Credință

Statistic, românii par să fie foarte religioși. Sociologii confirmă cu date ceea ce nu mai constituie o surpriză pentru nimeni. Însă un sondaj IRES evidenţiază niște contradicţii care, analizate pe fond, demonstrează că religiozitatea românilor, deși pare solidă, se clatină în anumite privinţe.

Partea IV – Lumea în secolele XVIII-XIX

Aureliu Augustin (354-430) este cunoscut pentru experienţa creștină dramatică pe care a descris-o în Confesiuni și pentru gândirea teologică fertilă, care a marcat teologia până azi.

Cǎlǎtoria „prin valea umbrei morţii” n-a fost niciodatǎ uşoarǎ. Dar a devenit tot mai solitarǎ, pe mǎsurǎ ce lipsa familiaritǎţii cu moartea ne-a fǎcut stângaci şi reţinuţi în interacţiunea cu cei ajunşi pe patul de moarte.

De fiecare dată când privesc prin lentila unui microscop, mă fascinează să descopăr că, dincolo de ce pot vedea ochii, există un univers mult mai profund și mai bogat.

Chiar dacă de 700 de ani ne aflăm într-un loc mult mai bun, știm că toate aceste secole nu au reușit să extirpe din natura umană instinctul persecuţiei.

Cartea scriitorului John Ortberg „Către toate direcţiile... Cum vei ști încotro s-o apuci?” propune ca temă de reflecţie discernerea voii lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră.

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Zăbovind asupra afirmaţiei că „viaţa are în mod potenţial sens în orice condiţii, chiar și în cele mai nefericite[1], îmi revine în minte povestea unei femei anonime care m-a impresionat profund cu privire la două stări existenţiale: a fi și a avea.

M-am născut într-o familie adventistă. Asta însemna destul de multe, inclusiv sentimentul că propria tradiţie religioasă reprezintă singurul adevăr.

Un studiu Pew Research Center care a explorat motivele pentru care americanii nu se duc la biserică a descoperit că cei mai mulţi invocă motive practice sau personale pentru absenţa lor, nicidecum o lipsă a credinţei.

O investigaţie asupra tragediei sectei davidienilor din 1993, din Waco, Texas, are să le transmită ceva creștinilor despre apocalipsa.

Efectul, sau influenţa, pe care un anumit lucru îl are asupra noastră depinde, în mare măsură, de locul ocupat de respectivul lucru pe scara valorilor noastre. Este una să-ţi pierzi evantaiul într-o ţară străină şi alta este să îţi pierzi paşaportul.

„Atunci toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit." Cu doar câteva cuvinte, evanghelistul Marcu deschide cititorilor săi perspectiva unui abis cunoscut: îndoiala. Nu durează însă mult și, același evanghelist al acţiunii arată cum această îndoială devine, paradoxal, primul pas spre o credinţă de nezdruncinat.

Prima parte a vieţii mele a fost marcată de multiple bariere care mă plasau într-un statut minoritar.

Trei din cinci adulţi (62%) din Marea Britanie au declarat că au convingerea că o anumită formă a miracolelor este posibilă în zilele noastre, iar aproape jumătate (43%) dintre respondenţi au admis că s-au rugat pentru o minune la un moment dat în viaţa lor, au arătat cercetătorii într-un studiu comandat de BBC.

Adesea suntem afectaţi mai intens și mai rapid de evenimentele neplăcute. Cum ne putem proteja bucuria de a trăi în ciuda problemelor care ne dau peste cap?

Tim Tebow, fostul jucător de fotbal american care, în 2013, era în topul Forbes al celor mai influenţi sportivi americani, a rămas în vizorul presei și al publicului în virtutea încercării sale de a se reprofila ca jucător profesionist de baseball. Decizia a atras destule critici și sprâncene ridicate în mediul online, însă Tebow a...

Povestea lui Sundari este o poveste adevărată despre cum au reușit cuvintele unui psalm să salveze o persoană de la moarte, transformând-o dintr-o victimă a abuzului într-o piatră preţioasă, spre slava lui Dumnezeu.

Dumitru Borţun este unul dintre cei mai apreciaţi specialiști români în comunicare și relaţii publice, un autor prolific și comentator avizat al vieţii publice. Dumnezeu a fisurat cu răbdare edificiul ateismului moștenit din familie și fortificat de anii de educaţie controlată de regimul comunist.

Când eram mic, îmi plăcea să ascult poveștile bunicii mele. Prin intermediul lor, imaginaţia mea colinda prin locuri îndepǎrtate, pe mǎsurǎ ce îmi era trezitǎ curiozitatea. Nu mai sunt de mult un copil, dar fascinaţia pentru poveşti nu s-a diminuat: am devenit regizor de film, iar istorisirea poveştilor captivante reprezintǎ acum nucleul studiului şi muncii...