Revista

În cele mai grele momente ale vieţii, Franz Hasel s-a rugat: „Doamne, dacă voi fi atacat, nu voi avea niciun mijloc de apărare. Va trebui să mă încred în Tine. Viaţa mea e în mâinile Tale.“

În 2018, schimbările vizibile în lumea religioasă au fost predominant consecinţe ale reordonării unor piese mozaicate aflate mai demult în malaxorul de evenimente. Actorii principali au rămas aceeași, iar configuraţia lumii religioase, vizibilă în coordonatele ierarhizate mai jos, s-a schimbat poate cel mult în ideea îngroșării conturului unor tendinţe care erau deja vizibile.

Pe vremuri, pentru a preveni intoxicaţia cu gaz metan, minerii care coborau în mină luau cu ei un canar într-o colivie. Micuţ și fragil, acesta murea la cea mai ușoară creștere a nivelului de metan din aer, iar pentru mineri era un semnal suficient că trebuie să părăsească mina.

„Ceea ce faceţi acum, chiar în acest moment, vă ucide. Mai mult decât mașinile sau internetul. (...) «Tehnologia» la care apelăm cel mai des este statul jos. În zilele noastre, oamenii stau așezaţi 9,3 ore pe zi, mai mult decât dorm – 7,7 ore. Astfel, a sta jos a devenit fumatul generaţiei noastre.”

Momentele în care rugăciunile îndreptate spre cer nu primesc răspuns pot transforma credinţa în neîncredere și speranţa în scepticism. Cu toate acestea, Dumnezeu poate interveni în momente neprevăzute, oferind răspunsuri neașteptate – așa cum s-a întâmplat în viaţa lui Zaharia.

Constantin a semnat Edictul de la Milan, marcând simbolic finalul persecuţiei lui Diocleţian și definind politica religioasă a lui Constantin.

Gândirea critică nu este un panaceu, deși se dovedește foarte utilă în gestionarea, clarificarea și/sau soluţionarea unor probleme de alegere, a unor dispute de idei și convingeri, a unor impasuri decizionale care ne preocupă.

Istoria nu arată ca în filmele de la Hollywood. Oricât de truistică ar putea suna afirmaţia, ea încă este o surpriză, cel puţin parţială, pentru mulţi, care își imaginează că, deși istoria nu e chiar ca în filme, e totuși destul de aproape de reprezentările dramatice.

În Antichitate erau folosite ritualuri pentru purificarea spiritului și a corpului. Odată cu avansarea tehnologiei și rafinarea tehnicilor de marketing din ultimele decenii, conceptul purificării a reînviat sub forma „detoxifierii”, care capitalizează temerile oamenilor legate de poluare, alimentaţie nesănătoasă și stil de viaţă sedentar.

„Aș fi încântat să știu că Dumnezeu există!”[1] Această afirmaţie, pe care mulţi și-au amintit-o recent, nu îi aparţine vreunui filosof, ci unui sportiv – Rafael Nadal, câștigătorul din 2017 al turneului de tenis US Open.

„Dacă îţi tai braţul, soţul tău te va primi înapoi?“ „Soţul meu mă iubește foarte mult.“ Așa că a început să taie. „Nu aveam nicio alternativă“.

La 20 de ani absolveam Seminarul Teologic Ortodox din Tulcea. Mă consideram talentat, eram convins de mine și îmi trasasem destul de clar drumul pe care credeam că-l voi urma în viaţă. Aveam toate răspunsurile. Sau poate nu-mi pusesem suficiente întrebări.

Iertarea se află în centrul procesului de vindecare, deoarece iertarea favorizează noi începuturi – atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel iertat.

Atât experienţa personală, cât și numeroase studii confirmă că prieteniile autentice sunt o sursă esenţială de echilibru și stare de bine, iar cultivarea lor contribuie semnificativ la sănătatea noastră fizică și emoţională.

Zahărul. Aproape oricine i-a simţit gustul cu mult înainte de a putea memora senzaţia de satisfacţie care electrizează cu delicateţe corpul, începând cu o zonă modestă din spatele gurii.

„Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: «Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul.” (Romani 12:19)

Nimeni nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, însă Acela care L-a cunoscut dinainte să se nască pe acest pământ ne-a învăţat pe toţi să I ne adresăm prin rugăciune.

Acea fatidică zi de 1 iunie 1660 nu era prima când Mary Dyer făcea drumul spre spânzurătoare. Data anterioară scăpase de moarte ca prin urechile acului.

Dumitru Borţun este unul dintre cei mai apreciaţi specialiști români în comunicare și relaţii publice, un autor prolific și comentator avizat al vieţii publice. Dumnezeu a fisurat cu răbdare edificiul ateismului moștenit din familie și fortificat de anii de educaţie controlată de regimul comunist.

„Niciun om nu poate fi numit neprietenos dacă Îl are pe Dumnezeu și are compania cărţilor bune.” (Elizabeth Barrett Browning, poetă britanică)

O carte de 516 pagini, scrisă în latină, în mai puţin de un an, de un francez de 26 de ani. Publicată în Elveţia și dedicată regelui său francez, de care fugea. Este vorba despre cea mai semnificativă lucrare teologică a Reformei.