Pastorul unei megabiserici charismatice împărtășește viziunea papei Francisc

410

O delegaţie americană formată din 15 pastori protestanţi și mormoni a vizitat, în urmă cu câteva zile Vaticanul. Între acești pastori s-a numărat și Joel Osteen, o figură controversată a lumii evanghelice americane.

Osteen păstorește o megabiserică cu zeci de mii de membri. Duminică de duminică, aproape 50.000 de persoane se adună să îl audă predicând pe vorbitorul care a fost încadrat de unii teologi ca un predicator al evangheliei prosperităţii, și discreditat din pricina aceasta.

Din acest motiv, întâlnirea cu papa la care a participat și Osteen a luat, în presa americană cel puţin, alura unei întâlniri profetice, în care protestantismul întinde o mână prea prietenoasă catolicismului. La întrevederea organizată de Fellowship, asociaţia americană care organizează evenimentul naţional și anual Mic Dejun cu Rugăciune, au mai participat și  senatorul statului american Utah, Mike Lee, membru în Biserica Sfinţilor din Ultimele Zile (Biserica Mormonă); Gayle Beebe, preşedintele Westmont College din California, și Francis Rooney, fost ambasador al SUA la Vatican.

Ecumenismul costă

Criticile au fost alimentate și de declaraţiile pozitive pe care Osteen le-a făcut posteveniment.

https://www.youtube.com/watch?v=j65tSPJZutQ

Invitaţia a venit din partea Vaticanului, care a anunţat că este interesat să afle dacă „putem găsi un teren comun, în care să putem reflecta viaţa și lucrarea lui Iisus, astfel încât mai mulţi oameni decât până acum să poată experimenta bucuria credinţei creștine”. În răspuns la invitaţie, Joel Osteen a declarat că „s-a simţit onorat și foarte smerit” de această invitaţie. „A fost uimitor”, a mai spus pastorul, subliniind că „este atât de multă istorie acolo [la Vatican]…, încât simţi acel respect și acea reverenţă faţă de Dumnezeu.”

Pastorul a fost criticat pentru atitudinea lui ecumenică, văzută ca o diluare a mesajului protestant. Însă Osteen a răspuns criticilor, clarificând că nu are nicio problemă cu diferenţele teologice dintre creștini, însă acestea trebuie tratate cu grijă și cu respect. „Nu e nimic rău cu faptul că există culte, dar hai să nu lăsăm asta să ne despartă”, a spus pastorul.

„M-am dus acolo pentru a sprijini unitatea”

El declarase anterior, într-un interviu pentru o televiziune americană, că admiră „faptul că papa încearcă să mărească, nu să micșoreze biserica. Nu îi forţează pe oameni, ci face ca biserica să devină mai primitoare. Lucrul acesta rezonează cu mine.”

„M-am dus acolo pentru a sprijini în mod expres unitatea şi să-i transmit papei că pastorii americani sprijină ceea ce el face”, a mai spus Osteen. Papa le-a cerut în schimb delegaţilor să se roage pentru el.

Același apel îl lansase și în urmă cu câteva luni, în cadrul întâlnirii catolicilor charismatici din Statele Unite, care a fost coordonată de Kenneth Copeland. Și o nouă accentuare a unităţii a fost vizibilă și în cadrul întâlnirii papei cu patriarhul ortodox Bartolomeu.

La aproape o mie de ani de la Marea Schismă din 1.054, cei doi au semnat o Declaraţie comună pentru avansarea dialogului bilateral.

Însă eforturile papei pentru ecumenism depășesc graniţele creștinismului. Recent, el a militat pentru cooperare între creștini și musulmani, aflaţi în tensiuni teribile în Orientul Mijlociu.

Într-un discurs susţinut luni pe Esplanada Moscheilor din Ierusalim, un alt punct de pe traseul vizitei în Orientul Mijlociu, papa Francisc le-a cerut musulmanilor, creştinilor şi evreilor „să colaboreze pentru dreptate şi pace”.

Esplanada Moscheilor, pe care musulmanii o numesc „Sanctuarul Nobil”, şi evreii, „Muntele Templului”, este locul sfânt al islamului, dar şi al iudaismului.

Ce s-a schimbat?

Revenind însă la întâlnirea lui Osteen cu papa, chestiunea unităţii capătă proporţii profetice în măsura în care pastorul american este reprezentativ pentru o anumită ramură a creștinismului din SUA. Este totuși util să ne reamintim câteva caracteristici ale bisericii pe care o păstorește Osteen, pentru a avea o dimensiune cât mai obiectivă a situaţiei.

Lakewood Church a înflorit sub conducerea lui Osteen, crescând de cinci ori ca număr de membri faţă de perioada în care pastor acolo era tatăl predicatorului, John Osteen. Biserica este una nedominaţională, de orientare charismatică și a făcut deseori obiectul criticilor din motive care ţin de teologia pe care o practică.

Lui Osteen i s-a reproșat adesea faptul că predică o variantă prea „light” a religiei creștine, similară unui program de coaching cu inserţii spirituale. Nimic despre păcat, nimic despre căinţă, ceea ce diluează semnificativ identitatea creștină a acelei biserici, spun criticii ei. În plus, biserica a evitat inserarea de simboluri creștine în arhitectura ei (de altfel rezultată în urma adaptării unui fost depozit).

În aceste condiţii, am putea spune că biserica pe care o reprezintă Osteen nu a renunţat la nimic din ceea ce este ea atunci când pastorul s-a întâlnit cu papa, fiindcă Lakewood este oricum o biserică foarte deschisă și ecumenică prin natura ei. Pe de altă parte, charismaticii (cum sunt cei care frecventează megabiserica lui Osteen) sunt cultul cu cea mai rapidă creștere în Statele Unite, ceea ce justifică transformarea popularităţii în rândul membrilor lui într-un obiectiv strategic pentru papă.

Ce semnificaţie va avea asta pentru viitor, rămâne de văzut. Ce este limpede este însă faptul că papa și-a propus să facă un scop din ecumenism și că această întâlnire nu va fi, cu siguranţă, ultima de acest fel.