Potrivit statisticilor, în 2015 exista peste o tonă de deșeuri de plastic pentru fiecare locuitor al Terrei, în condiţiile în care mulţi experţi consideră plasticul una dintre substanţele sintetice cu risc semnificativ pentru siguranţa planetei. Pandemia de COVID-19 a exacerbat această criză, iar cercetătorii ne avertizează că mărșăluim spre o viitoare pandemie de plastic.
Cantitatea de mase plastice produse de om în ultimele trei sferturi de secol este copleșitoare (8,3 miliarde de tone de materiale plastice de la începutul anilor ’50 până în 2015, aproximativ 80% din această cantitate regăsindu-se în mediul înconjurător sau în depozitele de deșeuri).
Reziduurile de plastic cauzează decesul a cel puţin un milion de păsări marine și ucid 100.000 de mamifere în fiecare an, prin ingerare sau blocarea în resturile de plastic. În lipsa unor măsuri ferme, până în 2050, oceanele ar putea avea mai multe deșeuri de plastic decât pești, au avertizat cercetătorii. O veste surprinzătoare și nu prea pentru cei care știu că 8 milioane de tone de plastic ajung în oceane în fiecare an – e ca și cum 5 saci plini cu gunoi ar fi depozitaţi pe fiecare porţiune de 0,3 m de ţărm.
Plasticul ajunge în mediul înconjurător chiar și în ţările „cu o infrastructură bună pentru gestionarea deşeurilor”.
Poluarea globală cu plastic se îndreaptă spre „un punct critic ireversibil”; plasticul s-a infiltrat peste tot în mediu, cu efecte care ar putea fi ireversibile, potrivit unui studiu realizat de cercetători norvegieni, suedezi și germani și publicat în iulie 2021 în revista Science. Volumul maselor plastice este în creștere, în ciuda faptului că gradul de conștientizare a cercetătorilor și publicului larg cu privire la riscurile plasticului a crescut, spune Matthew MacLeod, coordonatorul studiului, subliniind că plasticul ajunge în mediul înconjurător chiar și în ţările „cu o infrastructură bună pentru gestionarea deşeurilor”.
S-a scris mult în ultimii ani despre problema deșeurilor de plastic, ce „decimează oceanele și locuitorii”, iar companii importante și foruri legislative din diferite ţări au promis măsuri de schimbare a sistemelor de reciclare și de consum. Pandemia a înrăutăţit însă o problemă deja scăpată de sub control, prin cererea mare de material din plastic de unică folosinţă, dar și prin perturbarea eforturilor de gestionare a materialelor plastice la nivel naţional și global.
Marea debarasare de măști și efectele asupra mediului
În timpul pandemiei de COVID-19, materialele din plastic au fost folosite în cantităţi fără precedent pentru a proteja sănătatea lucrătorilor medicali, dar și a cetăţenilor obișnuiţi. Cererea ridicată de echipamente de protecţie personală și de materiale plastice (inclusiv de unică folosinţă) a dus la un volum mare de deșeuri plastice într-un interval scurt de timp. Gestionarea incorectă a acestor reziduuri poate produce poluare în ecosistemele terestre și marine. În cele din urmă, există posibilitatea ca poluarea cu plastic să fie următoarea pandemie cu care ne vom confrunta, spun cercetătorii.
Iniţial, recomandarea de a purta măști pentru a încetini rata de transmitere a COVID-19 a dus la o explozie a cererii și la o penurie globală de măști medicale. În martie 2020, Organizaţia Mondială a Sănătăţii estima un necesar de 89 de milioane de măști medicale în fiecare lună.
Un studiu publicat în aprilie 2020 constata un consum lunar de 129 de miliarde de măști faciale și 65 de miliarde de mănuși medicale la nivel global.
În 2020 a existat o creștere de aproape 9.000% a gunoiului format din măști, mănuși și șerveţele – aceasta a fost concluzia unui studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Portsmouth, care au colectat date din 11 ţări (Australia, Belgia, Canada, Germania, Spania, Franţa, Marea Britanie Olanda, Noua Zeelandă, Suedia și SUA). Marea Britanie a înregistrat cea mai mare creștere: între septembrie 2019 și septembrie 2020, numărul deșeurilor etichetate drept „mască” a ajuns de la 0 la 6% din totalul deșeurilor colectate.
Cele mai multe dintre măștile folosite la nivel global sunt de unică folosinţă, ceea ce înseamnă că aruncăm 3 milioane de măști în fiecare minut. Aceste măști sunt realizate din microfibre de plastic care nu se degradează cu ușurinţă, dar se pot fragmenta în particule foarte mici – microplatice (fragmente mai mici de 5 milimetri) și nanoplastice (cu diametrul mai mic de 0,001 milimetri). Producţia uriașă de măști de unică folosinţă este comparabilă cu cea a sticlelor de plastic, deosebirea fiind aceea că, spre deosebire de sticle (din care 25% se reciclează), în cazul măștilor nu există un ghid oficial pentru reciclarea lor, subliniază autorii unui studiu publicat în 2021.
Măștile de unică folosinţă ar putea elibera poluanţi chimici potenţial primejdioși atunci când sunt scufundate în apă.
Nu există date despre modul în care se degradează măștile în mediul înconjurător, dar ceea ce se știe este că pot elibera, la fel ca alte deșeuri din plastic, substanţe dăunătoare, precum bisfenolul A sau metale grele, spun cercetătorii. Un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Swansea a constatat că măștile de unică folosinţă ar putea elibera poluanţi chimici potenţial primejdioși atunci când sunt cufundate în apă.
Înainte de pandemie încercam să reducem utilizarea paielor de plastic și a ambalajelor plastice, dar acum suntem martorii acumulării sutelor de mii de măști, remarcă Sarper Sarp, coordonatorul studiului, subliniind necesitatea tratării problemelor în ordinea priorităţilor: beneficiul purtării măștilor este „uriaș” și avem nevoie de ele pentru a depăși cu bine pandemia de COVID-19, dar, între timp, trebuie să reglementăm producţia de măști așa încât să reducem riscurile asupra mediului.
Grupul Ocean Conservancy a organizat un sondaj printre voluntarii care au participat la curăţarea plajelor în vara anului 2020 și a constatat că 94% dintre voluntari au văzut în mod regulat mănuși, măști și alte deșeuri legate de pandemie în comunitatea lor, iar jumătate au raportat că văd zilnic astfel de deșeuri. Dimensiunea acestei probleme nu mai poate fi ascunsă, spune biologul Nick Mallos, de la Ocean Conservancy, subliniind că, suprapusă peste criza deja existentă legată de deșeurile de plastic, reziduurile asociate pandemiei reprezintă o problemă de sănătate publică și de sănătate a oceanelor în egală măsură.
Cât plastic a generat pandemia?
Măștile medicale sunt doar forma cea mai vizibilă a deșeurilor de plastic, dar cele provenite din mediul spitalicesc reprezintă o ameninţare cu mult mai mare, potrivit datelor unui studiu recent.
Deșeurile de plastic produse în timpul pandemiei în 193 de ţări (până în august 2021) se ridică la aproximativ 8,4 milioane de tone, iar peste 25.000 de tone din aceste deșeuri au ajuns deja în oceanele lumii, potrivit studiului publicat în noiembrie 2021 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS).
Cercetătorii spun că mare parte din deșeurile generate în pandemie va ajunge pe plaje sau pe fundul oceanelor într-un interval de 3-4 ani. De asemenea, autorii studiului subliniază că aceste cifre surprind doar excesul de plastic folosit pe parcursul pandemiei, dar că volumul total al deșeurilor asociate pandemiei și impactul acestora asupra mediului sunt în mare parte necunoscute (un alt raport, citat în studiu, a estimat că 1,56 de milioane de măști au ajuns în ocean în cursul anului 2020).
Marea majoritate a acestor reziduuri provine din spitale (peste 87%), restul fiind reprezentat de măști și alte echipamente de protecţie de uz privat (7,6%) și de materialele în care au fost ambalate cumpărăturile online (4,7%), mai numeroase în această perioadă. „Spitalele sunt noile puncte fierbinţi”, spune Yanxu Zhang, unul dintre autorii studiului, punctând faptul că rezultatele studiului au venit ca o surpriză pentru cercetători, care se așteptau ca echipamentele de protecţie personală să fi contribuit substanţial la excedentul producţiei de plastic, având în vedere că toată lumea le utilizează.
Deșeurile generate în pandemie vor avea un „impact de lungă durată” asupra ecosistemelor oceanice, mare parte din ele urmând să ajungă pe plaje (70,5%) sau pe fundul oceanelor (28,8%) până la finalul secolului, estimează autorii studiului.
Te-ar putea interesa și: Contururile unei planete de plastic
Atunci când vorbim despre plastic nu suntem conștienţi că există sute de tipuri de materiale plastice, alcătuite din mii de tipuri de substanţe chimice, iar de multe ori nici măcar nu putem ști ce substanţe chimice conţine un anumit tip de plastic, pentru că industria nu oferă aceste informaţii, spune Patricia Villarrubia-Gómez, de la Stockholm Resilience Centre. O veste și mai rea este aceea că, în multe cazuri, lipsesc studiile despre efectele negative pe care le-ar putea avea aceste substanţe, așa că dovezile despre toxicitatea lor ar putea veni tardiv. Nu doar oceanele vor fi stresate de deșeurile generate în pandemie – există posibilitatea ca numărul microplasticelor din atmosferă să crească, avertizează Villarrubia-Gómez.
Studiul despre deșeurile produse în pandemie va sensibiliza publicul și va arăta factorilor de decizie că există efecte secundare ale creșterii volumului de mase plastice folosite, speră cercetătorul Yanxu Zhang, insistând asupra nevoii de reglementări mai stricte a deșeurilor.
Mai poate fi evitată pandemia de plastic?
Gestionarea deșeurilor de plastic a fost inadecvată la nivel global încă din perioada pre-pandemică, iar creșterea volumului de mase plastice indusă de criza sanitară poate perturba infrastructura de gestionare a deșeurilor, proiectată pentru un debit mediu, arată un studiu al cercetătorilor indieni, publicat în martie 2021.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii și UNICEF au recomandat aruncarea măștilor și mănușilor de unică folosinţă după fiecare utilizare și ambalarea în pungi negre, rezistente, sigilate corespunzător, a deșeurilor produse în gospodării în timpul carantinei. De asemenea, se recomandă colectarea deșeurilor medicale produse în spitale în recipiente sigure, căptușite, și tratarea lor prin autoclavare sau prin incinerare la temperaturi ridicate.
Colectarea separată a deșeurilor biomedicale, depozitarea, transportul, tratarea și eliminarea lor respectând măsurile de protecţie a personalului și tratarea deșeurilor biomedicale contaminate și amestecate cu gunoiul menajer ca deșeuri periculoase sunt recomandările Programului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu.
Diferite organizaţii au emis linii directoare pentru sortarea și gestionarea deșeurilor de plastic, inclusiv a celor biomedicale periculoase, iar statele au adoptat diferite strategii pentru a controla volumul mare de deșeuri. Astfel, în SUA, deșeurile de plastic sunt tratate, inclusiv prin autoclavare și incinerare, înainte de a ajunge în gropile de gunoi; în Spania, fabricile de ciment au preluat și ele sarcina de incinerare a reziduurilor contaminate, iar Marea Britanie a colectat săptămânal în saci dubli acest tip de deșeuri, folosind vehicule separate pentru transportul acestora.
Obiceiul de a tăia elasticele măștilor înainte de aruncare reduce riscul ca animalele să se trezească prinse în ele, spune dr. Di Evans, ofiţer știinţific superior al organizaţiei RSPCA Australia.
Rapoartele arată că ţări asiatice în curs de dezvoltare (precum Cambodgia, Filipine, Thailanda, India, Malaysia, Indonezia, Bangladesh sau Vietnam) gestionează inadecvat deșeurile infectate, aruncându-le în gropi de gunoi deschise. Cercetătorii avertizează că tratarea necorespunzătoare a deșeurilor infecţioase din plastic poate constitui un factor decisiv pentru apariţia unor afecţiuni umane grave și a problemelor de mediu, inclusiv în perioada post-pandemică.
Instalarea coșurilor de gunoi care să colecteze doar măști, reguli stricte de gestionare a deșeurilor legate de COVID-19 și crearea de măști biodegradabile sunt sugestiile pe care le oferă cercetătorii Elvis Genbo Xu și Zhiyong Jason Ren într-un studiu care urmărește amprenta pandemiei asupra mediului.
Modul în care gestionăm amprenta pe care o are pandemia asupra mediului va arăta dacă am reușit să facem din plastic un factor de protejare a sănătăţii sau doar unul de agravare a poluării mediului. În siajul circumstanţelor speciale rămân obiceiurile și tendinţa de a reveni la vechile tipare, din timpurile de normalitate. Dacă la începutul pandemiei, tendinţa de retragere a pungilor de plastic s-a inversat, datorită temerilor că SARS-CoV-2 s-ar putea răspândi prin suprafeţe contaminate, un an mai târziu pungile de plastic se vând în continuare pe scară largă în magazine.
A durat ani pentru a schimba comportamentul consumatorilor și pentru a-i convinge să-și aducă sacoșele de acasă, punctează Martin Bourque, care conduce un centru de reciclare in Berkeley, California, observând că, în final, mișcarea de reducere a folosirii plasticului a prins un avânt mai mare decât orice altă problemă de mediu la care a lucrat. Apoi a venit pandemia și tot acest entuziasm a îngheţat, iar ecologiștii cred că aducerea consumatorilor pe drumul cel bun va fi dificilă.
Odată ce resturile de plastic ajung în ocean, această masă masivă de deșeuri va rămâne acolo „pentru totdeauna”.
Criza plasticului nu va putea fi rezolvată decât cu o schimbare fundamentală a modului în care este fabricat, utilizat și aruncat în prezent acest material, iar fereastra de timp în care trebuie să facem această schimbare este mică – aceasta a fost concluzia la care au ajuns două studii publicate în 2020 în revista Science, efectuate de echipe de cercetători diferite, care au folosit metodologii și calendare diferite.
Chiar dacă ar exista o posibilitate (oricât de îndepărtată) de a crea tehnologia care să ajute la eliminarea CO2 din atmosferă, nu există, nici măcar la nivel de scenariu, o astfel de soluţie pentru plastic, pentru că acesta este un material practic indestructibil, având în vedere durabilitatea lui, avertizează oamenii de știinţă. Permanenţa plasticului este cea mai mare problemă a lui, susţine cercetătorul George Leonard, pentru că, odată ce resturile de plastic ajung în ocean, poluând întreaga reţea trofică marină, această masă masivă de deșeuri va rămâne acolo „pentru totdeauna”.
Evadarea din regatul de plastic pe care l-am construit nu reprezintă o provocare simplă, mai ales că ne confruntăm și cu alte ameninţări globale, dar alternativa nu este deloc roz atunci când deșeurile s-au infiltrat peste tot, de la cel mai adânc loc de pe Terra (la 10.898 de metri adâncime) la aerul pe care îl respirăm și la mâncarea din farfuriile noastre.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
