Credință

Motto: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa.” (Ioan 14:6)

„Creaturile Borg[1]. O specie extrem de evoluată de prădători. Nu au conștiinţă. Nu au moralitate. Foarte probabil, ţi-au infestat deja comunitatea, școala și chiar copiii. Această ameninţare din lumea reală se numește «noua toleranţă», două cuvinte simple ce descriu o doctrină modernă complexă.“[2] (Josh McDowell)

„Eu locuiesc în locuri înalte și în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.” (Isaia 57:15)

Înainte de a-I cere ajutorul, Dumnezeu are deja o soluţie la orice problemă a noastră. Așadar, nu trebuie să ne îndoim niciodată de puterea lui Dumnezeu de a veni în ajutorul nostru. Tot ce trebuie să facem este să ne încredem în El.

Dacă există o răscruce de unde pornesc atât drumul credinţei, cât și cel al îndoielii sau al necredinţei în Dumnezeu, atunci aceasta este rugăciunea. Această...

Primele secunde sunt confuze: voci și siluete înceţoșate dănţuiesc în apropiere și mi se pare că mâini neîndemânatice încearcă să mă smulgă din acest zig-zag dintre somn și starea de veghe. Aud limpede glasul unei femei care anunţă că mă trezesc și, înainte să ies cu totul din această carcasă de moleșeală, îmi dau seama...

Atunci când nu ne mai rămâne decât Dumnezeu, iar El tace, avem nevoie de credinţa care rezistă chiar și atunci când resursele noastre ajung la capăt, chiar și când ne simţim uitaţi de inima Lui.

Pentru că Andrews și familia lui au decis să străbată oceanul împotriva curentului vremii, multe adevăruri uitate au fost scoase la lumină, multe speranţe au renăscut și multe visuri s-au împlinit.

Criza financiară nu vine niciodată singură. Cu ea vin și nesiguranţa, frica, nopţile nedormite, rușinea de a nu putea face faţă propriilor cheltuieli. Ar putea credinţa să aducă un sens în mijlocul haosului financiar?

Fizicianul și autorul britanic Paul Davies prevede un viitor în care nevoia de ghidare spirituală va fi mai puternică decât oricând, dar în același timp consideră că „orice religie care refuză să îmbrăţișeze descoperirile știinţifice nu va supravieţui în secolul al XXII-lea”1.

Nu am avut experienţa unei convertiri cu tunete și fulgere, ci mai degrabă Dumnezeu mi S-a descoperit ca „un susur blând și subţire“. (1 Împăraţi 19:12).

Metafora scaunului de lemn a fost adesea folosită pentru a ilustra modul în care evoluează credinţa. Este o metaforă care merită explorată și folosită ca punct de plecare în dezvoltarea unei teorii a scaunului.

Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face...

Într-o lume marcată de nedreptăţi și indiferenţă, exemplul lui Iisus Hristos definește iubirea aproapelui și rămâne reperul iubirii active, care se apleacă asupra celor marginalizaţi, restabilind demnitatea și valoarea fiecărei fiinţe.

Mai mult de jumătate din cei 5,4 milioane de locuitori ai Scoţiei declară că nu au nicio religie, informează un sondaj de opinie publicat de Scottish Social Attitudes.

Producătorii filmului „Hacksaw Ridge” mărturiseau într-un interviu că, pentru a menţine pelicula impresionantă și emoţionantă, au fost nevoiţi să economisească și chiar să modifice ușor unele dintre amintirile necombatantului Desmond Doss. De altfel, filmul nu este un rezumat al vieţii lui și o rememorare a momentelor-cheie care l-au transformat pe Doss într-un erou.

De ce este respingerea atât de dureroasă? Care este diferenţa dintre a fi singur și a te simţi singur? În cartea sa Trăiește fără frică, Yeury Ferreira ne invită să reflectăm la aceste întrebări, dar și la altele care oglindesc temerile ascunse din inima fiecărei fiinţe umane.

Comunităţile tradiţionale sunt ca râurile, în timp ce societăţile moderne sunt ca oceanele – sintetiza ilustrativ sociologul polonez Zygmunt Bauman. Principala diferenţă e că râul, mai adânc sau mai puţin adânc, mai rapid sau mai lent, are întotdeauna o direcţie, așa cum societăţile tradiţionale direcţionau de regulă viaţa membrilor lor. Oceanul este cu totul altă...

Jim Elliot avea 25 de ani când se îndrepta spre Ecuador, ca rezultat al răspunsului pe care îl căutase la Dumnezeu cu privire la viitorul său.

De-a lungul anilor, credinţa mea în Dumnezeu, ca set de valori, convingeri dogmatice și relaţie personală, a cunoscut suișuri și coborâșuri, bune și rele.

O viaţă împlinită e construită pe temelia credinţei și a dorinţei de a imita caracterul lui Dumnezeu, într-o lume conceptualizată în jurul adevărului.