Familie

Sunt locuri care rămân în suflet alături de oameni şi amintiri dragi. Şi de fiecare dată când te întorci la ele, este imposibil să nu retrăieşti măcar o parte din momentele care te-au convins să le păstrezi în inima ta.

„Felul în care le vorbim copiilor devine vocea lor interioară.” (Peggy O’Mara)

Sunt momente în care simţim că viaţa e grea şi că unele provocări sunt peste puterile noastre. Dacă privim însă în jurul nostru, la oameni precum Ben Underwood, realizăm că suntem prea puţin conştienţi de darurile pe care le-am primit, dar şi de puterea imensă de a ne bucura de viaţă chiar şi atunci când...

Poveștile de iubire au modalitatea lor de a se insinua în prim-plan și de a ne convinge că debutul lor scânteietor e doar uvertura unei căsnicii ce va reaprinde mereu, la altă intensitate, același foc de artificii al începuturilor. Însă repeziciunea cu care ambalajul strălucitor al iubirii începe să se ponosească strecoară bemoli pe portativul...

„Una dintre formele de idolatrie acceptabile printre creștinii evanghelici este idolatrizarea familei.” Afirmaţia, care a fost postată de pastorul Kevin DeYoung pe contul său de Twitter, a devenit virală pe contul de socializare, colectând peste 1.600 de like-uri, dar și critici acerbe și solicitări de clarificare.

Zvonuri dantelate pluteau prin campusul studenţesc din Sagunto (Valencia, Spania): unul dintre băieţii americani, veniţi în Spania pentru un an de studiu, Devin, se întâlnea cu Teresa, studenta din anul II de la Teologie, pe care era greu să nu o remarci: frumuseţea izbitoare și firea ei veselă atrăgeau privirile ca un magnet. Nimeni nu...

Fascinaţia trăită în universul copilăriei, cu sarabanda sa de istorii, trăiri și înţelesuri, este irepetabilă. Ca adulţi, suntem însă prea puţin conștienţi că, în frânturile acelui trecut magic, pot sta la pândă monștri, ascunși printre visuri, amintiri și zmeie, reactivându-se și rănindu-le posesorii, în timp ce îi anesteziază cu o senzaţie familiară de déjà-vu.

În sarabanda de virtuţi pe care ar trebui să le deţină părintele vitreg pentru a reuși să crească un copil întreg – după ce lumea lui a fost scindată de despărţirea părinţilor – se amintește doar tangenţial curajul. Numai că acesta este pilonul unei construcţii ce se anunţă din start anevoioasă, spun cei care au...

La fiecare nouă secunde, în Statele Unite, o femeie este agresată. Ceea ce înseamnă că, până să parcurgi acest paragraf, o altă femeie va fi devenit, în mod tragic, o victimă a violenţei.

Nu le cunoaștem, de prea multe ori, numele sau povestea, decât, eventual, după ce ajung subiect de știri. Le judecăm pentru că sunt prea slabe să se desprindă dintr-un mediu abuziv, dar știm prea puţin despre impactul terifiant pe care îl are violenţa domestică asupra sănătăţii și bunăstării femeii.

De la distanţă, părea o imagine a unui copac simplu: nimic foarte artistic – mai mult o schiţă în nuanţe subtile de maro și verde. Dar, când m-am uitat mai atent, am observat ceva neobișnuit: arborele fusese construit din cuvinte și fraze.

Principiile pe care se clădește familia rămân valabile la mii de ani de la încheierea primei căsătorii, iar aplicarea lor poate ajuta familiile să înflorească, da, chiar și în secolul XXI. Întrucât astăzi relaţiile disfuncţionale și violenţa domestică sunt probleme care macină numeroase familii, mulţi se întreabă dacă mariajul mai este o opţiune demnă de...

Multe familii au descoperit că avea să fie mult mai complicat să crească spiritual în cuplu decât spuneau instrucţiunile din manualul de utilizare.

„Când am încetat să fim copii, am murit.”, spunea Constantin Brâncuși. În sensul mai înalt, al vieţii veșnice, Isus ne recomanda să devenim ca niște copilași.

Oricât de mult am evita-o, va veni ziua în care părinţii noștri nu se vor putea descurca fără noi, după cum nici noi nu am fi reușit fără ei.

Denisa Selagea a pierdut de la chei și telefon până la răbdare și ocazii. A pierdut din vedere și multe cuvinte care trebuiau spuse. Așa că, de data aceasta, le-a așezat într-o scrisoare.

Tocmai m-am întors de la o înmormântare. O mamă de 54 de ani și-a lăsat copilul îndurerat în urmă, la vârsta adolescenţei. Tatăl povestea...

Dacă moartea părinţilor este o lovitură sub care „însăși ţesătura vieţii pare să cedeze”, îmbătrânirea părinţilor seamănă cu un hagialâc în care învăţăm să oferim mai mult decât (ne-am deprins să) primim.

Soarele strălucea în acea duminică minunată de iulie în care te bucurai de „vacanţa mare”. Părinţii erau alături de tine la plimbare prin parc și te priveau în timp ce pedalai la bicicletă fără nicio grijă în lume. Zâmbetul lor îţi dădea indicii despre iubirea cea mai pură de părinte.

Înţelegerea atitudinilor părinţilor, dincolo de etichetele sociale, reușește să aducă mai multe soluţii utile în experienţa proprie de părinte a tinerilor adulţi.

Se spune că Henry Ford ar fi afirmat: „Uneori, o greșeală poate fi tot ce este necesar pentru o realizare valoroasă.” Aparent paradoxală, afirmaţia spune multe despre noi și despre ce considerăm la un moment dat a fi „o greșeală”.