Etichetă: pocainta

Trecutul are prostul obicei de a-i arunca ocheade prezentului în cele mai neașteptate momente. Și, atunci când prezentul le ignoră, își crește șansele de a repeta trecutul, în viitor.

Un studiu efectuat pe 600 de familii din Israel a arătat că părinţii care preţuiesc bunătatea și compasiunea eșuează deseori în creșterea unor copii care să preţuiască, la rândul lor, aceste valori. De ce?

Titlul articolului lui Daniel Burke, publicat de Religion News Service în aprilie 2013, pe marginea celei de-a 150-a aniversări a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea (1863-2013), subliniază paradoxul acestui eveniment: „La vârsta de 150 de ani, adventiștii încă se roagă pentru apocalipsă.“

Apelul lui Ioan Botezătorul – „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerurilor este aproape!” – reușea să aducă evreii „din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului” în deșertul unde predica profetul, pentru a-și mărturisi păcatele și a fi botezaţi. La două mii de ani distanţă, îndemnul „pocăiţi-vă” e îngropat sub un munte de asocieri peiorative.

Căile prin care dumnezeirea Se descoperă sunt Biblia, Iisus Hristos, natura și conștiinţa. Rugăciunea nu este revelatoare. Dacă nu este revelatoare nici pentru om, nici pentru Dumnezeu, ce este atunci rugăciunea?

„Rostim multe lucruri fără să ne gândim la ce spunem. De pildă, spunem în Crez: «Cred în iertarea păcatelor.» (...) A crede în iertarea păcatelor nu este nici pe departe atât de ușor pe cât îmi imaginam.” (C.S. Lewis)

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.

O tradiţie sângeroasă de Paște continuă să aibă loc, în fiecare an, în Taxco, un orășel din zona nordic-centrală a Mexicului. Pe parcursul Săptămânii Patimilor, credincioșii parcurg zece procesiuni, șase seara și patru ziua, a câte doi kilometri și jumătate, reconstituind pas cu pas principalele evenimente care au precedat răstignirea lui Isus Hristos.

Dacă există un loc în lume unde regretele ar trebui să se stimtă la ele acasă, acela este închisoarea. Nu-i de mirare deci că fotograful Trent Bell a ales o închisoare pentru a realiza cea mai recentă colecţie foto a sa.

Poveștile de viaţă și credinţă sunt mereu impresionante pentru că presupun gesturi uimitoare și transformări de care noi nu ne credem capabili. În mod sigur nici Albert Edward Horsley („Harry Orchard”) nu se credea capabil, când treaba lui era să asasineze oameni.

Papa Francisc a recunoscut într-un mesaj public, menit să îi încurajeze pe credincioşi să se spovedească, că şi el merge la confesional o dată la două săptămâni, pentru că „şi Papa este păcătos".

Preşedintele ugandez a sărbătorit aniversarea de 50 de ani de la independenţa ţării de Marea Britanie printr-o rugăciune de pocăinţă a păcatelor personale, dar şi naţionale.

Pocăinţa, regretul profund pentru faptele imorale comise, este un concept cheie pentru religia creștină, discutat adesea de cărţile de teologie. Ce aduce nou neurologia în studiul pocăinţei?

Creştinismul popular are oroare de sfinţenie. Sfinţii sunt bine-veniţi sau cel puţin inevitabili în calendare, pe pereţi, eventual în aşezări relativ izolate, dar nu în viaţa reală (normală!), adică seculară.

Să fii orice, dar nu slab! Rapperul Eminem a crezut că nu are alternativă, așa că a luat un pumn de Tylenol ca să-și croiască drum afară dintre cei vii. Din fericire, a scăpat. Acum povestește că,  în lumea în care trăiește, „să treci prin perioade grele poate fi considerat un semn...