Analize

„Povestea vieţii mele“ se adresează, în mod cert, celor care resimt nevoia de a citi ceva despre experimentare, pentru că este chiar o poveste de viaţă.

Există multe limbaje morale prin care încercăm să vorbim despre justiţie. Unele apără procedura, altele invocă eficienţa sau stabilitatea socială. Aproape toate găsesc, mai devreme sau mai târziu, o justificare pentru suspendarea adevărului. Creștinismul este o excepţie incomodă: insistă că nedreptatea are întotdeauna un cost real și că nicio reconciliere nu este posibilă atâta timp...

Pe site-ul unui agregator românesc de știri, un articol recent afirmă că rugăciunea protejează împotriva atacurilor psihotronice pentru că „ridică frecvenţele de lucru ale creierului". Articolul e o mostră dintr-un gen editorial care proliferează nu în ciuda, ci datorită absurdităţii pretenţiilor lui.

Societatea românească de astăzi este grav bolnavă. Nu sunt medic pentru a putea pune un diagnostic precis și nu cred că de un medic este nevoie pentru a constata o realitate atât de prezentă, încât devine obsedantă.

În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, America se afla într-o criză de identitate. Noul stil de viaţă american îi atrăsese Noii Anglii supranumele de „noua Sodomă englezească“.

Cazul Jeffrey Epstein revine periodic în atenţia publică prin noi dezvăluiri care promit, fără să reușească, o imagine completă. În schimb, se repetă aceeași reacţie: indignare, neîncredere în instituţii, suspiciuni faţă de elite și o curiozitate greu de stins. De ce continuă această poveste să ne ţină captivi?

În cartea „Întâlniri“, Iisus este impresionant. Maniera în care Se apropie empatic de fiecare, în care răspunde celor mai ascunse gânduri, este o mărturie a divinităţii Sale.

Au citit că dragostea se epuizează în doi-trei ani și, deși și-au adunat toate argumentele pentru care acest lucru nu li s-ar putea întâmpla lor, nu și-au mai putut scoate cu totul din minte această posibilitate.

Iertarea a devenit o virtute arhaică aproape, care până să ajungă la noi s-a pipernicit într-o expresie a neputinţei sau a exasperării: „Te-am iertat o dată, de două ori, dar până când?”

Patru degete deasupra, degetul mare dedesubt și forţa unei singure mâini de a strânge o structură metalică, de turn. De atât atârnă, deasupra unui hău de zeci sau sute de metri, cei douăzeci și ceva de ani ai ucraineanului devenit senzaţie pe internet: Mustang Wanted.

Criza morală din timpul războiului este o amplificare a tendinţelor personale de răspuns la provocări morale cotidiene.

Ai crezut vreodată o minciună? Cu toţii, mai devreme sau mai târziu, am fost victime ale înșelăciunii. Ce ai simţit când ai descoperit adevărul? Mânie? Durere? Confuzie? Pentru prietenul meu Sam, care traversa o perioadă de suferinţă fizică și psihică, adevărul nu a fost doar o revelaţie șocantă, ci o intervenţie salvatoare, venită direct din...

S-au împlinit 7 decenii de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Privind asupra situaţiei actuale din Europa, am putea spune că anii au trecut inutil. Este o nouă demonstraţie asupra faptului că decidenţii politici au dificultăţi în a învăţa lecţiile preţioase ale istoriei.

Într-o cultură care apreciază povestea, oamenii sunt mai deschiși la mărturia creștină decât la alte forme de dialog religios. Pe de altă parte, împărtășirea poveștii convertirii ar putea consolida curajul creștinilor care ocolesc conversaţiile spirituale și care nu sunt deloc o excepţie – 42% dintre creștini cred că „este înfricoșător să împărtășești unui necredincios [informaţii...

Unitatea de Primire Urgenţe este Iadul pentru unii, Raiul pentru alţii. Iar cei care fac triajul între cele două sunt medicii.

Este acel timp al anului. La Davos, în munţii elveţieni, a început ediţia anuală a Forumului Economic Mondial (FEM), unde liderii mondiali și capetele luminate din lumea afacerilor și finanţelor se întâlnesc pentru a dezbate cele mai arzătoare probleme economice și sociale ale momentului. La fel ca în fiecare an, înaintea evenimentului au fost lansate...

Obișnuiam să mă număr printre cei care au o adevărată aversiune la recomandarea de „a trăi în prezent” convinsă fiind că, de fapt, acest sfat este o inepţie. Că, în realitate, orice moment de care ne bucurăm, chiar clipa de faţă, este de fapt trecutul de acum o milisecundă și, în felul acesta, tot nu...

Când eram copii eram experţi în găsirea unui nou hobby. Cu trecerea timpului, însă, am renunţat destul de mult să mai visăm, să fim spontani și joviali.

Principalul bulevard din Las Vegas este seara atât de aglomerat, încât pentru a înainta trebuie efectiv să-ţi croiești drum prin furnicarul mulţimii pestriţe. Oameni de toate rasele și toate vârstele umplu spaţiul deja sufocat de conglomeratul de construcţii, de asemenea pestriţe.

În 1989, când și ultima mare schemă de reparare a lumii, comunismul, se încheia cu un eșec lamentabil, istoricul și politologul Francis Fukuyama a lansat o „profeţie”.

Când eram mic, îmi plăcea să ascult poveștile bunicii mele. Prin intermediul lor, imaginaţia mea colinda prin locuri îndepǎrtate, pe mǎsurǎ ce îmi era trezitǎ curiozitatea. Nu mai sunt de mult un copil, dar fascinaţia pentru poveşti nu s-a diminuat: am devenit regizor de film, iar istorisirea poveştilor captivante reprezintǎ acum nucleul studiului şi muncii...