Pe lângă faptul că reprezintă un depozit de înţelepciune, Biblia conţine multe istorii care vorbesc despre alegere. De la decizia crucială pe care au luat-o primii noștri părinţi în Grădina Edenului (Geneza 3:6) la declaraţia hotărâtă a lui Iosua de a-L sluji pe Dumnezeu (Iosua 24:16), alegerile sunt un fir important în tapiseria vieţii noastre. În contextul intensificării presiunilor legate de costul vieţii, acest articol explorează alegerile noastre, care se plasează într-un continuum, de la îngrijorare la închinare.
Unul dintre titanii ciclismului feminin, australianca Anna Meares, reprezintă o adevărată inspiraţie pentru aceia care vor să își învingă anxietatea. Cariera ei sportivă a ajuns la o răscruce atunci când un accident terifiant a lăsat-o cu gâtul rupt. Încolţită de temeri, Mears s-a confruntat cu gândul obsedant „ce-ar fi dacă”, în timp ce contempla consecinţele sumbre ale accidentării.
În acest timp de criză, antrenorul ei a încercat să îi schimbe perspectiva, îndemnând-o să treacă de la „ce-ar fi dacă” la „ceea ce este”. Concentrându-se asura prezentului și fiind recunoscătoare pentru că trăia, deși fusese foarte aproape de moarte, Mears și-a recăpătat curajul și a obţinut, în cele din urmă, o medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Beijing.
„Ce-ar fi dacă?”
În viaţa de zi cu zi, suntem bombardaţi cu un flux continuu de gânduri de genul „ce-ar fi dacă”, care gravitează în jurul costului tot mai mare al vieţii. Preocupările legate de plata ratelor la bancă sau de păstrarea locului de muncă și protejarea sănătăţii ne macină mintea. Îngrijorarea și incertitudinea ne amplifică nivelul de anxietate, în timp ce ne confruntăm cu gândul „ce-ar fi dacă” nu ne-am putea permite cheltuieli esenţiale precum cele cu locuinţa, asistenţa medicală, educaţia și produsele de primă necesitate. Presiunea de a ţine pasul cu creșterea costurilor generează un sentiment de neadaptare, iar teama constantă că nu vom putea ţine pasul intensifică și mai mult anxietatea. În schimb, anxietatea poate alimenta stresul financiar, deoarece împiedică productivitatea, performanţa la locul de muncă și capacitatea noastră de a lua decizii înţelepte.
Anxietatea este cea mai răspândită afecţiune mentală, afectând o persoană din patru. Tensiunea permanentă sub care ne plasează îngrijorarea erodează treptat energia, vitalitatea și bucuria noastră. Așadar, este evident că avem de făcut o alegere conștientă între închinare și îngrijorare.
De la îngrijorare la închinare
Biblia ne încurajează să ne bucurăm constant în Domnul. Acest lucru poate părea dificil, dar ce avem de pierdut încercând? Făcând din închinare centrul vieţii noastre, ne ancorăm gândurile în realitatea tangibilă a prezenţei și credincioșiei lui Dumnezeu. „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4). Această chemare la bucurie nu este condiţionată de circumstanţe – este un îndemn de a ne găsi bucuria în Domnul, oricare ar fi presiunile din exterior.
„Nu vă îngrijoraţi de nimic” (Filipeni 4:4) – această poruncă ne provoacă să dăm uitării grijile. Ea subliniază faptul că anxietatea nu are sens și ne încurajează să ne concentrăm asupra providenţei lui Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6:25).
Pavel ne încurajează, de asemenea, să ne rugăm. Formula de rugăciune ACTS – Adorare, Mărturisire, Mulţumire și Rugăciunea de cerere (Adoration, Confession, Thanks and Supplication) – oferă un cadru simplu, dar profund, pentru structurarea rugăciunilor noastre. Ea servește, de asemenea, ca un antidot puternic pentru griji. Adesea, atunci când ne rugăm, ne concentrăm în primul rând pe cererile noastre. Vrem ca Dumnezeu să intervină, să ne rezolve problemele, să vindece relaţiile, să ne ofere protecţie și să ne ofere siguranţă. Chiar cei care nu au credinţă se roagă uneori, fie lui Dumnezeu, fie universului. Deși este firesc și foarte important să venim cu grijile și nevoile în faţa lui Dumnezeu, concentrarea exclusivă pe cererile pe care le avem poate amplifica greutatea poverilor, transformându-le în munţi aparent imposibil de depășit.
Prin încorporarea formulei ACTS în viaţa de rugăciune, putem găsi echilibrul și putem avea o abordare holistică a conversaţiei noastre cu Dumnezeu.
Închinare și pace
Adorarea ne invită să ne îndreptăm atenţia către bunătatea lui Dumnezeu, recunoscându-i suveranitatea, iubirea și nobleţea. Ea ne oferă o nouă perspectivă, comutând atenţia noastră de la dimensiunea problemelor noastre la măreţia Creatorului universului.
Prin mărturisire, ne recunoaștem neajunsurile și eșecurile, ne exprimăm regretul și căutăm iertare și vindecare. Acest pas încurajează umilinţa și invită harul transformator al lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Mulţumirea este o oportunitate de exprimare a recunoștinţei, de cultivare a unei inimi recunoscătoare. Este un moment de reflecţie asupra binecuvântărilor, asupra generozităţii și credincioșiei lui Dumnezeu în viaţa noastră, recunoscând mâna Sa la lucru chiar și în mijlocul provocărilor. Prin concentrarea intenţionată asupra recunoștinţei, ne îndepărtăm atenţia de la anvergura problemelor noastre și o redirecţionăm către bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu.
În cele din urmă, rugăciunea de cerere reprezintă etapa în care Îi prezentăm lui Dumnezeu nevoile noastre specifice, cu o perspectivă nouă, după ce L-am lăudat, ne-am mărturisit păcatele și I-am mulţumit. Putem veni în faţa lui Dumnezeu cu o umilinţă care recunoaște suveranitatea Sa, cu o inimă recunoscătoare, care apreciază credincioșia Sa, gata să primească ceea ce El oferă cu generozitate. Această abordare echilibrată a rugăciunii ne ajută să evităm ca grijile să devină copleșitoare, deorece avem încredere în înţelepciunea lui Dumnezeu și în calendarul Lui, încredinţaţi că El deţine controlul.
Încorporarea formulei ACTS în viaţa noastră de rugăciune ne ajută să ne mutăm atenţia de la munţii de îngrijorări la măreţia lui Dumnezeu, Cel care mută munţii. Atunci când devenim conștienţi de puterea, blândeţea și generozitatea Sa, abordăm problemele noastre cu un sentiment reînnoit de încredere. Adoptând acest cadru, putem experimenta o conexiune mai profundă cu Dumnezeu, găsind pace, speranţă și iubire în timp ce navigăm printre provocările vieţii.
Citește și: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi” | Planul perfect al lui Dumnezeu
Alegând închinarea în locul îngrijorării, ne încadrăm îngrijorările în contextul bunătăţii lui Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6). Acest pasaj subliniază puterea transformatoare a rugăciunii, în care cererea este însoţită de recunoștinţă, invitând la închinare. Promisiunea este că alegerea închinării în locul îngrijorării aduce pace și siguranţă: „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7). Această promisiune este condiţionată – trebuie ca închinarea să devină esenţială pentru noi, și atunci vom primi pacea care ne protejează de toate atacurile anxietăţii.
Alegerea supremă – trecerea de la îngrijorare la închinare
Alegerea între închinare și îngrijorare este, în realitate, alegerea unui stil de viaţă care să ne modeleze perspectiva asupra provocărilor, incertitudinilor și presiunilor crescânde ale creșterii costului vieţii. Întrebarea rămâne: ne vom lăsa cuceriţi de munţii de griji sau de Acela care poate muta munţii?
Într-o lume sufocată de anxietate, principiile biblice ale închinării apar ca un remediu atemporal. Avem de făcut o alegere – vom lăsa îngrijorarea sau pe Iisus să fie în centrul vieţii? Promisiunea lui Dumnezeu este clară: dacă alegem închinarea, vom avea pace, siguranţă și o viziune ancorată în eternitate. Nu este dificil să vedem ce opţiune ne va transforma în învingători.
Ken Long este consultant în afaceri și scriitor creștin. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
