Cel care împarte haine fără pată

Cred că există două categorii de oameni în această lume. Sunt cei care, atunci când văd o pată greu de înlăturat pe o haină, o aruncă. Și mai sunt și cei care încearcă toate metodele de sub soare pentru a salva acel articol de îmbrăcăminte sau aleg să îl poarte, chiar dacă pata rămâne.

Eu tind să fiu genul de persoană care nu renunţă la hainele mele, iar garderoba mea este, cu siguranţă, o dovadă în acest sens. Păstrez o cutie la capătul patului meu, în care se află haine cu pete sau alte urme, majoritatea dintre ele fiind imposibil de curăţat. Și totuși, încă nu am curajul să renunţ la ele. Atunci când îmi place un articol vestimentar, voi face tot ce este necesar pentru a-l repara, înainte de a mă decide să-l arunc. Unii pot crede că acest lucru este o problemă, dar eu aș spune că este o virtute.

Poate că o pereche de blugi rupţi în genunchi poate fi transformată într-o pereche de pantaloni scurţi. Sau poate că hanoracul care are un fir tras poate fi reparat cu un cârlig de croșetat și acea cămașă care are o pată poate fi curăţată și albită, până când va arăta ca nouă. Chiar dacă o pată urâtă pare să fi „distrus” un articol de îmbrăcăminte, nu înseamnă că el nu mai poate fi restaurat. Cu puţină grijă, poate fi readus la starea lui de la început. Același lucru este valabil și pentru oameni.

Adevărul este că fiecare dintre noi este pătat și rupt, cu porţiuni deteriorate în sufletul nostru, care au nevoie de restaurare, vindecare și curăţare.

Cu toţii am simţit durere, am plâns, am făcut lucruri pe care le regretăm sau am pus la îndoială valoarea pe care o avem. Atunci când vin peste noi circumstanţe care ne fac să ne simţim astfel, ne întrebăm dacă nu cumva aceste „pete” ne-au făcut viaţa ireparabilă. Ne întrebăm dacă inimile noastre mai pot experimenta o viaţă nouă după toate daunele și mizeria îndurate. Dar, la fel ca în cazul hainelor noastre preferate, uneori, oamenii au nevoie doar de o curăţire și de puţină grijă tandră și iubitoare, pentru a li se reaminti de adevărata lor valoare.

La acest lucru se referă Biblia atunci când vorbește despre botez. În Biblie, botezul este actul de a fi scufundat și scos din apă. El simbolizează faptul că am fost spălaţi și restauraţi, prin dragostea lui Iisus, care șterge trecutul nostru. În introducere, vorbeam despre două categorii de oameni. Cu siguranţă, Iisus face parte din cea de-a doua categorie, a colecţionarilor (nu de haine, ci de oameni). El este dispus să încerce orice metodă de sub soare pentru a salva o persoană, în loc să o lase să fie distrusă. Există o povestire în Biblie care încapsulează frumos acest adevăr.

Atunci când Iisus era pe pământ, a făcut o călătorie în Samaria, un oraș dispreţuit de restul Israelului. Locuitorii cetăţii se căsătoriseră cu persoane din afara poporului Israel și ridicaseră un templu care să concureze cu cel din Israel. Samaritenii erau consideraţi murdari de către evrei. De fapt, ei îi dispreţuiau pe samariteni aproape la fel de mult ca pe romani. Atunci când călătoreau, cei mai mulţi evrei făceau tot posibilul să evite Samaria, dar Iisus nu a făcut asta. El s-a oprit intenţionat aici, pentru a se întâlni cu o femeie lângă o fântână.

Nu ni se dă  numele acestei femei, dar nu este greu să ne imaginăm că fusese numită „distrugătoare de familii”; „ușuratică” sau „desfrânată”. Avusese cinci soţi și locuia acum cu un bărbat cu care nu era căsătorită. Făcuse alegeri greșite, deși, probabil, nu purta toată vina pentru relaţiile eșuate. Era o proscrisă printre proscriși, respinsă chiar și de samariteni. Să spunem că viaţa ei era complicată ar însemna să folosim un eufemism.

Iisus știe că până și cele mai urâte pete pot fi înlăturate cu dragoste și grijă.

Aceasta era o femeie ale cărei „haine” aveau destule pete și găuri pe care încerca cu rușine să le cârpească singură, dar fără succes. Daunele aduse reputaţiei sale prin circumstanţele și alegerile făcute erau ireparabile. Nu avea nicio speranţă de a-și făuri un viitor respectabil și, în schimb, se agăţa de puţinul confort de care mai avea parte, profitând la maximum de viaţa ei pătată. Se părea că tot ce i-a mai rămas, la fel ca hainele foarte deteriorate, urma să fie aruncat la coșul de gunoi al vieţii.

Dar Iisus știe că până și cele mai urâte pete pot fi înlăturate cu dragoste și grijă. În conversaţia Lui cu această femeie, Iisus a refuzat să renunţe la ea, chiar dacă ea i-a dat toate motivele să o facă. El i-a văzut valoarea și i-a oferit o viaţă nouă în El, curăţată de trecutul ei.

Interesant este faptul că schimbul de replici dintre Iisus și această femeie este cea mai lungă conversaţie redată în Biblie între El și altcineva. Ce a făcut-o pe această femeie să merite o conversaţie atât de lungă? Nu era cu nimic mai specială decât alţii, nu făcuse nimic demn de laudă în viaţa ei. De fapt, viaţa acestei femei a fost un dezastru – multă rușine, destule greșeli, o inimă frântă. Poate că această lungă conversaţie a fost dovada faptului că Iisus încerca să înlăture toate barierele culturale, psihologice și emoţionale pe care ea le ridicase, arătându-i că nu era un caz fără speranţă. Mesajul Lui era acela că ea nu se plasa dincolo de puterea Sa de a o restaura și de a-i oferi o viaţă nouă.

Realizând dragostea nemărginită a lui Iisus pentru ea, femeia a acceptat darul unei vieţi noi și a primit haine „fără pată”. Ea a venit în acea zi la fântână, cu o viaţă pătată și fără speranţă, dar a plecat plină de bucurie, cu sufletul vindecat și cu o nouă nădejde.

Citește și: Înmormântat sub ape | Botezul și semnificaţia lui

Iisus vede adevărata noastră valoare, de copii ai lui Dumnezeu, și caută să facă totul pentru a repara orice este fracturat în noi. Biblia vorbește despre acest proces în Ezechiel 36:25-27: „Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.”

Botezul este tocmai un simbol al faptului că, prin Iisus, viaţa noastră a fost spălată și că am primit un viitor plin de pace, bucurie și speranţă. Este o declaraţie a faptului că ne îndepărtăm de o viaţă plină de rușine, de poveri și de pete și că pășim într-o viaţă nouă, de copii mult iubiţi de Dumnezeu.

Olivia Fairfax este o studentă pasionată de psihologie, teologie și literatură. Locuiește în Sydney, Australia, și prefer să-și petreacă timpul scriind, învăţând și investind în oameni.