Revista

Observ adesea că, în faţa deciziilor care ne pot schimba traiectoria vieţii, zăbovim mai mult decât de obicei, suspendaţi între „ce este” și „ce ar putea fi”. Nu de puţine ori ezitarea vine la pachet cu nopţi nedormite, stres acumulat și o neliniște surdă.

Viaţa lui Rembrandt van Rijn a fost marcată de suferinţă și singurătate – și-a pierdut soţia, mai mulţi copii și a trecut prin faliment. În loc să devină cinic, a transformat durerea în compasiune artistică.

Când eram copil, luam o rămurică de salcâm și, smulgând frunzele una câte una, spuneam: „Mă iubește… nu mă iubește… mă iubește... nu mă iubește”. Nu-mi amintesc la cine mă gândeam când făceam lucrul acesta. Au trecut prea mulţi ani de atunci. Doar că îmi sună foarte cunoscut acest refren acum.

Potrivit modelului edenic de căsătorie, un bărbat și o femeie se „unesc” (evr. dabaq) unul cu celălalt într-o relaţie maritală permanentă (Geneza 2:24).

Tot mai prezent în discursul contemporan, termenul self-care desemnează preocuparea pentru nevoile și echilibrul personal. Sub deviza: „Iubește-te pe tine însuţi!”, această cultură a grijii personale pretinde că deschide drumul spre iubirea autentică a celorlalţi.

Într-o lume marcată de nedreptăţi și indiferenţă, exemplul lui Iisus Hristos definește iubirea aproapelui și rămâne reperul iubirii active, care se apleacă asupra celor marginalizaţi, restabilind demnitatea și valoarea fiecărei fiinţe.

Puterea cuvintelor este deopotrivă o taină și o banalitate. Prin forţa lor, cuvintele pot fi cea mai letală armă inventată vreodată sau cel mai eficient medicament.

Atât experienţa personală, cât și numeroase studii confirmă că prieteniile autentice sunt o sursă esenţială de echilibru și stare de bine, iar cultivarea lor contribuie semnificativ la sănătatea noastră fizică și emoţională.

Ni se întâmplă tuturor: simţim căldura unei cântări sau liniștea unei rugăciuni și avem impresia că dragostea lui Dumnezeu este acolo, vie și aproape. Dar dragostea adevărată nu se oprește la emoţie. Ea cere să se manifeste concret, modelând alegerile și acţiunile din viaţa de zi cu zi.

Există o subtilitate în modul în care dragostea lui Dumnezeu schimbă viaţa, mai ales în acele zile care par obișnuite. În agitaţia lumii moderne, ea oferă o liniște interioară ce redefinește sensul fiecărui gest - de la felul în care lucrăm până la felul în care alegem să ne oprim. O viaţă trăită cu sens...

Stăteam la coadă în supermarket când un domn trecut de prima tinereţe, îmbrăcat în pantaloni cu model camuflaj, s-a uitat lung la fetiţa mea, pe care o plimbam atunci în cărucior. Apoi și-a îndreptat privirea spre mine și, de parcă ar fi continuat o conversaţie de parenting, începută cu mult timp în urmă, mi-a spus:...

Anul 1870. Kate Lindsay stătea în faţa profesorului de greacă pentru cel mai important examen din viaţa ei. 

Între visul din inima lui Gladys Aylward și împlinirea lui se întindea un abis de neparcurs, pe care ea l-a trecut de dragul oamenilor fără viitor, privind doar spre Acela care le promitea unul.

Pierderea sănătăţii și incapacitatea de a o recăpăta sunt experienţe profund transformatoare. Corpul devine brusc mai mult decât o anexă a minţii, așa cum este tratat când toate merg bine, iar mintea devine prizoniera lui.

Când mă gândesc la răbdare și rezilienţă, îmi vin în minte multe povești de viaţă și nume care inspiră. Printre acestea, una strălucește cu o intensitate aparte: Anne Frank.  

Încă dinainte să învăţ să citesc, am început să iubesc poveștile nemuritoare. Aș fi vrut să le ascult zilnic. În vacanţele de vară, o rugam insistent pe sora mea mai mare, norocoasa ce deslușise tainele alfabetului, să îmi citească încă una, și încă una.

Trăim într-o eră definită de viteză, unde totul, de la informaţie la satisfacţii personale, pare să fie la o apăsare de buton distanţă. Gonim, ca într-un joc video, pentru acumularea recompenselor de tip „noutate” și „eficienţă” ascunse pe traseu și, între timp, devaluăm esenţa lucrurilor, frumuseţea detaliilor, încetinirile necesare pentru a savura viaţa în plenitudinea ei. Viaţa ni se desfășoară...

„Dacă este gratuit, tu ești produsul.” Această expresie a apărut odată cu dezvoltarea serviciilor online gratuite, în special a reţelelor sociale, pe care o foarte mare parte dintre români le utilizează astăzi. 

Mulţumesc de întrebare! Este frumoasă și provocatoare, dar nu-ţi pot oferi o reţetă, deoarece reţetele sunt personalizate. 

Evangheliile înregistrează discursul lui Iisus în contextul unei culturi orale. În acest context, cum evaluăm discursurile criptice ale lui Iisus?

Este important să ai un scop în viaţă, dar nu este suficient. Contează enorm care îţi este scopul.