Obstacolele de natură raţională/logică din calea creștinismului sunt tot mai răspândite. Începând cu 2001, când a debutat mișcarea Noul Ateism, au apărut o mulţime de cărţi și de materiale care consideră credinţa creștină nu numai ilogică, dar chiar periculoasă. Potrivit pastorului canadian Stephen J. Bedard, este nevoie ca liderii creștini să transmită clar mesajul că există răspunsuri la aceste atacuri, creștinismul „nu este o credinţă oarbă… Nu trebuie să demonstrăm despre creștinism că este absolut adevărat, dar trebuie să demonstrăm că este ceva raţional.” Credinţa creștină rămâne un salt, dar este un salt în lumină, nu unul în întuneric.
Ca apărare în faţa opoziţiei din partea criticilor, apologeţii clarifică rolul disciplinei pe care o practică, subliniind că ea nu este un scop în sine, ci o manieră de a crea, prin argumentare și îndepărtare a prejudecăţilor, un culoar liber pentru ca scepticul să poată înţelege care este valoarea sacrificiului Fiului lui Dumnezeu. Este, de altfel, un mandat biblic al oricărui creștin: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe și teamă”( 1 Petru 3:15).
La întrebarea de ce avem nevoie de apologetică, William Lane Craig, reputat apologet și teolog american, oferă un răspuns cuprinzător, în 3 puncte: pentru a influenţa cultura contemporană, pentru credincioșii din biserici și pentru necredincioși.
1. Scopul demersurilor apologetice este larg, nefiind doar acela de a apăra creștinismul de critici, ci în primul rând apologeţii trebuie să influenţeze cultura contemporană. Cu unelte apologetice, ei vor transmite Evanghelia într-o aşa manieră încât să fie auzită eficient în cultura occidentală, o cultură care este într-un mod profund postcreștină. „Este scopul mai larg al apologeticii creștine acela să contribuie la creerea și susţinerea unui mediu cultural în care Evanghelia să poată fi auzită ca o opţiune viabilă din punct de vedere intelectual pentru oamenii cu preocupări intelectuale. (…) Nu trebuie să ne retragem în dulapurile intelectuale ale culturii izolaţionismului”, susţine Craig.
2. Din avantajele pe care apologetica le are pentru membrii bisericii, Craig subliniază impactul pe care aceasta l-ar avea pentru tineri. Aceștia au nevoie de dovezi pentru ceea ce cred, pentru că sunt expuși zilnic scepticismului și relativismului. „Dacă părinţii nu sunt implicaţi intelectual în materie de credinţă și nu au argumente valide pentru teismul creștin și răspunsuri bune pentru întrebările copiilor lor, atunci suntem într-un pericol real de a ne pierde tinerii. Nu mai este suficient să îi învăţăm pe copii doar povestiri biblice; ei au nevoie de doctrină și apologetică.”
3. În ultimul rând, apologetica pregătește terenul pentru ca necredinciosul să audă mesajul Evangheliei. A fost ridicată obiecţia că, prin intermediul argumentelor raţionale/logice/știinţifice, este atinsă doar o anumită pătură din societate, un grup destul de restrâns, şi că aceasta e o dovadă de ineficienţă a apologeticii. Craig însă susţine că, deși este restrânsă, această pătură este foarte influentă. Și dă exemplul lui C.S. Lewis. „Gândiţi-vă la impactul pe care continuă să îl aibă convertirea unui singur om! Am descoperit că oamenii care rezonează cel mai mult cu activitatea mea apologetică tind să fie ingineri, oameni din medicină și avocaţi. Aceștia sunt unii dintre cei mai influenţi în privinţa modelării culturii de astăzi. Așa că atingerea unei minorităţi va rezulta într-un seceriș mare pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Ca un misionar chemat să ajungă la niște categorii de oameni necunoscute, apologetul creștin este însărcinat să influenţeze acea minoritate care va răspunde la argumente raţionale și la dovezi.”
Când este prezentată persuasiv și combinată sensibil cu prezentarea Evangheliei, apologetica poate fi o unealtă valoroasă de transmitere a mesajului creștin unei lumi sceptice. Secole de-a rândul, Europa a trimis misionari care să cutreiere pământul de la un capăt la altul pentru a duce mesajul creștin. Astăzi cetăţenii Europei trăiesc pe un continent postcreștin, iar acest mesaj pierdut trebuie să ajungă din nou în atenţia acestora. Apologetica creștină, folosită înţelept, poate fi una dintre căile prin care creștinismul poate supravieţui pe bătrânul continent.
