O mare parte din înţelegerea pe care o avem despre lumea în care trăim este formată din impresii și experienţe, ale noastre și ale altora. Operăm foarte des cu zvonuri, bârfe și incidente pe care ajungem să le generalizăm pentru a ne oferi singuri o explicaţie despre lume. Am fi oare mai câștigaţi cu o perspectivă obiectivă asupra lucrurilor?

„Obiectiv” este un termen relativ, din moment ce la realitatea obiectivă a lucrurilor nu putem ajunge niciodată, pentru că întotdeauna ne vom lovi de un nivel sau altul de interpretare a datelor observate. Totuși, cel mai scurt drum spre obiectivitate este prin hăţișul sondajelor și studiilor sociologice, care admit ca eroare metodologică un procent destul de mic cât să nu afecteze concluziile studiului. Desigur că sunt și studii ale căror date sunt falsificate, dar ele nu reprezintă majoritatea și nu pot desfiinţa munca titanică pe care cercetătorii corecţi o depun pentru a oferi imagini cât mai complete și complexe ale lumii în care trăim.

Mă îndrept deci spre studii atunci când vreau să trec de pesimismul și cinismul care reies din cele mai multe descrieri (și mă includ în destule dintre acestea) ale vieţii de zi cu zi în România, dar și atunci când conștientizez că trebuie să ies cumva și din propriile experienţe negative pe care le-am avut în diverse ocazii și pe care le generalizez inconștient pentru a explica faptul că, „pentru un bătrân din România, viaţa este…”.

Un studiu realizat de Eurostat, ediţia 2017, face o survolare din avion a vieţii bărbaţilor și femeilor din ţările membre UE și este valoros tocmai prin acest aspect care ne permite să facem o evaluare comparând valorile pentru ţara noastră cu ceea ce se întâmplă la nivel european, pentru că de cele mai multe ori tocmai spre această ţintă tindem, să fim „europeni”.

Traiectoria vieţii în România

Femeile și bărbaţii din România încep școala la vârsta de șase ani, care este și media europeană. Bărbaţii încep primul serviciu la 24 de ani, iar femeile – la 25 de ani, în timp ce media europeană pentru bărbaţi este de 22 de ani și pentru femei – de 23 de ani. Cifre mai mari ca România au doar Bulgaria, Spania, Grecia și Italia, în timp ce ţările nordice trag media europeană în jos, în Islanda deopotrivă bărbaţii și femeile începând munca de la 16 ani, de exemplu.

Un prim decalaj major care apare în viaţa femeilor și bărbaţilor din România este momentul părăsirii casei părintești. Dacă femeile se mută singure la aproape de 26 de ani, bărbaţii se mută singuri după ce împlinesc 30 de ani, mult peste media europeană, de 27 de ani. Maximumul se înregistrează în Croaţia, unde bărbaţii pleacă din casa părintească după 33 de ani, iar femeile – la aproape 30 de ani. La cealaltă extremă se află Suedia și Danemarca, cu o medie de aproape 21 de ani pentru ambele sexe. Vârsta primei căsnicii este strâns legată de momentul mutatului pe cont propriu, astfel că la bărbaţi se suprapun, ceea ce ar indica faptul că se mută din casa părintească atunci când se căsătoresc, în timp ce la femei prima căsătorie survine la un an de la mutarea pe cont propriu, la aproape 27 de ani. Problematic este însă că nașterea primului copil are loc între aceste două evenimente, după mutare și până în căsătorie (la 26,3 ani). Media europeană pentru nașterea primului copil este de 28,9 ani, România și Bulgaria fiind ţările cu cele mai tinere mame.

România, alături de Slovenia, Slovacia și Polonia, are și cei mai tineri pensionari, bărbaţii încetându-și activitatea la 58 de ani, iar femeile – la 56, conform datelor din 2012, când media europeană era de 58,8 ani la femei și 59,4 la bărbaţi. Speranţa de viaţă în România (conform datelor din 2015) este a patra cea mai scăzută din Uniunea Europeană, cu o medie de 71,5 de ani pentru bărbaţi și 78,7 ani pentru femei. Pentru comparaţie, în Norvegia, Elveţia și Islanda speranţa de viaţă trece de 80 de ani pentru ambele sexe, astfel că media europeană este de 77,9 ani pentru bărbaţi și de 83,3 ani pentru femei.

Analizând cum trăiesc femeile și bărbaţii în relaţionare unii cu alţii, studiul Eurostat arată că în UE, în 2016, 7,7% dintre femeile până în 50 de ani trăiau singure cu copiii, în comparaţie cu 1,1% dintre bărbaţii de aceeași vârstă. În schimb, procentul bărbaţilor singuri fără copii din această grupă de vârstă ajunge la 16,1%. În grupa de vârstă superioară, de 65 de ani și peste, procentul femeilor vârstnice care trăiau singure (40,1%) era de două ori mai mare decât procentul bărbaţilor (19,7%). Din fericire, la acest capitol, cel al singurătăţii, România stă mai bine decât media europeană la toate categoriile de vârstă, dar este sub media europeană la procentul celor care trăiesc în cupluri (48,2% pentru bărbaţi și 44,9% pentru femei). Ceea ce ar însemna că probabil, după o vârstă, românii, chiar și cei cu copii și cei în vârstă, probabil că trăiesc în sânul familiei lărgite, dar nu neapărat în cuplu.

Sănătate și satisfacţie

Trăim cu sentimentul că suntem sănătoși până ajungem în cabinetul medical, unde ni se atrage atenţia că, în ciuda percepţiei noastre, ar fi fost mai înţelept să facem controalele medicale de rutină sugerate de medici pentru diverse categorii de vârstă și riscuri medicale. Această percepţie asupra propriei sănătăţi este influenţată de un complex de fatori, printre care statutul socioeconomic, condiţiile de mediu și cele culturale. Cu toate acestea, în toate statele membre se observă o tendinţă mai accentuată la bărbaţi decât la femei să își supraaprecieze starea de sănătate la orice vârstă, dar odată cu îmbătrânirea aceasta scade drastic, exceptând Elveţia, Islanda și Norvegia, unde la ambele sexe se păstrează o percepţie bună asupra sănătăţii de-a lungul vieţii. Dar în România, de exemplu, aceasta scade de la un procent de peste 90% la ambele sexe din categoria 16-44 de ani, la 26% pentru bărbaţii și 18% pentru femeile de peste 65 de ani.

Dacă ne uităm la principalele trei cauze de deces la 100.000 de locuitori (conform datelor din 2014) – cancer, boli cardiovasculare și boli cerebrovasculare – observăm că schimbarea percepţiei românilor asupra stării lor de sănătate este justificată. România depășește media europeană în toate cele trei cazuri, la boli cardiovasculare și boli cerebrovasculare fiind campioană europeană. Dacă media europeană la boli cardiovasculare este de 93,8 decese la 100.000 de femei și 170,8 decese la 100.000 de bărbaţi, în România media este de 268,3 decese la 100.000 de femei și 388,4 decese la 100.000 de bărbaţi. Adică, mor aproape de trei ori mai multe românce și de peste două ori mai mulţi români de boli cardiovasculare decât media europeană. În cazul deceselor cauzate de boli cerebrovasculare diferenţa se păstrează – mor de peste trei ori mai multe românce și de peste două ori mai mulţi români decât media europeană. Ciudat este că, deși sunt cei mai afectaţi de toate aceste cauze de deces și deși au speranţa de viaţă mai scăzută decât cea a femeilor, bărbaţii au cea mai bună părere despre starea lor de sănătate.

Ce este poate și mai ciudat este că, în ciuda unor diferenţe semnificative între vieţile femeilor și bărbaţilor enumerate până acum, la măsurarea satisfacţiei cu privire la viaţă, percepţia lor este aproape identică. În medie în UE, femeile de peste 16 ani au situat la 7 pe o scală de la 0 la 10 satisfacţia cu privire la propria viaţă în 2013 şi bărbaţii au situat-o la 7,1. În majoritatea statelor membre, evaluările au fost identice sau a existat o diferenţă de 0,1. În cazul ambelor sexe, România este peste media europeană, în grupul ţărilor care includ Polonia, Marea Britanie, Germania, Luxemburg, Malta, Irlanda. Trebuie menţionat că studii mai recente, bazate pe indici economici, arată o cu totul altă imagine la acest capitol. În Indexul Global al Bunăstării, realizat de Gallup și Healthways în 2014, ţara noastră se află la egalitate cu Iranul, Iordania, Macedonia, Moldova. Însă, conform unui raport ONU, România a făcut progrese. Dacă în raportul pe 2013, România se află pe locul 90 în topul celor mai fericite ţări din lume, iar doi ani mai târziu același raport ne găsea pe locul 86, raportul pe 2017 ne trece pe locul 57, dar tot după Moldova.

Educaţie și muncă

Educaţia este împăţită pe trei ciluri: învăţământ primar și gimnazial, învăţământ liceal și învăţământ superior. Dacă femeile și bărbaţii încep primul ciclu la aceeași vârstă și îl completează în procente egale, mai puţine femei decât bărbaţi termină și studiile liceale, dar mai puţini bărbaţi decât femei completează învăţământul superior. Asta la nivelul Uniunii Europene. În România însă, suntem în topul primelor ţări cu populaţii care au terminat învăţământul gimnazial și cel liceal, dar la coada clasamentului în ce privește studiile superioare. Conform datelor din 2016, doar 16,5% bărbaţi și 18,2% femei din România aveau studii superioare. Nicio altă ţară membră UE nu stă mai prost ca România la acest capitol.

România este și printre ţările cu cel mai mic procentaj a populaţiei în vârstă de muncă care chiar să ocupe forţa de muncă, cu o rată de ocupare de 53,3% în rândul femeilor și 69,7% în rândul bărbaţilor. Media europeană este de 61,3% pentru femei și 71,8% pentru bărbaţi. Procentele de ocupare a forţei de muncă cresc, pentru ambele sexe, atunci când apar unul, doi copii, și scad pentru persoanele cu trei sau mai mulţi copii și cei fără copii, atât la nivel european, cât și în România. Studiul atrage însă atenţia că atunci când intervin copiii, femeile, mai mult decât bărbaţii, tind să se orienteze către joburi cu fracţiuni de normă. în UE în 2016, 32% dintre femeile care aveau un loc de muncă lucrau cu fracţiune de normă, în comparaţie cu 9% dintre bărbaţi. România este printre ţările cu cele mai mici procentaje ale persoanelor care lucrau cu fracţiune de normă, atât în cazul femeilor (7,7%), cât şi în cazul bărbaţilor (7,3%).

În ce privește carierele, deși femeile sunt cel mai bine pregătite atunci când ies din școală – în procente covârșitoare –, bărbaţii sunt cei care ocupă funcţiile de management, cu o diferenţă de la 67% la 33%, pentru UE, o diferenţă prezentă și în România. Tot ciudat este că aproape la orice nivel de angajare, pornind de la lucrători în servicii și vânzări, operatori și asamblori de mașini și instalaţii, tehnicieni, până la ocupaţii intelectuale și știinţifice și funcţii manageriale, femeile câștigă un salariu brut mediu pe oră mai mic decât cel mai bărbaţilor cu aceleași funcţii. La nivelul UE, salariul mediu pe oră calculat pentru 2014 ca media câştigurilor salariale ale fiecărei ţări, ponderată cu numărul total (bărbaţi şi femei) de salariaţi din ţara respectivă, este de 16,64 euro pentru bărbaţi și 13,72 euro pentru femei. În România (pentru anul 2014), diferenţa era de la 2,85 euro/oră pentru bărbaţi, la 2,72 euro/oră pentru femei.

Obiceiuri și socializare

Următoarea întrebare este ce fac românii cu timpul care le mai rămâne liber. Păi, evident pentru cei care au copii, timpul este mâncat de îngrijirea și educarea zilnică a celor mici. La nivelul UE, 92% dintre femeile cu vârste între 25 și 49 de ani se implică în asta zilnic, comparativ cu 68% dintre bărbaţii în aceeași categorie de vârstă. România este la coada clasamentului aici, cu unul dintre cele mai mari decalaje între timpul petrecut de bărbaţi și de femei cu îngrijirea și educarea copiilor – 89% femei vs. 55% bărbaţi. Pentru comparaţie, în Suedia, 96% dintre femei și 90% dintre bărbaţi fac acest lucru. Decalaje avem și în cazul unei alte activităţi consumatoare de timp liber – gătitul și alte activităţi gospodărești zilnice. Aici, totuși, România este peste media UE, cu 75% la femei și 41% la bărbaţii de peste 18 ani care fac acest lucru zilnic. Ca să comparăm tot cu Suedia, ţara cu cele mai bune punctaje, acolo 74% dintre femei și 56% dintre bărbaţi au aceste activităţi zilnic.

Și, dacă tot am ajuns la gătit, trebuie menţionat că în UE, în 2014, 57% dintre bărbaţi erau consideraţi supraponderali (având un indice al masei corporale (IMC) de 25 sau peste), în comparaţie cu 44% dintre femei. România este peste media europeană, cu 61% dintre bărbaţi și 47,4% dintre femei cu un IMC de peste 25. Aici trebuie totuși menţionat că indicele de masă corporală ca metodă de a stabili în ce grupă de greutate se încadrează o persoană, deși are recunoaștere știinţifică și este des folosit în cabinete medicale sau de nutriţie, pare să fie considerat tot mai des o metodă imperfectă de către specialiști. Cu toate acestea, dacă ne uităm că România este la coada clasamentului în ce privește sportul, activităţile fizice și consumul de fructe și legume, fiind mult sub media UE atât la bărbaţi, cât și la femei, nu ar trebui să ne mire că este peste media UE la supraponderalitate. Mai adăugăm la aceasta printre cele mai mari procente de fumători în rândul bărbaţilor din ţările UE – 34% dintre bărbaţi fumează zilnic – și nu o să ne mirăm că stăm prost și la capitolul sănătate. Măcar la consumul de alcool moderat (săptămânal, dar nu zilnic) suntem la coadă, ceea ce, de data aceasta este un lucru pozitiv. Conform unui studiu INS tot din 2014, cantitatea medie de alcool consumată de români variază de la un minimum de 2 litri/lună/personă pentru cei între 15 și 24 de ani, la un maximum de 2,5 litri/lună/persoană pentru cei între 50 și 64 de ani.

Pe lângă treburile casnice și îngrijirea copiilor, cel mai bun fel de a-și petrece timpul liber pentru români este la întâlnire cu prietenii. Același procent de femei și de bărbaţi de peste 16 ani (26%) fac acest lucru de câteva ori pe lună, puţin peste media europeană. Popoare mai sociabile sunt islandezii, danezii, polonezii, cehii, nemţii, francezii și austriecii. În ce privește mersul la cinematograf, la spectacole în direct, vizitarea unor locuri de interes cultural, asistarea la manifestări sportive în direct și cititul cărţilor, românii sunt iarăși la coada clasamentului european. Dintre toate aceste activităţi, spectacolele în direct par să fie preferate, urmate de manifestările sportive (doar în cazul bărbaţilor), mersul la cinema și apoi vizitarea locurilor culturale. În ce privește cititul, 21% dintre bărbaţi și 17% dintre femei au citit cel puţin cinci cărţi într-un an de zile, comparativ cu media europeană, care este de 42% la femei și 31% la bărbaţi. Mai prost ca noi stau doar Italia și Portugalia, în timp ce în Suedia 78% dintre femei și 54% dintre bărbaţi au citit cel puţin cinci cărţi într-un an.

În ultimii ani a trebuit să luăm în considerare și internetul ca principal consumator de timp, dar și formator de obiceiuri. Conform cifrelor din 2016, 75% dintre femeile și 74% dintre bărbaţii din România au folosit internetul pentru a sta pe reţele sociale, procent semnificativ mai mare decât media europeană, care este trasă în jos de ţări precum Franţa, unde doar 49% dintre femei și 44% dintre bărbaţi au folosit internetul în acest scop. Franţa, în schimb, este în topul ţărilor în care, în procente similare, bărbaţii și femeile folosesc internetul pentru servicii bancare online, în timp ce România este în coada clasamentului, fiind depășită doar de Bulgaria. Pe aceeași poziţie ne aflăm și când vine vorba de căutarea unui loc de muncă online, iar când vine vorba de folosirea internetului pentru a trimite și primi e-mail-uri, suntem chiar pe ultimul loc, deși procentul este mare pentru ambele sexe: 70%. Folosim însă mai mult decât alţii internetul pentru convorbiri telefonice sau apeluri video, dar mai puţin pentru citirea știrilor online: 61% dintre femei și 65% dintre bărbaţi fac asta pe internet.

Internetul mai este bun la încă ceva: shopping, iar românii s-au conformat. Doar Bulgaria ne mai întrece la cât de mulţi bărbaţi și femei au comandat online îmbrăcăminte și articole sportive în 2016. În România vorbim de 63% dintre bărbaţi și 80% dintre femei. Bărbaţii, în general, fac mai multă pagubă cu bunurile electronice pe care le comandă online (30% dintre bărbaţii români fac asta, comparativ cu media europeană, de 31%). Suntem însă ultimii din UE care achiziţionăm online bunuri de uz casnic, transport și cazare pentru vacanţă și nici pentru filme/muzică sau bilete la evenimente nu preferăm acest mod de plată. Suntem mult sub media UE la toate aceste produse din urmă.

Viaţa bărbaţilor și a femeilor din România, în concluzii

În final, cu ce rămânem din acest portret (care este mai degrabă o schiţă cu limitări evidente) a traiului de zi cu zi din România și a relaţiilor dintre sexe?

În primul rând, trebuie observat faptul că tot mai multe femei își caută independenţa la vârste tot mai fragede, în timp ce bărbaţii rămân dependenţi de părinţi pentru tot mai mult timp. Aceștia par dispuși să renunţe la căminul părintesc atunci când iau decizia să se însoare și se mută, cel mai probabil, în locuinţa găsită de soţia deja plecată din casa părintească de un timp. Problema aici este că, așa cum arată statisticile, prima naștere apare după mutarea fetei și până la prima căsătorie, ceea ce expune copiii unui risc ca părinţii să nu se mai căsătorească și să trăiască în cămine monoparentale, ceea ce îi poate expune la sărăcie, cu toate riscurile care derivă de aici.

În al doilea rând, mai puţini români sunt activi pe piaţa muncii decât în alte state membre UE, ceea ce nu este o surpriză pentru cei care au fost atenţi la dezbaterea privind asistarea socială și criza de pe piaţa muncii din România. Poate că nu este o surpriză și fiindcă românii sunt cel mai slab pregătiţi, foarte puţini având studii superioare. Însă cei care lucrează, lucrează mai mult ca în alte state, chiar și atunci când au unul sau doi copii, dar câștigă sub media europeană, iar femeile sunt de regulă defavorizate în ce privește nivelurile salariale în cvasi orice meserie, faţă de colegii lor bărbaţi care ocupă aceleași funcţii, deși este de menţionat că în România, în medie, această diferenţă este mică. Discriminare mai este de un fel: deși femeile din România au mai multe studii decât bărbaţii, aceștia din urmă sunt cei care majoritar ocupă funcţii de management și conducere.

În al treilea rând, femeile sunt în continuare defavorizate și în ce privește distribuţia muncii casnice și a creșterii copiilor. În continuare, decalajul între munca depusă de femeie pentru îngrijirea și educarea copiilor și munca depusă de bărbat este extrem de mare, bărbatul fiind mai degrabă absent din viaţa copilului, prin comparaţie cu femeia, ceea ce nu poate să fie un lucru pozitiv nici pentru copil. În ce privește petrecerea unui timp zilnic pentru gătit și alte treburi casnice, situaţia este puţin mai roză comparativ cu alte ţări europene, dar în continuare decalajul este mare, femeile petrecând aproape dublul timpului petrecut de bărbaţi pentru aceste activităţi.

În al patrulea rând, putem să ne bucurăm că, cel puţin în ce privește consumarea restului de timp liber, bărbaţii și femeile din România își situează preferinţele cam pe aceeași lungime de undă, timpul petrecut alături de prieteni fiind preferat de ambele sexe în aceeași măsură, deasupra altor opţiuni. Nici în ceea ce privește obiceiurile de consum online nu sunt diferenţe de viziune între sexe, deși în general femeile folosesc internetul mai mult pentru reţelele sociale și cumpăratul de îmbrăcăminte, pe când bărbaţii îl folosesc mai multe pentru cititrea știrilor și cumpăratul de produse electrice. O bilă neagră primim aici ca români pentru nefolosirea internetului pentru servicii de banking online, ceea ce spune multe despre nivelul educaţiei noastre financiare.

Închei cu o vorbă românească: „Să avem sănătate, că-i mai bună decât toate!” Dar, din păcate, românii sunt printre cei mai nesănătoși europeni, cu cele mai multe decese cauzate de boli cardiovasculare și cerebrovasculare. În general, românii nu fac sport și nu mănâncă neapărat sănătos, dar bărbaţii stau mai prost decât femeile la acest capitol. Tot ei, care sunt și supraponderali în număr mai mare decât femeile, fumează zilnic și beau mai mult, sunt cei mai afectaţi și au o speranţă de viaţă scurtată cu peste șapte ani faţă de cea a româncelor. Cu toate acestea, bărbaţii sunt cei care de-a lungul întregii vieţi trăiesc cu percepţia că au o sănătate bună și foarte bună, chiar dacă această percepţie scade în timp. Este un cerc vicios aici. Această percepţie îi face probabil să nu meargă prea des la doctor pentru controale de rutină, ceea ce înseamnă că nu există prea multe șanse de depistare precoce a bolilor de care ajung să moară, în final, mult prea tineri. Iar dacă au percepţia că sunt sănătoși nici nu văd necesitatea de a adopta un stil de viaţă mai sănătos, cu activitate fizică și o alimentaţie mai bogată în cele necesare organismului. În final, toate aceste cauze contribuie la deteriorarea semnificativă a sănătăţii lor, însă percepţia rămâne pentru a hrăni aceste obiceiuri greșite. Pe câţi taţi sau bunici nu i-am auzit spunând: „Lasă, mamă, că nu am nimic”, tocmai după un diagnostic problematic de la medic, doar pentru a merge acasă și a putea continua cu același stil de viaţă? Dar dacă ei sunt fericiţi așa?

Dar sunt românii fericiţi? Fie că ne referim la starea precară de sănătate, la discriminarea de gen, la salarii mici faţă de alte ţări europene, la relaţii familiale nefuncţionale sau la altele, în final se ajunge la aceeași întrebare: Ești fericit? Ești satisfăcut cu viaţa ta, chiar așa cum e? Aceasta este o dilemă greu de rezolvat cu numere. Diversitatea metodologiilor folosite de studii sociologice sau economice pentru a stabili un nivel naţional de fericire dau rezultate la fel de diverse, după cum am dat și câteva exemple. Poate că este o întrebare prea intimă pentru a fi scoasă la suprafaţă de interacţiunea dintre PIB, speranţa de viaţă, nivelul de corupţie, libertatea de decizie, nivelul de sănătate mintală și altele. Dar poate că nici noi, luaţi fiecare în parte, nu am ști ce să răspundem. Pentru că am impresia că, dacă am ști să răspundem la această întrebare, și am ști să trăim conform acestui adevăr revelat în viaţa noastră, ţara noastră, cu toţi indicii care se chinuie să o definească, ar arăta altfel.