Statele Unite au fost, de-a lungul timpului, excepţia încăpăţânată de la regula care spunea că secularizarea este viitorul în ţările industrializate. Ultimii ani au venit însă cu tot mai multe dovezi că Statele, cândva un bastion al credinţei în timpuri de prosperitate, se desprind de creștinismul strămoșesc.

Aproape de fiecare dată când o cercetare de psihosociologie discuta despre corelaţia inversă, la nivelul Occidentului, dintre cupletul educaţie și prosperitate economică, pe de o parte, și religie, pe de altă parte, autorii aveau grijă să menţioneze Statele Unite ca excepţie. Educaţi, bogaţi, realizaţi, integraţi într-o societate cu o potenţă financiară și militară fără prea mare concurenţă, americanii făceau notă discordantă prin faptul că încă raportau niveluri crescute de credinţă și de practică religioasă, prin comparaţie cu alte ţări din lumea vestică. În ultimii ani însă, situaţia s-a schimbat, iar sociologii au început, în consecinţă, să observe transformarea tot mai clară a SUA, dintr-o naţiune credincioasă – one nation under God – într-un popor a cărui diversitate, tot mai puţin prietenoasă faţă de creștinism, este pe cale să îi schimbe radical aspectul.

Cel mai recent raport al institutului de statistică Barna a clasificat orașele americane în funcţie de religiozitate. Desigur că, neavând instrumente pentru a citi minţile subiecţilor lor, sociologii se folosesc de indicatori externi – vizibili și măsurabili – ale vieţii de credinţă. Iar indicatorul vizat de cercetarea de faţă este participarea la biserică.

Cercetătorii au desemnat trei tipuri de activare în viaţa comunităţii religioase: implicat (churched), neimplicat (unchurched) și retras (dechurched). Credincioșii clasificaţi ca implicaţi au participat la o slujbă religioasă a bisericii în ultimele șapte zile, cu condiţia ca aceasta să nu fi fost un eveniment special (o cununie/înmormântare). Cei clasificaţi ca neimplicaţi nu au participat la serviciile religioase ale unei biserici în ultimele șase luni, din nou, fără a lua în calcul evenimentele speciale. Iar cei retrași sunt cei care au fost minimum, oarecum sau foarte activi în viaţa comunităţii, dar nu au mers la biserică în ultimele șase luni, cu excepţia vreunui eveniment special.

Din informaţiile obţinute de Barna a reieșit că aproape 4 din 10 americani (38%) sunt credincioși implicaţi în viaţa bisericii. Neimplicaţi sunt mai mulţi: 43%, în timp ce 34% sunt retrași. Imaginea de ansamblu este însă foarte diferită de variabilitatea vizibilă la nivel regional, cercetătorii Barna concentrându-se pe orașe. În această ordine de idei, orașele cu cei mai implicaţi locuitori din Statele Unite sunt:

Chattanooga, TN: 59%

Creștinii sunt o majoritate detașată în acest oraș. În anul 2010, Convenţia Baptiștilor de Sud era cea mai mare confesiune prezentă în oraș, cu 225 de congregaţii și 122.300 de membri, urmată de Biserica Metodistă Unită, cu 83 de biserici și 31.500 de membri.

Salt Lake City, UT: 59%

Orașul a fost fondat de membri ai mișcării restauraţioniste Sfinţii din Zilele din Urmă (mormoni), care căutau un loc izolat în care să fie feriţi de persecuţia religioasă. În prezent, circa 61,09% dintre rezidenţii localităţii sunt mormoni, iar orașul găzduiește Salt Lake Temple, cel mai cunoscut lăcaș de închinare al confesiunii mormone.

Augusta / Aiken, GA: 57%

Majoritatea locuitorilor orașului Augusta sunt membri ai Convenţiei Baptiștilor de Sud, în 221 de congregaţii și 114.351 de membri. Biserica Catolică e a doua cea mai mare confesiune în regiune, cu 13 biserici și 31.685 de membri, urmată de Biserica Metodistă Unită, cu 83 de biserici și 30.722 de membri.

Baton Rouge, LA: 57%

Un oraș foarte divers din punct de vedere etnic, Baton Rouge este format din 50,4% locuitori de culoare, sau afroamericani, 40,8% albi, 0,5% nativi americani, 3,5% asiatici, 3,5% hispanici și 1,3% locuitori cu rasă mixtă. Catolicii sunt majoritari în Baton Rouge, iar ei sunt urmaţi de credincioșii mormoni. Doar 14,04% sunt creștini de altă confesiune decât cea catolică sau mormonă.

Birmingham / Anniston / Tuscaloosa, AL: 56%

Aproape jumătate (49%) dintre credincioșii din Alabama (unde sunt localizate aceste orașe) sunt protestanţi din ramura evanghelică, în timp ce protestanţii de culoare alcătuiesc 16% din credincioșii regiunii. Lor le urmează protestanţii tradiţionali (13%), aflaţi la 5 procente distanţă de catolici, care reprezintă 7% din populaţia zonei.

Primele cinci orașe americane, după numărul credincioșilor neimplicaţi sunt:

1.San Francisco / Oakland / San Jose, CA: 60%

2.Reno, NV: 59%

3.Springfield / Holyoke, MA: 57%

4.Boston / Manchester, MA: 56%

5.Las Vegas, NV: 55%

Într-un studiu publicat în luna mai anul acesta, tot grupul Barna clasa orașul Portland-Auburn, Maine, ca fiind cel mai „post-creștin” oraș din Statele Unite. De altfel, 7 din primele 10 cele mai post-creștine orașe din Statele Unite se găsesc în regiunea New England, în nord-estul ţării, ceea ce este semnificativ și din perspectiva faptului că această regiune este considerată leagănul religiei în America.

Metrica post-creștinismului este mult mai detaliată decât cea folosită pentru studiul privind afilierea. Mai exact, cercetătorii au folosit 16 criterii, convenind că, dacă cel puţin 9 dintre ele se aplică unui respondent, acesta este „post-creștin”:

 

– nu crede în Dumnezeu

 

– se identifică drept ateu sau agnostic

 

– nu consideră că credinţa este importantă în viaţă

 

– nu s-a consacrat niciodată lui Iisus

 

– nu consideră că Biblia este exactă

 

– nu a donat bani unei biserici (în ultimul an)

 

– nu a participat la serviciile divine ale unei biserici (în ultimele 6 luni)

 

– consideră că Iisus a comis păcate

 

– nu se simte responsabil de a le împărtăși și altora credinţa lui

 

– nu a citit din Biblie (în ultima săptămână)

 

– nu s-a oferit voluntar la biserică (în ultima săptămână)

 

– nu a participat la Școala Duminicală (în ultima săptămână)

 

– nu a luat parte la o întâlnire de studiu în grup restrâns (în ultima săptămână)

 

– este cotat cu „scăzut” pe scara angajamentului faţă de studiul Bibliei (nu a citit Biblia în ultima săptămână și este în dezacord puternic cu ideea că Biblia este exactă)

 

– nu este creștin „născut din nou”.

Sondajele ultimilor ani arată că SUA se confruntă cu o tendinţă de renunţare a credincioșilor la bisericile tradiţionale. Confesiunile cu o istorie în spate se văd nevoite să își închidă unele biserici și școli vocaţionale, să vândă clădiri și terenuri.

Statele cele mai afectate de această tendinţă sunt Vermont, New Hapshire, Maine și Massachusetts. Numai între 2000 şi 2010, Biserica Catolică a pierdut în total 61% dintre credincioşii din aceste state, fiind nevoită să închidă 69 de biserici (adică 25%) în oraşul Boston, capitala statului Massachusetts. În schimb, în aceeaşi perioadă, Biserica Baptistă de Sud a inaugurat 118 biserici, 50% dintre acestea fiind clădiri care au aparţinut bisericilor tradiţionale. O tendinţă de creştere înregistrează confesiunile creștine mai noi, precum penticostalii (11 biserici noi) şi adventiştii de ziua a şaptea (55 de biserici noi în Massachusetts, New Hampshire şi Maine, între 2000 şi 2010). Creşteri mai mici, dar semnificative, au înregistrat şi mormonii şi musulmanii.

Creștinii care își părăsesc bisericile invocă diverse motive. Pastorul american Aaron Loy trecea în revistă 5 astfel de cauze și le detalia suficient cât să nu le mai menţionăm aici. Însă Loy nu menţionează un motiv pe care Steve Lewis, decan al Institutului Teologic Ecumenic, din Bangor, Oregon nu îl lasă să îi scape. El consideră că pătrunderea politicii în biserică a constituit un factor care a accelerat decăderea bisericilor tradiţionale din ultimul deceniu. O observaţie cu atât mai relevantă cu cât președintele american Donald Trump a mizat pe o premisă opusă atunci când, printr-un ordin executiv, a permis bisericilor să adopte un discurs politic.

Tendinţele care sunt vizibile în prezent nu lasă să se întrevadă un viitor luminos pentru creștinismul american. Însă, în timp ce SUA își pierde, de la un an la altul, specificul de ţară dezvoltată creștină, în peisajul religios al lumii se conturează tot mai clar un portret nou: acela al creștinului chinez. Creștinismul a pătruns puternic în ţara oficial atee după decesul liderului comunist Mao Zedong. Moartea acestuia a însemnat redeschiderea multora dintre bisericile închise în perioada conducerii lui, dar și o creștere a numărului de membri ai congregaţiilor creștine în general. Atât de puternică este această tendinţă, încât unii analiști, precum profesorul Fenggang Yang, nu s-au sfiit să prevadă că, foarte curând, China va deveni cea mai mare ţară creștină din lume. „Aceasta se va întâmpla în mai puţin de o generaţie. Nu mulţi oameni sunt pregătiţi pentru această schimbare”, a declarat profesorul Yang, care predă sociologie la Universitatea Purdue. Yang estimează că numărul chinezilor de confesiune creștină va crește, iar în 2025 ar putea depăși numărul creștinilor din SUA.

DISTRIBUIE:
Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 8 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.