„Vi s-a născut Mântuitor”

Dacă ai participat vreodată la o petrecere baby shower, știi că acesta este un eveniment de celebrare a nașterii unui copil. De obicei, invitaţii (majoritatea femei) participă la jocuri, consumă băuturi răcoritoare și vorbesc despre ce înseamnă să fii părinte. Punctul culminant al evenimentului este cel în care viitoarea mamă primește cadourile – hăinuţe adorabile, jucării pentru bebeluși, un scăunel, un leagăn sau – cel mai probabil – carduri cadou, pentru ca părinţii să cumpere ce au nevoie pentru copil.

Cu aproximativ 2.000 de ani în urmă, a avut loc o astfel de sărbătoare pentru un bebeluș născut în Betleem, dar ea nu s-a asemănat câtuși de puţin cu cea pe care tocmai am descris-o. Invitaţii nu erau din rândul prietenilor sau vecinilor și, de fapt, nu știm prea multe despre ei. Biblia ne spune că aceștia erau magi, savanţi care pornesc într-o lungă călătorie pentru a-L găsi pe pruncul Iisus, fiind conduși în căutarea lor de o stea și de studiul Scripturilor ebraice.

Unii au glumit, spunând că, dacă înţelepţii aceștia ar fi fost femei, ar fi ajuns la timp, ar fi ajutat la nașterea copilului, ar fi curăţat grajdul, ar fi adus mâncare și câteva daruri practice. În schimb, acești vizitatori ai copilului născut în Betleem au adus daruri neobișnuite, care au semnificaţia lor în istoria mântuirii.

Daruri pentru Iisus: smirnă, tămâie și aur

Smirna a fost un dar neobișnuit. Era vorba despre o rășină aromată, care provenea probabil dintr-o specie a plantei mimosa, fiind transformată într-un ulei puternic parfumat. Pe atunci, smirna era foarte valoroasă. Dar ceea ce ne interesează pe noi este faptul că era folosită la îmbălsămarea cadavrelor.

Acest dar ne amintește că, în momentul de bucurie de la începutul acelei vieţi, moartea deja Îl aștepta pe Iisus. După cum spune foarte popularul cântec „Mary, Did You Know?” al lui Mark Lowry: „Maria, știai că băieţelul tău este Mielul desăvârșit al cerului?”

Acesta este paradoxul Crăciunului: deși abia se născuse și era trandafiriu și minunat, ca orice bebeluș, Iisus era deja pregătit pentru a fi jertfă, la fel ca mieii folosiţi în slujbele de la templu.

Moartea lui Iisus a fost cea care L-a făcut Mântuitorul nostru. Apostolul Pavel scrie că „Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului. (…) Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui” (Romani 8:3.9-10).

Ce înseamnă moartea lui Iisus?

• Suntem salvaţi prin meritele lui Iisus, nu prin meritele noastre. „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3:4, 5).
• Mântuirea este un dar, acordat doar celor care cred în Iisus. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).
• Putem trăi cu siguranţa mântuirii. „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13).

Tămâia este o rășină aromată, care era arsă de preoţi ca simbol al rugăciunilor care se înalţă la cer (Psalmul 141:2). După ce Iisus a devenit Jertfa noastră, El s-a întors la cer pentru a fi Mare Preot pentru noi. „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră” (Evrei 4:14). Iisus poate face ceea ce niciun pastor sau preot de pe pământ nu va face vreodată: El duce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu și vorbește în numele nostru.

Ce putem face acum, când Iisus este Mare Preot?

• Să venim la Dumnezeu fără teamă. „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).
• Să îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).
• Să avem siguranţa că Dumnezeu nu ne respinge, chiar dacă suntem păcătoși. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii” (Romani 8:1-2).

Aur. Cu ani în urmă, am vizitat Turnul Londrei, unde sunt păstrate bijuteriile Coroanei Britanice. Aurul este atât de valoros, încât oamenii obișnuiţi văd rareori și doar cantităţi mici din acest metal preţios – inele, brăţări, o monedă de colecţie, o plombă dentară. Dar în Turn erau expuse cantităţi uriașe de aur pur: coroane, sceptre și multe bijuterii în valoare de miliarde și miliarde de dolari! Aurul este simbolul monarhiei, iar magii au recunoscut, prin darul lor, că Iisus este Rege. Chiar dacă, pe linie genealogică, era descendent al regelui David, Iisus a refuzat să se amestece în politică (Ioan 18:36), fiind, potrivit declaraţiei Sale, Rege al împărăţiei cerești.

Pentru că Iisus este regele nostru:

• Vrem să facem ceea ce ne cere El. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2). Puterea de a birui nu se găsește în noi înșine, ci ea este, de asemenea, un dar care ni se oferă. „Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3:3-5).
• Vom petrece veșnicia cu El. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3).

Este puţin probabil ca familia lui Iisus, care era săracă, să fi putut păstra darurile primite. Cu ajutorul lor, Maria și Iosif trebuie să fi supravieţuit atunci când au fost nevoiţi să fugă de Irod, care urmărea să-l ucidă pe Iisus. Iisus a crescut în aceste condiţii vitrege, pregătindu-Se pentru a deveni Mântuitorul, Preotul și Regele nostru.

Două nașteri

Crăciunul ne amintește că Iisus s-a născut pe acest pământ pentru a fi Mântuitorul nostru. La rândul nostru, noi devenim urmașii Lui tot printr-un fel de naștere. „Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”(Ioan 3:3), a spus Iisus. Ideea întoarcerii în pântecul mamei pentru o nouă naștere pare absurdă, însă Iisus a explicat că nașterea din nou este o metaforă pentru o viaţă nouă. Nașterea din nou se realizează prin apă și Duh (Ioan 3:5). La botezul lui Iisus, care are loc în apa râului Iordan (Marcu 1:9-11), Duhul lui Dumnezeu adeverește faptul că El este Fiul lui Dumnezeu.

Atunci când ne alăturăm familiei lui Iisus prin botez, începem o viaţă nouă, în care primim daruri valoroase. Astfel, primim Duhul lui Dumnezeu, care ne ajută să creștem „în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3:18). Primim, de asemenea, iertare, pentru a trăi cu încredere și în pace. Nu în ultimul rând, devenim copiii lui Dumnezeu. „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu (…) Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El” (Romani 8:14.17).

Citește și: Ieslea, semnul umilinţei care (ne) înalţă

Familia lui Dumnezeu are un corp aici, pe pământ – biserica, locul în care oamenii care L-au acceptat pe Iisus se adună pentru a celebra mântuirea, pregătindu-se pentru moștenirea vieţii veșnice. Poate că dărnicia magilor stă la originea obiceiului de a oferi cadouri de Crăciun, dar, la Betleem, prin nașterea lui Iisus, Dumnezeu a fost Cel ne-a oferit nouă, oamenilor, cel mai mare dar pe care l-am fi putut primi.

O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.