze umiditatea și să lase vânturile aspre să sufle printre ramurile lor, punând mai puţină presiune asupra plantei. Căderea frunzelor lasă loc pentru creșterea noilor frunze. În același mod, atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu, începem să lepădăm vechile noastre obiceiuri, valori și stil de viaţă familiar, pentru a face loc unei vieţi modelate de El (Ioan 15:5-8). Creșterea autentică este un proces, iar dacă, pe măsură ce acceptăm nevoia noastră de Dumnezeu, nu vedem schimbări imediate sau de anvergură, nu trebuie să ne descurajăm.
Dumnezeu nu încetează să ne iubească și atunci când nu reușim să facem lucrurile așa cum trebuie.
Avem nevoie să ne concentrăm asupra procesului de creștere spirituală, conștienţi de faptul că Dumnezeu nu încetează să ne iubească și atunci când nu reușim să facem lucrurile așa cum trebuie. Dacă ne recunoaștem greșelile și le mărturisim, vom primi iertare (1 Ioan 1:9). Chiar și pașii greșiţi și lipsurile noastre pot deveni oportunităţi de creștere. Plantele au nevoie de apă, fertilizare și lumină solară pentru a crește, așadar aș dori să sugerez câteva elemente-cheie de care avem nevoie pentru a facilita creșterea în timpul călătoriei cu Dumnezeu.
Rugăciunea (Coloseni 4:2)
Așa cum relaţiile umane nu pot supravieţui fără comunicare, nici relaţia cu Dumnezeu nu se poate dezvolta dacă nu vorbim cu El. Rugăciunea reprezintă cel mai bun mod de a vorbi cu Dumnezeu. Atunci când ne concentrăm asupra lucrurilor bune pe care le-a făcut Iisus pentru noi ca răspuns la rugăciune, vom avea mai multă încredere să aducem înaintea Lui planurile și deciziile noastre, știind că El va avea grijă de noi.
Meditaţia biblică (Psalmul 119:105-107)
Biblia este ghidul suprem la care apelăm pentru a putea naviga prin viaţă. Dacă o citim și medităm la învăţăturile ei, înţelegem mai bine cine este Iisus și cum vrea să ne schimbe viaţa.
Comunitatea (Evrei 10:23-25)
Un alt aspect important al călătoriei spirituale este găsirea mediului potrivit pentru a crește. Iisus Și-a pus credinţa la lucru predicând și slujind oamenilor. Când petrecem timp cu alţi ucenici ai Lui, ne întărim relaţia cu ei, dar și relaţia noastră cu Iisus (Evrei 10:24,25).
Cum știm dacă creștem în direcţia corectă? Prezenţa lui Dumnezeu se va manifesta în viaţa noastră prin dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, generozitate, credinţă, blândeţe și înfrânare (Galateni 5:22-23). Pe măsură ce vom înflori, ceilalţi se vor opri să ne privească și, văzând caracterul lui Dumnezeu reflectat în viaţa noastră, vor înţelege mai bine cine este El și cum poate lucra și în viaţa lor.
Creșterea în Iisus nu se termină în timpul vieţii noastre. Dumnezeu este Grădinarul și El lucrează în mod constant în vieţile noastre, tăind ramurile, îndepărtând frunzele moarte și modelându-ne pentru a-I semăna cât mai mult. Cu cât ne consolidăm relaţia cu Dumnezeu, cu atât ne apropiem mai mult de un caracter ca al Lui. Ești pregătit să crești? Dacă vrei să experimentezi puterea transformatoare a lui Dumnezeu în viaţa ta, vreau să te încurajez să fii deschis la invitaţia lui Iisus: „Veniţi de vedeţi” (Ioan 1:39).
O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
