Coreea de Sud urmează să aibă cea mai scăzută rată a fertilităţii din lume, care va atinge doar jumătatea ratei de înlocuire a populaţiei, a anunţat recent comisia prezidenţială pentru problemele demografice. La câteva decenii după ce autorităţile lansau, în cadrul unui program de descurajare a nașterilor, sloganul: „Nu poţi evita să ajungi un cerșetor dacă vei face mulţi copii”, ţara se confruntă cu un nou fenomen: apariţia generaţiei Sampo (în traducere, „generaţia celor trei renunţări”, corespondentul de vârstă al milenialilor din Occident), care nu-și dorește relaţii, căsnicie sau urmași.

Comitetul prezidenţial a emis estimări sumbre despre rata natalităţii în 2018: aceasta ar putea să coboare până la 1% sau chiar mai jos de atât, echivalentul a 320.000 de nașteri pe an. Viitorul recent ar putea cunoaște o prăbușire chiar mai dramatică, existând îngrijorarea că înainte de anul 2022 numărul copiilor nou-născuţi ar putea să scadă sub 200.000.

Rata natalităţii a intrat pe un trend descendent încă din anul 1983, iar guvernul nu a reușit să modifice această tendinţă, deși în 2006 a lansat programul Vision 2020, care își propunea să aducă fertilitatea la o rată de 1,6 (numărul mediu de copii născuţi vii de o femeie).

Coreea de Sud ar trebui să accepte refugiaţi pentru a-și redresa echilibrul demografic, afirmă Park Yoengsuk, reprezentantul organizaţiei non-profit Proiectul Millennium Korea, comparând situaţia cu Franţa, unde rata fertilităţii nigerienilor compensează natalitatea scăzută a francezilor. Rata fertilităţii este o problemă comună și altor state cu economii dezvoltate – ea se menţine la 1,44 în Japonia, 1,7 în China și 1,7 în Statele Unite ale Americii.

Cu toate acestea, situaţia sud-coreenilor are particularităţile ei, care ar putea face din natalitatea extrem de diminuată o problemă greu solvabilă, după cum susţin experţii.

Generaţia femeii „egoiste”

„Nu plănuiesc să am copii vreodată”, spune Jang Yun-hwa, de 24 de ani, artistă care creează benzi desenate, și este pe deplin conștientă de eforturile necesare pentru a-ţi găsi locul într-o societate hipercompetitivă. Societatea în care trăiește a învăţat-o că familia și cariera se exclud reciproc, așa că Yun-hwa a decis că preferă o viaţă independentă, în care să-și urmeze visurile, în locul unui rol de soţie și mamă.

Atitudinea tinerei artiste nu este deloc singulară, multe femei sud-coreene împărtășindu-i viziunea și alegerile, ceea ce determină generaţiile mai vârstnice să le lipească eticheta egoismului și individualismului. Tinerele femei ar trebui să-și facă „datoria faţă de ţară” – o obligaţie de care, într-o lume a globalizării, simt că se pot dispensa cu destulă lejeritate.

Căsătoria este „nimic altceva decât un cimitir pentru toate femeile inteligente care aspiră la ceva”, este un slogan care circulă în ţară. Chung Hyun-back, care a predat istorie la universitate, confirmă sloganul, susţinând că este foarte dificil, chiar imposibil să împaci viaţa de familie cu o carieră academică. Deși a fost numită ministru al familiei, iar rolul ei a fost acela de a stimula natalitatea, Chung este una din milioanele de femei care au ales cariera și singurătatea.

Potrivit Institutului Coreean pentru Sănătate și Afaceri Sociale, responsabili pentru rata scăzută a natalităţii sunt fericirea naţională redusă (GNH), costurile ridicate ale locuinţelor și dificultatea echilibrării planului profesional cu cel familial.

Femeile spun însă că în centrul de greutate al problemei s-ar afla discriminarea la locul de muncă și nerespectarea legislaţiei care ar trebui să le protejeze drepturile.

Discriminarea la locul de muncă

Deși, în medie, fetele sud-coreene au un nivel de educaţie mai ridicat decât omologii lor de sex masculin (75% dintre ele urmează cursurile universitare, comparativ cu 67% dintre băieţi), anchetele OECD indică în mod constant decalaje mari de remunerare între cele două sexe.

Yun-hwa se declară intrigată de faptul că economia ţării s-a ridicat pe umerii salariaţilor slab remuneraţi, în special femei, cărora le revine și sarcina de a gestiona majoritatea sarcinilor familiale, pentru a permite soţului să se concentreze exclusiv pe muncă. Cifrele livrate de OCDE arată că bărbatul sud-coreean cheltuie 45 de minute pe zi cu o muncă neplătită, de tipul îngrijirii copiilor, de aproximativ 5 ori mai puţin timp decât în cazul unei femei.

Firmele preferă să nu angajeze femei care au copii sau care intenţionează acest lucru și aplică un tratament incorect angajatelor care rămân însărcinate, punând presiune pe ele pentru a demisiona și reducându-le șansele de avansare mamelor care se întorc la muncă.

Moon-jeong, care lucra în contabilitate atunci când și-a anunţat șeful că e însărcinată, povestește despre șicanele la care a fost supusă de acesta, în încercarea de a-i obţine demisia. „Odată ce ai un copil, el devine prioritatea ta, iar compania ajunge pe locul al doilea, așadar cum ai putea să mai lucrezi aici?”, a admonestat-o acesta.

În încercarea de a remedia această situaţie, deloc singulară, statul promite adoptarea unor măsuri care să reconcilieze maternitatea și profesia, printre care reducerea programului de lucru în cazul mamelor sau acordarea de stimulente financiare pentru taţii care aleg concediul de paternitate.

Ministrul familiei avertizează că, în cazul în care măsurile anunţate nu se vor dovedi suficient de motivatoare, viitorul Coreei rămâne tulbure, „cu generaţia tânără ţinându-se departe de căsătorie – ca să nu mai vorbim de naștere”.

Căsătoria, o opţiune tot mai rară pentru femei

Femeile sud-coreene au intenţii tot mai firave de a-și forma o familie sau chiar de a iniţia o relaţie cu cineva de sex opus. Rata căsătoriei este foarte scăzută, de numai 5,5 căsătorii la 1.000 de locuitori (comparativ cu 9,2 căsătorii în anul 1970), iar numărul copiilor care se nasc din relaţii în afara mariajului este extrem de mic.

Coreea de Sud se confruntă cu un nou fenomen social, apariţia generaţiei Sampo, care respinge căsătoria, relaţiile și nașterea copiilor. Femeile au motive în plus pentru a se ţine departe de relaţii și de procreere, afirmă Yun-hwa.

Celibatară, artista nu doar că nu are în obiectiv căsătoria, dar nu este interesată nici de o relaţie romantică. Ea își motivează alegerea prin faptul că bărbaţii sud-coreeni își consideră femeia de lângă ei un soi de sclavă și prin teama de a nu fi abuzată de un potenţial soţ. De altfel, 80% dintre bărbaţii sud-coreeni admiteau că au avut un comportament abuziv faţă de partenerele lor, potrivit datelor oferite de Institutul Coreean de Criminologie.

Într-un sondaj din 2018, 85% dintre respondenţi au afirmat că mariajul este doar o opţiune, nu o necesitate, femeile aderând în număr mai mare decât bărbaţii la această nouă viziune asupra căsătoriei. Doar 3 din 10 subiecţi și-au afirmat intenţia de a se căsători, 15% au spus că nu iau mariajul în calcul, iar 51,7% au afirmat că nu au în plan căsătoria, dar ar putea să reevalueze lucrurile în viitor.

Modelul normal de viaţă al generaţiilor mai vechi, care se clădea în jurul vieţii de familie, este pus sub semnul întrebării, scrie Kim Hong-joong, profesor de sociologie la Universitatea Naţională din Seul, observând că noua normalitate se construiește pe coordonate diferite – imprevizibilitatea modului în care se va construi viaţa individului și o viziune destul de evazivă asupra viitorului.