Carmen Lăiu

Cǎlǎtoria „prin valea umbrei morţii” n-a fost niciodatǎ uşoarǎ. Dar a devenit tot mai solitarǎ, pe mǎsurǎ ce lipsa familiaritǎţii cu moartea ne-a fǎcut stângaci şi reţinuţi în interacţiunea cu cei ajunşi pe patul de moarte.

(Credem cǎ) știm ce înseamnǎ o viaţǎ bunǎ, dar cum aratǎ – dacǎ existǎ – o „moarte bună”? Atunci când boli incurabile macinǎ trupul, iar moartea devine o realitate iminentǎ, întrebarea capǎtǎ contururi dureroase, mai ales într-o societate deschisǎ la aranjarea circumstanţelor morţii în termenii protagonistului.

„Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” (Geneza 22:7).

Să redescopăr binecuvântarea care pulsează în lucrurile mici ale vieţii a fost una dintre provocările fiecărui anotimp pe care l-am traversat. Aceasta este concluzia la care ajung mereu, ori de câte ori îmi iau răgazul unui moment de bilanţ.

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Același, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.” (Isaia 46:4)

În timp ce Moș Crăciun, renii lui și diferitele povești menite să amplifice magia sărbătorii acaparează ușor imaginaţia copiilor, s-ar putea să descoperim că este de departe mai dificil să îi familiarizăm cu povestea adevărată a nașterii lui Iisus. Sau, cel puţin, că nu suntem siguri cum să prezentăm o istorie reală într-un ambalaj la...

Dintre sute de colinde compuse și cântate de Crăciun, unul a reușit nu doar să supravieţuiască mai bine de două secole, ci și să-și transmită mesajul de speranţă în toate colţurile lumii.

De sărbători (și nu numai), bugetul nostru deraiază, în timp ce ne epuizăm căutând daruri care să facă măcar o impresie bună, dacă nu vor reuși să dezlege baierele de bucurie ale inimii destinatarilor. Numai că, în tot acest iureș, n-ar trebui să uităm că predăm copiilor, cu și fără vorbe, lecţii importante despre ce...

Trăim într-o lume polarizată, în care teoriile conspiraţiei proliferează, dar unele persoane sunt mai înclinate decât altele să consume și să propage aceste teorii, în loc să le ignore sau să le demistifice.

„Glonţul care te ucide nu te nimerește niciodată în frunte. Te nimerește întotdeauna în tâmplă. Nu îl vezi venind, pentru că te uiţi în direcţia greșită.” (Jeff Wacker)

Există o mulţime de avantaje care ne vin în minte atunci când este vorba de munca de la distanţă. În practică însă, munca la domiciliu se poate dovedi atât de acaparatoare, încât să nu mai știm unde se termină lucrul și unde începe viaţa personală, așa încât avem nevoie de strategii pentru a echilibra raportul...

La 2 august 2017, omenirea a atins un record trist. La 7 luni și 2 zile câte s-au scurs de la începutul anului, rasa noastră a reușit să epuizeze resursele pe care planeta le produce într-un an, conform calculelor ONG-ului Global Footprint Network.

Într-o lume care pare să plonjeze în tot mai multă confuzie, creștinii au motive de speranţă la fel de trainice ca Împărăţia care le este promisă. Această speranţă poate și trebuie să le modeleze comportamentul și alegerile pe care le au de făcut, inclusiv cele dintr-un an electoral.

Îmi amintesc de o întrebare (deghizată într-o provocare) primită demult, care m-a încurcat mai mult decât altele de-a dreptul dificile. Trebuia să descriu o zi fericită, și, scotocind prin desaga mea cu zile mulţumitoare, interesante sau de-a dreptul glorioase, nu-mi era foarte limpede după ce criterii trebuia să aleg una.

„Iată, Eu vin curând” (Apocalipsa 22:12) – o promisiune a cărei împlinire a fost așteptată de generaţii de credincioși care și-au legat toate speranţele de revenirea lui Iisus în slavă. Dar ce înseamnă „curând”?  Și ce ar trebui să facem pentru a nu fi confiscaţi de preocuparea pentru semne, neglijând alte aspecte esenţiale ale pregătirii...

„M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul” (Habacuc 2:1).

Ce facem în timpul nostru liber arată cine suntem atunci când ieșim din centrifuga sarcinilor de zi cu zi, dar proiectele și relaţiile cărora le dedicăm momentele libere dezvăluie și cine vom deveni. La capăt de drum, oamenii văd mult mai limpede valoarea fiecărei secunde și realizează, de cele mai multe ori, că odihna –...

Când descinde din paginile manualelor de istorie pentru a se instala în lumea reală, războiul are o sonoritate tăioasă, constituindu-se într-o seismogramă a celor mai rele coșmaruri ale umanităţii. Iar recurenţa feţelor lui hidoase demonstrează că, indiferent de nivelul atins de civilizaţia umană, răul moral nu dispare, ci doar se transmite, eventual criogenat, de la...

Henri Nouwen a scris cândva despre niște acrobaţi la trapez care i-au devenit prieteni, subliniind sincronizarea perfectă dintre cei doi și încrederea deplină pe care o are cel care sare atunci când dă drumul trapezului și rămâne pentru o secundă în aer, așteptând să fie prins de coechipierul său. Dar, dacă în ultimul moment, când...

„Cu toţii ne simţim mai puternici dacă facem parte dintr-o tapiserie. Un fir singur este slab, dar ţesut într-un model mai mare, devine greu de destrămat”, afirmă terapeutul de familie Stefan Walters, rezumând astfel beneficiile care decurg din cunoașterea istoriei familiei din care provenim.

Cum ar fi să putem modifica și chiar șterge definitiv amintirile neplăcute, triste sau traumatizante? Chiar dacă acesta este un subiect de film deocamdată, știinţa ar putea dezvolta în viitorul apropiat tehnici care să modifice amintirile, iar specialiștii  nu au căzut de acord asupra unei întrebări simple: beneficiile acestui joc cu amintirile vor depăși riscurile...